Mai sunt puţine zile şi campania pentru alegerile locale se va fi încheiat. Ea a fost, cel puţin în prima parte, trecută în planul al doilea al atenţiei publicului de evenimentul înlocuirii de la putere a PDL cu USL. Dar au fost şi alte particularităţi.
Aplicarea legii alegerii primarilor într-un singur tur, votată acum un an de către majoritatea PDL, a creat un avantaj substanţial primarilor aflaţi în exerciţiu. Voturile celor nemulţumiţi de administraţia în funcţie divizându-se între mai mulţi contracandidaţi, cel mai probabil este ca nici unul să nu-l poată depăşi pe edilul în funcţie. De aici, strategia aleasă de covârşitoarea majoritate a primarilor în funcţie: refuzul oricărei confruntări cu ceilalţi candidaţi. Pe lângă că-i scuteşte de întrebări incomode, strategia are avantajul că accentuează, în ochii electoratului, clivajul: eu, pe de o parte, ceilalţi, de cealaltă parte.
Nimic de zis, la urma urmei există libertatea fiecărui candidat de a-şi alege cea mai eficace strategie. Din punctul de vedere al relaţiei cu electoratul, lucrurile nu-s la fel de clare. Fiecare candidat reprezintă o parte, mai mică sau mai mare, a cetăţenilor oraşului. Pentru candidatura unora au semnat zeci de mii de oameni. A ignora ceilalţi candidaţi înseamnă a desconsidera o parte însemnată a cetăţenilor care te plătesc şi al căror primar eşti şi vrei să mai fi. O egală desconsiderare este arătată şi propriilor votanţi, pe care îi tratează ca pe un bun captiv. Din păcate, posturile de televiziune, care ar trebui să asigure cadrul unor asemenea dezbateri, au acceptat acest joc laş atunci când au tratat diferenţiat pe unul dintre candidaţi, cu care au organizat emisiuni separate. Toate acestea se petrec sub ochii îngăduitori ai CNA.
Dacă te uiţi la aşa-zisele emisiuni de dezbatere electorală, eşti în plin dadaism. Se confruntă (cică) un candidat pentru Primăria Clujului cu unul pentru Consiliul Judeţean Olt şi unul pentru un sector bucureştean. Neapărat, fiecare din alt partid. Despre ce discută? Despre neregulile de la bacalaureatul „olimpicilor”, accidentul de pe DN2, telefonul matinal al lui Grăjdan… Mai nimic despre programele electorale, cu excepţia momentelor în care invitaţii de coalizează în revolta împotriva moderatorului.
Explicaţia e simplă – hotărârea CNA spune: „În perioada campaniei electorale, candidaţii şi reprezentanţii competitorilor electorali pot să participe numai la emisiunile electorale şi de dezbateri electorale”. După socotelile mele, sunt în total peste 300.000 de candidaţi în toată ţara; dacă-i adaugi pe reprezentanţii acestora, constaţi că producătorii de dezbateri politice trebuie să aibă mare noroc ca să poată discuta cu cineva fără să primească amendă. Şi atunci, ca să-şi poată face emisiunile fără a-şi complica existenţa, televiziunile de ştiri au recurs la un truc: scriu pe orice emisiune „dezbatere electorală”, în felul acesta nu-i mai poate amenda nimeni.
Rămâne un mister motivul pentru care, dacă tot se fac că organizează emisiuni electorale, televiziunile nu ne prezintă adevăratele confruntări între candidaţii pentru funcţiile importante – consiliile judeţene, primăriile marilor oraşe. Explicaţia stă tot în chichiţele reglementărilor CNA. Cum candidaţii aflaţi în funcţie, din motivele arătate mai sus, refuză să participe la asemenea dezbateri, confruntările dintre candidaţii plasaţi în sondaje pe poziţii inferioare ar fi oricum puţin interesante. Pe de altă parte, dacă faci emisiunea doar cu o parte din candidaţi, iar rişti să fii amendat, pentru lipsa de echilibru.
Toate acestea sunt explicaţii, dar nu scuze. Abandonul misiunii de informare al mass-media nu poate fi scuzat. Cu atât mai puţin din partea televiziunii publice, care a dat tonul „dezbaterilor” între oameni care vorbesc fiecare despre altceva şi umple jumătate din spaţiul emisiunilor electorale cu înşiruiri de clipuri produse de către partide.
Rezultatul este previzibil. Electoratul este dezinteresat şi dezgustat, dacă mai era nevoie, de campania electorală în curs. În felul acesta se fac jocurile celor aflaţi la putere, care nu sunt obligaţi, nici măcar o dată la patru ani, să dea socoteală celor pe care îi reprezintă.
*) Fac parte din echipa de campanie a lui Nicuşor Dan, candidat independent pentru funcţiile de primar general şi consilier în Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Mircea Kivu este sociolog
