"Nu cred ca este problema presedinte-lui Romaniei sa se ocupe de imprumuturi externe. Este problema Guvernului si a Bancii Nationale", a rabufnit mania lui Mircea Geoana intr-un cotidian central, aparent la capatul rabdarii, in legatura cu intentia presedintelui Traian Basescu de a vorbi Parlamentului despre un imprumut extern. "Se creeaza o senzatie ca deciziile mari, strategice, ale guvernarii nu se iau la Guvern, ci in alte zone", a remarcat el cu obida prea desele sedinte de Guvern prezidate de Traian Basescu si discutiile "pe furis" cu FMI.
Sfanta candoare?! Pacat ca nu tine loc de dobanzi externe preferentiale… Cand Mircea Geoana a semnat "regulamentul de functionare a Coalitiei PDL-PSD", oare ce isi imagina ca se va intampla? Ce anume din parcursul politic prin definitie conflictual al presedintelui Traian Basescu si ce anume din istoriile controversate ale propriilor colegi din PSD l-au condus la convingerea ca va exista un Guvern eficient si amical, cu un Cotroceni politicos drept bonus?
Ca Traian Basescu impinge limitele Constitutiei semiprezidentiale pana dincolo de barierele prezidentialismului, al carui adept declarat este, nu mai e un secret pentru nimeni. Daca cineva mai avea indoieli in vremea razboiului cu fostul premier Calin Popescu Tariceanu, de la investirea domnului Boc incoace mai limpede nu se poate. Palatul Victoria ar putea intra curand in renovare si apoi… de-a dreptul in istorie fara ca "procesul decizional" al puterii executive sa aiba prea mult de suferit.
Ca "nici pana astazi nu s-a terminat sarabanda discutiilor din coalitie cu privire la numiri, in principal din partea PSD", ca "pierdem foarte mult timp cu discutii penibile despre nu stiu ce director de companie sau nu stiu ce consiliu de administratie de la o societate nationala", "ca s-au piedut saptamani importante si, poate, decisive pentru raspunsul la criza" vedem si noi cu totii si ne ingrozim de ce va sa vina.
Si atunci, cui ii spune Mircea Geoana ca nu se simte confortabil in relatia dezechilibrata si, iata, ineficienta cu PDL? Dupa ironia teatrala a lui Adrian Nastase de a le cere parlamentarilor sa-i trimita, in sfarsit, dosarele la DNA, fostul premier de mana forte nu pierde nici un prilej sa-si anunte disponibilitatea de a candida la Presedintie daca partidul va fi de acord sa il sustina. Evolutia coalitiei nu face decat sa-i confirme avertismentele cum ca apropierea de Traian Basescu va fi una fatala pentru PSD. In atari conditii, Mircea Geoana trebuie sa riposteze in fata "dreptului la stilou" de care ar abuza ministrii PDL contra ministerelor sociale ale PSD ca sa-si mentina pozitia in propriul partid. Nici Mircea Geoana, nici Adrian Nastase n-au sanse sa-l infranga pe Traian Basescu la prezidentiale. Dar daca Mircea Geoana o sa piarda in cursa pentru Cotroceni, cum a pierdut la Primaria Capitalei in 2004, adica zdrobit din primul tur, atunci risca sa piarda sefia partidului o data pentru totdeauna.
PDL stie ca revolta lui Mircea Geoana este una pentru uz intern in PSD, ca Mircea Geoana se va simti inconfortabil mult timp de acum inainte, doar asta era si ideea, si ca nu poate fi vorba de iesirea PSD de la guvernare. Abia s-a asezat in fruntea bucatelor, chiar daca mai putine decat a estimat. Iesind ieri de la sedinta coalitiei, Vasile Blaga a raspuns calm, ca un soldat care astepta demult atacul, ca "Mircea Geoana isi pregateste pozitia de potential candidat la prezidentiale". La randul sau, Radu Berceanu a formulat neatent niste scuze condescendente: ba ca n-a stiut ca pleaca o delegatie la FMI, ba ca nu erau negocieri, ci doar "discutii exploratorii". Situatia dificila in care se afla Mircea Geoana, ca sef si candidat al PSD la alegerile prezidentiale deopotriva, este un exemplu remarcabil de planificare politica din partea lui Traian Basescu, cu atat mai remarcabil cu cat era previzibil ca, in actuala formula de guvernare, PSD va fi legat de maini si de picioare.
Nu e nici o surpriza asadar ca presedintele Traian Basescu si-a tinut neperturbat discursul in Parlament. A abordat cele mai diverse teme economice, calcand fara mila apanajul Palatului Victoria. Promisiunile electorale nu mai pot fi tinute, fostul guvern e vinovat pentru slabiciunile economiei, iar Romania are nevoie de un imprumut de la Uniunea Europeana, dar il poate obtine numai cu conditia unui parteneriat cu FMI. Dar cand se va intampla, in sfarsit, ceva practic impotriva crizei nu am aflat. In schimb, politicienii se cearta din nou pe cifrele de anul trecut. si daca, fiind vreme de criza, "mizilicurile" constitutionale nu ne mai intereseaza, marea problema ramane ca masurile anticriza ale Executivului, indiferent de cine este reprezentat el, au intarziat deja prea mult.
Spre deosebire de socotelile politice in stil autohton, cele economice in context global se arata infinit mai greu de facut. Inflatia, deficitul si somajul sunt mai greu de induplecat decat Mircea Geoana, Miron Mitrea si Adrian Nastase la un loc. si vor avea un impact electoral mai mare decat orice discurs in Parlament.
