Mulţi dintre ei simt frecvent nevoia de a primi confirmări din partea cunoscuţilor, iar unii sunt mai timizi în viaţa reală.
Îşi pun mereu poze cu ei de prin vacanţe, din cluburi sau de acasă, anunţă pe toată lumea că au o durere de cap, că au mâncat piftie, că plouă sau că s-a schimbat anotimpul. Ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor postări? Psihoterapeutul Laura Sfeta spune că aceste persoane simt mereu nevoia de a primi confirmări din partea celorlalţi. „Acum câteva zile, un prieten a postat pe Facebook: «Am revăzut Forest Gump» şi atât. Postările de genul acesta sunt un avertisment de tipul «sunt aici», adresat probabil cuiva anume şi îl ajută pe autor să-şi facă simţită prezenţa. E nevoia de recunoaştere, un strigăt: «Ziceţi ceva la poza asta!»”, explică psihoterapeutul. Teoria este confirmată şi de psihologul Bogdana Bursuc: „Unele persoane sunt sensibile la confirmarea pe care o primesc de la ceilalţi. Alţii nu au nevoie de aprobări şi postează mai puţin”.
Comunicarea online este preferată totodată de persoanele mai timide. „Ele se protejează de evaluarea negativă a celorlalţi. Apoi, când se întâlnesc faţă în faţă cu prietenii, pleacă de la o etapă deja marcată. Prietenii respectivi au dat deja «like-uri» la pozele şi afirmaţiile postate, deci se simt în siguranţă”, spune Bogdana Bursuc.
Risc de izolare sau adaptare la mediu?
Amploarea pe care o ia comunicarea în sfera virtuală este privită în mod diferit de specialişti. „Ţine de adaptarea la mediu. Ne-a rămas puţin timp pentru socializarea faţă în faţă. Lumea pleacă de la serviciu târziu, ajunge seara acasă, în timpul liber îşi rezolvă treburile domestice. Nu prea mai ai timp nici măcar să vorbeşti la telefon”, spune Bogdana Bursuc. Comunicarea online are avantajul că nu depinde de anumite ore. „Poţi intra pe Facebook să vezi ce face o anumită persoană la orice oră. E vorba şi de un anume confort. Dacă trebuie să ieşi în lume, te gândeşti cu ce te îmbraci, cu ce ajungi la întâlnire, ce consumi la terasă şi câţi bani ai pentru asta. Costurile sunt mai mari, beneficiile sunt cam aceleaşi cu cele pe care le presupune comunicarea online”, completează psihologul.
Laura Sfeta priveşte problema din alt unghi: „Prin reţelele de socializare, ne înstrăinăm de ceilalţi şi de noi înşine. Unii au probleme de relaţionare faţă în faţă şi se apropie de ceilalţi mai uşor pe internet, unde pot avea mai multe identităţi. O relaţie nu poate supravieţui doar prin comunicare virtuală. În plus, nu ne mai dezvoltăm abilităţile de socia-lizare şi emoţionale”. Psihologul Bogdana Bursuc este de părere că normalitatea nu poate fi definită prin întâlnirile faţă în faţă, atâta vreme cât şi comunicarea online îşi atinge obiectivele. „Te menţii la curent cu ce fac prietenii tăi şi primeşti răspuns la nevoile tale sociale. Nu putem stabili că normalitatea sunt întâlnirile faţă în faţă, pentru că şi online-ul există. Dacă oamenii nu ar fi satisfăcuţi prin comunicarea online, atunci ar renunţa la ea”, spune psihologul.
„Unele fotografii sunt sursă de inspiraţie”
Îşi fac cont pe reţelele de socializare şi cei care plănuiesc să îşi promoveze afacerile sau care se folosesc de anumite informaţii în scop profesional. Mai târziu, identifică şi alte beneficii. Ştefan (24 ani) şi-a făcut cont pe Facebook ca să ia legătura cu o persoană cu care dorea să vorbească în interes de serviciu. „Nu aveam numărul ei de telefon şi nu voiam să iau legătura prin PR. Am fost plăcut surprins că mi-am găsit apoi colegii de şcoală generală pe Facebook pe care nu-i mai văzusem de mulţi ani. Nu prea postez, pentru că mi se pare prea intim. În plus, se poate interpreta greşit”, spune Ştefan. Lista lui de prieteni include persoane care-i sunt foarte apropiate şi în viaţa reală.
Cătălina (33 ani) postează adesea fotografii de prin concedii şi-i place să se uite la pozele altora pentru că aşa mai află noutăţi despre persoanele cu care se vede mai rar. „Unele fotografii sunt sursă de inspiraţie. Îmi mai vin idei când văd pe unde călătoresc ceilalţi. Îmi mai place să mă uit la hainele şi coafura anumitor persoane pentru că şi asta mă inspiră”, spune Cătălina. Faptul că are cont pe Facebook nu o face să se izoleze. „Cu prietenii mă văd săptămânal şi nici nu aş putea altfel. Dar am în lista de prieteni şi persoane cu care interacţionez mai rar şi cu care m-am cunoscut datorită serviciului şi pe care îmi place să le urmăresc”, adaugă ea. Pentru Ioana (27 ani), lucrurile stau un pic altfel. „Mi se întâmplă să am perioade mai aglomerate sau chiar să n-am chef să mă văd cu prietenii, dar să-mi fie de ajuns că sunt la curent cu ce postează pe Facebook”, spune Ioana, care recunoaşte că nu este o fire foarte sociabilă.
