Lui Traian Băsescu îi aparţine cea mai echilibrată şi corectă apreciere asupra alegerilor locale. Chiar şi adversarii săi cei mai înverşunaţi – din USL, dar şi din PDL – ar trebui să recunoască faptul că, între resemnare şi optimism, preşedintele alege înţelepciunea.
Într-adevăr, alegerile locale au mulţumit cumva pe toată lumea. USL a triumfat, cum era de aşteptat, electoratul sancţionând nu atât politica de austeritate a fostei puteri, cât cinismul cu care greutăţile crizei au fost aruncate în exclusivitate pe umerii clasei mijlocii şi ai categoriilor sociale defavorizate.
Această valenţă politică a votului nu poate fi negată. Totuşi nu „votul politic” a făcut legea, scorul PDL fiind peste aşteptări, datorită concepţiei românilor că omul sfinţeşte locul şi datorită obiectivităţii unui electorat care, dacă a fost cazul, s-a arătat suficient de matur pentru a cumpăni drept între calităţile de edil şi apartenenţa politică a candidatului. A contat mai puţin setea de „răzbunare că ne-au tăiat salariile” şi mai mult aprecierea unor merite în vederea bunei gospodăriri a circumscripţiilor. În condiţiile în care, înainte de locale, se compara soarta PDL-lui cu aceea a PNŢCD-ului, rezultatele sunt cumva peste aşteptări, deşi nu liniştitoare. Cum în noiembrie votul va fi preponderent politic, s-ar putea ca procentajele PDL să înregistreze unele scăderi.
Deci, pentru USL a fost bine, dar se putea să fie şi mai bine, dacă ţinem cont de unele calcule, conform cărora PSD, PNL şi PC au obţinut, însumate, rezultate mai bune în 2008 decât USL în 2012. PDL a înregistrat înfrângerea la care se aştepta, dar, după evaluare, s-ar spune că dezastrul nu e pe cât de mare ar fi putut fi. S-a pierdut o bătălie, nu şi războiul, deci speranţe şi motivaţie pentru abordarea curajoasă a parlamentarelor din noiembrie există.
PP-DD nu a reuşit cele 20% la care aspira liderul său, dar a devenit al treilea actor pe scena vieţii politice româneşti, cu perspectiva de a obţine scoruri superioare în noiembrie. Din acest moment, bârfele la adresa electoratului acestui partid nu denotă decât invidie şi prostie. Că e un partid politic apărut într-o garsonieră? Cât vor repeta nişte oameni lipsiţi de imaginaţie acest „mare adevăr”? Putea să fie un partid apărut şi într-un cort! Are toate perspectivele de a intra în Parlament? Asta contează! Precaritatea începuturilor devine motiv de admiraţie, iar pentru calitatea emisiunilor de televiziune unicul criteriu absolut rămâne, din păcate, audienţa.
UDMR a pierdut judeţele Mureş şi Satu Mare, dar, ca toate celelalte formaţiuni politice, tot la vorba preşedintelui Băsescu ajunge. Incursiunile în Ardeal ale domnului Kover Laszlo nu au ţinut seamă de realităţile româneşti, maghiare şi europene ale anului 2012. Nu au ajutat cu nimic Partidul Civic Maghiar şi au dus la pierderea de către UDMR a două judeţe. Previziunile domnului Kelemen Hunor s-au dovedit realiste, pentru că în judeţele în cauză votau cu UDMR şi foarte mulţi români, pe care nu avea rost să-i sperii cu poeţi fascişti, mustăţi, uniforme, brandemburguri, macrameuri şi alte potcoave de cai morţi. Votul în aceste judeţe era într-adevăr european, naţionalitatea nu conta şi bine ar fi să se respecte în continuare această linie atât de preţioasă şi pentru români, şi pentru maghiari, valoarea candidatului şi meritele sale în comunitate constituind singurele criterii.
Nici prea prea, nici foarte foarte… Se putea şi mai bine, dar Doamne fereşte de mai rău! Cam aceasta ar fi concluzia pentru fiecare formaţiune politică angajată în alegerile locale din 10 iunie 2012.
Vineri, 8 iunie 2012, de ziua mamei mele, m-am aflat la Târgu Neamţ, pe Dealul Pleşu, sub Monument, la marginea pădurii. Era spre seară. Târgu Neamţ are forma unui amfiteatru, „scena” fiind Piaţa Adormirea Maicii Domnului, aşa încât de sus, din grădina bunicii Teodora, am auzit perfect discursurile scurte şi energice ale domnilor Culiţă Tărâţă (UNPR) şi Decebal Arnăutu (PDL). Nu au vorbit mult pentru a nu tulbura concertul Andrei, în excelentă formă, urmat de un fastuos foc de artificii la căderea întunericului. Culiţă Tărâţă a fost reales preşedinte al C.J. Neamţ, dar Decebal Arnăutu nu a mai fost ales primar la Tg. Neamţ, lăsând fotoliul tânărului său contracandidat, care nu a avut decât o campanie electorală modestă…
Alegerile locale 2012 dovedesc o maturizare a electoratului român. Este bine informat şi ştie ce vrea. Cea mai sigură cale pentru a pierde alegerile este subestimarea acestui electorat, după cum se va dovedi în noiembrie.
Ruxandra Paul este doctorand şi bursieră a Departamentului de Ştiinţe Politice la Universitatea Harvard.
