Cine şi de ce l-a dorit pe Mihai Tudose ca premier? | OPINIE

În România, poţi guverna liniştit și cu tinicheaua unui doctorat plagiat zdrăngănind în urma ta. Iar dacă are antetul SRI, cu atât mai bine…

E adevărat, numirea unui prim-ministru trebuia grăbită, pentru a nu prelungi criza politică. De asemenea, preşedintele Iohannis era obligat constituţional să desemneze premierul din rândul oamenilor propuşi de PSD-ALDE, care au majoritate parla­mentară, iar Mihai Tudose a fost propunerea majorităţii PSD-ALDE. Dar nu a fost singura propunere de pe lista cu care repre­zentanţii PSD-ALDE au mers la negocieri la Cotroceni. Se putea, aşadar, opta pentru o altă persoană, la fel cum dl Iohannis putea refuza prima nominalizare și cere încă una, aşa cum a procedat în cazul lui Sevil Shhaideh, când a întârziat procedura de numire cu doar două-trei zile.

E surprinzător că, în ciu­da acestei probleme şi în ciuda faptului că nu se încadra nici în portretul premierului dorit de preşedinte – care ceruse un om integru –, nici în cel al prim-ministrului dorit de preşedintele PSD – deranjat de legăturile cu serviciile secrete, pe care insinua că le-ar fi avut Sorin Grindeanu –, dl Tudose a fost prima propunere a PSD-ALDE, propunere acceptată, tot din prima, de preşedintele României.

Prin desemnarea ca prim-ministru al României a unui politician asupra căruia planează acuze publice de plagiat al lucrării de doctorat, preşe­dintele Klaus Iohannis nu doar că a abdicat de la integritatea pe care o clama public („Noul premier trebuie să fie integru“, declara acum câteva zile, iar în toamna trecută, la deschiderea anului universitar 2016-2017 de la Timişoara, era la fel de tranşant: „Dacă un politician este dovedit ca plagiator, el trebuie să dispară din politică“), dar a banalizat furtul inte­lectual. Oferindu-i cle­men­ţă de la cel mai înalt nivel al statului român, preşe­dintele României. Acelaşi preşe­dinte care a iniţiat proiectul național România edu­cată, „menit să susțină reașezarea societății pe va­lori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate“.

E adevărat, lui Mihai Tudose îi lipseşte patalamaua oficială de plagiator. Dar nu pentru că nu a plagiat – Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţii a venit cu probe în acest sens, iar domnul Tudose nu contestă acuzele, doar le nuanţează –, ci din alte motive.

1. Pe de o parte, datorită (da, datorită, nu din cauza) Guvernului Ponta. Din motive subiective şi ultracunoscute – adică, pentru a cauţiona furtul academic al prim-ministrului Victor Ponta, pentru a-l exone­ra de răspundere pentru plagiat –, Guvernul Ponta a mutilat Legea Educaţiei prin ordonanţă de urgenţă. Prin OUG 94/2014, emisă pe 29 decembrie 2014, titularul unui titlu științific urma să poată solicita Ministe­rului Educației renunțarea la titlul în cauză, situaţie în care ministerul lua act de renunțare printr-un ordin de revocare. Şi cu asta „cazierul academic“ rămânea imaculat.

Halucinant, dar real. Totuşi, din cauza scandalului public, minis­trul Educaţiei a evitat să emită normele de aplicare a legii, astfel că ea nu e funcţională. Cu toate acestea, în baza ei, în martie 2016, Academia Naţională de Informaţii a SRI a trimis Ministerului Educaţiei nouă cereri de renunţare la titlul de doctor (interesant cum s-au nimerit toţi în aceeaşi zi…); printre ele, şi pe cea a lui Mihai Tudose.

2. Pe de altă parte, datorită (da, tot datorită) ANI a SRI, care refuză să analizeze (şi) această teză de doctorat şi să dea un verdict clar – deşi acest lucru i-a fost cerut public, anul trecut, de fostul ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru. Iar pentru a-şi proteja doctorii suspectaţi de plagiat, invocă în mod fals legi care nu sunt în vigoare. Mai mult, după susţinerea doctoratului, în 2011, Mihai Tudose fusese încadrat la ANI ca lector, iar în 2013, conferenţiar.

Concluzionând: domnul Tudose este un politician care, prin plagierea tezei de doctorat, a căzut testul integrităţii solicitate, până mai zilele trecute, de preşedintele Klaus Iohannis.

Deci nu se încadrează în portretul premierului dorit de şeful statului. E un mi­nistru care nu a performat în Guvernul Grin­deanu, demis de majoritatea
ALDE-PSD exact pe motive de incompetenţă.

E un nume care a apărut în ultimul moment pe lis­ta nominalizărilor pentru funcţia de premier, şi atunci ca primă variantă.

E un politician cu strânse legături cu SRI, prin afaceri pe care le-a avut cu oameni apropiaţi de această zonă, prin studiile făcute (un curs postuniversitar în Securitate Naţională şi un doctorat în Ştiinţe Militare şi Informaţii), prin angajarea, întâi ca lector, apoi conferenţiar, la ANI a SRI – or, preşedintele PSD pare să nu agreeze aceste relaţii, dacă ne raportăm la insinuarea acestuia, pe ton critic, că Sorin Grindeanu ar fi omul serviciilor.

Deci dl Tudose nu se încadrează nici în portretul premierului dorit de preşedintele PSD. Rămâne, atunci, o întrebare. Retorică. De fapt, cine l-a dorit, şi de ce, pe Mihai Tudose în funcţia de prim-ministru al
României?