Incă un an de status-quo peste economia românească. Raportul Băncii Mondiale „Doing Business 2012”, publicat ieri, arată încă un an în care mediul de afaceri de afaceri din România a semănat cu o ciorbă sleită pe care oamenii de afaceri nici nu au degustat-o cu plăcere, dar nici nu i-a lăsat sufletul să o dea la porci. Şi în acest an, al câtelea după 1990?) suntem încurajaţi cu potenţialul nostru, nu cu prezentul.
Comuniştii ziceau că religia este amăgirea dată săracului, promisiunea că îi va veni şi lui dreptul la fericire. Românul îşi ostoieşte sărăcia cu cifrele anunţate de FMI, conform cărora România va avea anul viitor cea mai mare creştere din regiune. Aducerea românilor cu picioarele pe pământ va avea loc anul viitor. In acest an au existat vreo trei estimări în minus ale creşterii economice, până la jumătate din ce se promitea iniţial şi aproape de marja de eroare care separă creşterea de recesiune. Anul viitor câte estimări în minus ne aşteaptă?
Şi de ce ne-ar merge mai bine? După milioane de euro păpaţi în tot felul de programe de eficientizare finanţate de UE, cu denumiri pompoase şi neinteligibile, strângerea taxelor se face tot cu abacul şi cu pixul pe hârtie, magazinele, frizerii, taximetriştii, stomatologii, popii, profesorii, montatorii de termopane, nimeni nu dă bon fiscal deci nu plăteşte taxe. Din sărăcie Guvernul taie investiţii care doar vârful iceberului, faţă de nevoile acestei ţări. Mai ştiţi ceva de unităţile Nucelarelectrica, autostrada Comarnic-Braşov sau centrala hidro de la Târniţa? Başca faptul că efectul multiplicator economic al acestora e minimul european. Mărfurile continuă să aibă alt preţ la engrosist, dacă accepţi fără factură desigur preţul e mai avantajos. Miniştrii noştri, dealtfel economişti eminenţi anterior ocupării postului de răspundere, propun delaţiunea vecinului ca metodă de ameliorare a colectării taxelor la buget.
Pe piaţa muncii, alte aberaţii. Avem cei mai puţini salariaţi raportat la populaţie din Europa, într-adevăr şi economia produce puţin, dar şi cele mai mari taxe plătite de angajatori. Doar n-o fi să scoată statul bani din buzunar. Ne lăudăm peste tot cu impozit pe profit şi pe venit mic dar, neputând ascunde nivelul mare al contribuţiilor sociale, suntem nevoiţi să facem semn complice din ochi investitorilor: „stiţi, nu vă speriaţi, există zeci de metode prin care puteţi fenta plata acestor contribuţii”. Ceea ce se şi întâmplă. Ministrul sănătăţii, muncii sau finanţelor, plus FMI vin apoi şi ne vorbesc la televizor de dezastrul finanţelor publice. E nevoie de reformă, spun ei. Ştiaţi că există în România cadre medicale la cabinete şcolare ce cumpără din banii lor analgezice pentru elevi?
Cu un asemenea peisaj de ce ne-ar surpinde că Româania şi-a păstrat poziţia mediocră, anume locul 72 din 185 de ţări, ocupat şi în anul trecut. Am schimbat într-adevăr ceva? Nu. Acelaşi raport plasează Polonia ca fiind ţara în care s-au înregistrat cele mai mari progrese, sesizate în cazul a patru capitole, aceasta ajungând să ocupe locul 55. De prisos să spunem că România ocupă ultimul loc în regiune, Bulgaria fiind pe locul 66, Ungaria pe 54, Estonia pe 21, Cehia pe 65, etc.
Ca şi cum nu era un chin destul de mare, accesul la electricitate a unei firme a devenit şi mai greoi. Faţă de anul anterior, România a coborât trei locuri în privinţa accesului la electricitate, de pe 165 pe 168. Numărul procedurilor necesare unei afaceri să obţină acces la curent electric a stagnat la 7, iar cel al zilelor la 223. Costul a urcat de la 556,9% din venitul mediu anual pe cap de locuitor la 584,2%. Poziţia României este cea mai slabă dintre ţările UE, unde media este 74, iar numărul de proceduri cel mai ridicat. Costul este, de asemenea, cel mai mare din spaţiul comunitar.
Dar, bucuraţi-vă, există şi veşti bune. Economia se reformează. Guvernul a decis recent transferul Portului Constanţa în parohia coloratului primar pesedist Mazăre. Taxele vamale, autorizaţiile de lucru în port, controalele de profil, concesiunile aferente, contractele de lucrări, plocoanele, peşcheşurile, toate vor trece prin faţa ochilor prea-cinstitului primar. Asta da reformă!
