Privesc in adancul ochilor mei si caut in sertarele mintii franturi din dorinte stocate in sperante. Sperantele mele au ramas doar idei pariate pe strangeri de maini pe o haina scumpa de blana. Haina scumpa de blana si-a pierdut din valoare in clipa in care inima mea, incalzita de soare, privea cu nesat, dinspre Eforie, potcoava frumos arcuita pe care batranul Techir isi ondula colinele si-si randuia apele de sanatate datatoare. "Ce-ti trebuie tie un pariu pe zece ani?", mi-a spus un amic, dupa revolutie… "Oricum nu o sa se intample nimic!" Am asteptat rabdatoare ca potcoava lacului sa se transforme in "Coasta de Azur" a Romaniei. El, batranul oras, a ramas solitar, ca un bunic din poveste, cu mana streasina deasupra ochilor, asteptandu-si copii, nepoti si oaspeti dornici de o povata, din jiltul sau incapator asezat pe un amfiteatru colinar, aproape de apus. Acum, cand acest amurg imi incalzeste fata, stau cu ochiii atintiti asupra sperantelor mele si privesc de la mansarda linistea orasului. Simt cum sub fiecare coroana de pom sau acoperis de casa pulseaza o inima de roman, turc sau tatar, macedonean sau oltean, rom sau moldovean, prahovean… buzoian…. Stau la mansarda si privesc cu nesat intinderile luminate de soare, tocmai pana la marea unde doua vapoare trimit astrului reflexii din albul lor. Imi rotesc ochii catre Agigea si Tuzla, dupa care privirile-mi invaluie turnul de televiziune, care se oglindeste sfidator in apele lacului. Ii caut din nou apoi, pe sub umbrele pomilor pe Abdul si Birsen, pe Ali si Leila, pe Ion, pe Maria, pe Stelu, pe Chira… Ma gandesc cat de mult le-ar fi placut ca orasul lor sa devina un paradis de vara, ca locuintele lor sa fie neincapatoare pentru turistii veniti de pe meleaguri straine. Ma reintorc din reverie intr-o realitate in care se doreste schimbarea si imi spun ca este greu, foarte greu ca visele noastre sa se implineasca. Pe voi, cei de dincolo de "potcoava" lacului, nu-mi ramane
decat sa va rog sa priviti la bunicul cu plete albe
in care bat laolalta inimi de tatar, turc, oltean si macedonean, toate inimi de romani de la Techirghiol care va asteapta cu drag, la bai de namol.
