Reuniunea celor 205 membri ai Biroului politic al Partidului Comunist, la putere în China, a început sâmbătă în spatele uşilor închise, într-un hotel din Beijing ce datează din era sovietică, sub protecţia unui puternic sistem de securitate. În timp ce liderii chinezi s-au reunit pentru a defini programul de reforme economice pentru următorii zece ani, partizanii înaltului responsabil politic Bo Xilai, căzut în dizgraţie, condamnat şi închis pentru corupţie, au pus de un partid politic, o sfidare directă faţă de interdicţia PC de a se forma noi grupuri politice.
Liderii chinezi au început la 9 noiembrie, o reuniune de patru zile cu uşile închise, în cadrul căreia vor defini un program de reforme „fără precedent” pentru următorul deceniu, în încercarea de a face creşterea mai durabilă, după trei decenii de expansiune vertiginoasă. A treia plenară a celui de-al 18-lea congres al Partidului Comunist Chinez este în mod tradiţional momentul anunţării reformelor. Experţii se întreabă dacă acest al treilea plenum va intra în istorie asemenea celui din 1978 sub Deng Xiaoping sau a celui din 1993, sub Jiang Zemin, care a deschis China către capitalism. Opinia general împărtăşită este că probabil va fi ceva situat la mijloc. Pensii, sfârşitul monopolului marilor întreprinderi de stat, yuanul, colectivităţile locale, politica funciară, politica numită a copilului unic, lagărele de reeducare prin muncă – pe hârtie reformele nu lipsesc, rămâne de văzut cum se vor traduce prin acte concrete.
Se pare că marile linii directoare ale plenului au fost deja trasate. După data fixării plenarei, la finele lui august, oficialii anunţau că ţara se pregăteşte să intre într-o nouă eră, o dată cu preşedintele Xi Jinping şi noul leadership. Numărul 4 al Comitetului permanent al Biroului politic al PC, Yu Zhengsheng declara înaintea deschiderii reuniunii că este vorba de „reforme fără precedent”: „PC urmează un drum conservator în plan politic şi liberal în plan economic de peste două decenii”.
Asemenea perioadei Mao, autorităţile chineze continuă să folosească cifrele pentru a desemna proiectele lor în curs. Reformele ce vor ieşi la finele celei de-a treia sesiuni plenare a PCC au fost grupate sub numele de cod „Planul 383” şi vizează în special opt sectoare, filosofia generală fiind de a reechilibra/reduce ponderea statului în economie şi de a lăsa mai multă iniţiativă zonei private. Ceea ce înseamnă deschiderea conturilor marilor întreprinderi publice, adevărate stat în stat, de exemplu gigantul petrolier Sinopec, cu 2 milioane de angajaţi. De asemenea, înseamnă extinderea posibilităţii cesiunii de pământuri ţăranilor, deja autorizaţi din 2008.
Tăcere până marţi
Suspansul va fi întreţinut până marţi, dar media oficială avansează diverse scenarii. În ce priveşte reforma colectivităţilor locale, care va merge alături de reforma fiscală, Chine Nouvelle arată că ele vor trebui să cedeze din prerogative pentru a lăsa loc pieţei. Şi pentru a reduce ponderea statului şi pentru finanţarea unui real sistem de protecţie socială încă neclar, va trebui ca marile întreprinderi publice să fie puse la contribuţie. Liderii chinezi sunt de acord cu ideea reformelor sectorului, dar cadrele întreprinderilor de stat se opun şi este vorba de un lobby puternic, existând riscul ca reformele să rămână la stadiul de discurs şi în final la doar mici reforme. Potrivit unui expert, lidertii chinezi merg ca pe ouă când este vorba de reforme. Întâi trebuie obţinut un consens în sânul partidului dar trebuie ca ponderea reformatorilor să fie dominantă, ceea ce astăzi este dificil de evaluat.
În afara reformei politice, imposibilă într-un regim cu partid unic – pe masă se mai află reforma politicii copilului unic şi reducerea lagărelor de muncă. Urbanizarea continuă în China, 52% din populaţie locuind în oraşe în 2013. Însă în prezent, 35% din locuitorii urbani nu au acces la drepturi sociale. O reformă a acestui sistem nu poate fi decât progresivă, pentru că a da permis de orăşean pentru toată lumea riscă să creeze o problemă pentru megapolisurile deja suprapopulate. Se are în vedere introducerea pachetelor sociale în oraşe-test dar şi în Beijing şi Shanghai.
Când Xi Jinping a venit ca preşedinte al Chinei, în urmă cu 12 luni, el a fost prezentat ca un modernizator, un contrast frapant cu predecesorul său, Hu Jintao, însă până în prezent aceste aşteptări nu sunt satisfăcătoare şi analiştii arată că noul şef de stat a petrecut primul an la putere pentru a-şi consolida poziţia. Preşedintele a fost blocat în eforturile de dezmembrare a sistemului lagărelor de muncă din ţară, un semn clar că trebuie să îşi mai consolideze influenţa asupra Partidului Comunist, la putere.
Xi Jinping este un opozant al reeducării prin muncă, o sursă pe care a cunoscut-o din anii 1990. Tatăl său a fost demis ca vice-prim-ministru şi închis şapte ani în timpul revoluţiei culturale. Există şi alte cazuri în care Xi nu a putut să-i treacă deciziile, dar în pofida obstrucţionării privind marile schimbări politice şi sociale, el a reuşit în ultimele luni să impună reforme economice considerabile. În politica ratei de schimb, a sistemului bancar şi transformarea oraşului Shanghai în zonă de liber-schimb, deşi s-a confruntat cu opoziţia puternicelor ministere şi a băncilor de stat. La această a treia plenară, liderii chinezi îşi precizează ordinea de zi a mandatelor lor şi faptul că are loc cu uşile închise, diversele facţiuni ale partidului îşi pot exprima punctele de vedere păstrându-se faţada unităţii.
Asta da reformă!
Partidul Comunist chinez are de-a face cu o mare sfidare – partizanii lui Bo Xilai au creat o nouă formaţiune politică, în pofida interdicţiei de facto. Partidul Xian Zhi, literalmente „Constituţia este autoritatea supremă”, a fost format la 6 noiembrie, trei zile înaintea deschiderii conclavului-cheie al înalţilor lideri ai PC pentru discutarea reformelor economice indispensabile. Bo a fost numit „preşedinte pe viaţă” a declarat pentru Reuters, la telefon, Wang Zheng, unul dintre fondatori şi profesor de comerţ internaţional la Institutul de economie şi gestiune din Beijing. Partidul şi-a anunţat apariţia printr-o scrisoare adresată PC şi de asemenea i-a trimis o scrisoare lui Bo prin directorul închisorii, pentru a-l informa că este preşedintele pe viaţă. Nu se ştie dacă Bo a fost de acord, arată Reuters.
Constituţia chineză garantează libertatea de asociere ca şi libertatea de exprimare şi de reuniune, dar în practică toate sunt interzise. Constituţia nu poate autoriza sau interzice explicit crearea de partide politice. Liderii comunişti ai Chinei au menţinut cu pumn de fier puterea de la revoluţia din 1949, dar au permis existenţa a opt partide ne-comuniste, cu rol de consiliere tehnică şi nu ca o opoziţie, PC văzând fondarea de partide de opoziţie ca o subversiune.
