Mai e o luna si jumatate pana la Summitul NATO de la Bucuresti, unul dintre cele mai importante si mai dificile din istoria Aliantei. In dezbatere sunt probleme grave, care pot influenta viitorul Europei si al lumii in chip fundamental. Divergentele dintre europeni si americani in privinta angajamentului in Afganistan risca, asa cum a avertizat secretarul american al Apararii, Robert Gates, sa distruga Alianta si, cu siguranta, Romania nu-si doreste ca, in loc sa gazduiasca un mars triumfal al NATO, sa prezideze asupra funeraliilor aliantei transatlantice. Asteapta apoi problema Kosovo, pe care nimeni – nici NATO, nici UE – nu stie cum s-o gestioneze. Iesirea Rusiei din tratatul privind fortele conventionale in Europa afecteaza serios securitatea Europei. Terorismul islamist, securitatea energetica, extinderea NATO in Balcani, situatiile din Ucraina si Georgia, apararea europeana, globalizarea NATO – lista dificultatilor geostrategice este descurajanta.
Sarcina Romaniei, ca gazda, este sa se asigure ca summitul este un succes, ceea ce inseamna ca, la sfarsit, cand se va trage linie vor exista mai multe acorduri decat dezacorduri. Asta necesita efort neobosit si imaginatie diplomatica bazate pe o viziune politica puternica si coerenta a Bucurestiului.
Or, ceea ce se intampla la noi in ultima vreme este departe de coerenta. Daca presupunem ca presa reflecta cu acuratete rezonabila preocuparile vietii politice, cred ca e interesant sa aflati ca, de vreo saptamana, intrebarea care macina viata publica romaneasca e daca vine sau nu Putin la Bucuresti. Marturisesc ca nu pricep de ce e asa important daca vine Putin. Jumatate din liderii omenirii vin la Bucuresti si noi n-avem ochi decat pentru Putin! La urma urmei, la ora summitului, prezidentialele din Rusia se vor fi incheiat de o luna, iar Putin nu va mai fi decat cel mult ceea ce americanii numesc "incumbent", adica omul care va tine fotoliul cald pana la instalarea oficiala a lui Medvedev. Nu cred ca putem astepta de la Putin mai mult decat o diatriba de adio impotriva Americii, a NATO si a Occidentului. si atunci, ce atata excitatie publica pentru un personaj totusi secundar?
O doua coincidenta e prilejuita de pretul gazelor. De vreo cateva zile, se perinda pe la televiziuni tot felul de politicieni si experti care repeta aceeasi mantra obosita: "Avem preturi mari la gaze pentru ca avem o politica externa gresita fata de rusi. La urma urmei, rusii au drept scop, ca orice capitalisti, maximizarea profitului". Ce moment grozav si-au gasit sa puna la indoiala politica externa a Romaniei! Argumentul este pe cat de seducator pe atat de gresit, intrucat este autocontradictoriu. Daca e vorba numai de cerere, oferta, piata si profit, atunci nu are nici o legatura cu politica externa. Daca rusii nu vor decat profit si nu sunt interesati sa foloseasca preturile la gaze ca arma de presiune politica, atunci problema pretului poate si trebuie rezolvata exclusiv prin mijloacele pietei. Atunci, de ce vin toate aceste personaje sa ceara Guvernului si presedintelui concesii politice in schimbul diminuarii pretului la gaze? Pai, ori e o problema politica, ori nu!
In sfarsit, o a treia coincidenta interesanta ar fi ca Mircea Geoana s-a trezit sa ceara demisia Guvernului in acelasi moment in care unor sefi liberali li s-a facut lehamite de guvernare, pe care vor sa "i-o puna in brate lui Basescu". In acelasi timp, liberalii s-au gandit ca cea mai buna solutie este sa-l disloce pe Melescanu de la Aparare si sa-l inlocuiasca cu Radu Stroe. Or, una e sa faci un summit atat de important intr-o tara stabila, dar in care se duc lupte politice aprige, si cu totul alta sa-l faci intr-o tara instabila, fara guvern, in care ministrul Apararii nici nu stie cu ce se ocupa soldatii sai in Afganistan. Nu stiu, dar uneori am impresia ca exista in tara asta oameni care chiar isi doresc ca Summitul NATO sa fie un esec pentru Romania.
