Cand ai in economia subterana cel putin 35 miliarde euro, adica aproape un sfert din PIB-ul tarii dupa calculul specialistilor, inseamna ca fraudarea statului a devenit o obisnuinta intr-o perioada de criza acuta, cu un mediu economic si politic instabil. In orice statistica internationala, o astfel de situatie asaza tara respectiva in randul statelor cu o organizare precara, unde prolifereaza afacerile dubioase de pe urma carora profita un segment social redus. In talmes-balmesul din ultimii ani, cand scandalurile politice au trecut in fata interesului public, economia subterana a inceput sa roada ca un cancer societatea in ansamblul ei, rasturnand valorile printr-un sistem de control dirijat din umbra de oameni care nu dau doi bani pe ordine si lege.
Guvernantilor le este frica sa vorbeasca prea mult despre mafie, contrabanda, coruptie sau criminalitate economica, pentru a nu strica "atmosfera de echipa" din interiorul clasei politice, mediul unde se manifesta cea mai mare rezistenta pentru intrarea in normalitate. Analizati programele principalelor partide care s-au aflat la putere in ultimii zece ani si o sa gasiti doar lucruri generale despre combaterea fraudei la scara nationala, ca si cum ar fi ilegal sa te amesteci in treburile evazionistilor avand legea de partea ta. Se considera pericol maxim doar ratarea acordului cu FMI, prin neindeplinirea obiectivelor stabilite, in conditiile in care instabilitatea la nivel macro se datoreaza in mare masura fentarii Fiscului de catre indivizi cu relatii in zona politicului.
Daca s-ar fi dorit ca munca la negru sa nu devina un fenomen national, iar dimensiunea fraudelor fiscale sa fie redusa prin functionarea institutiilor abilitate pe activitate de combatere a infractionalitatii economice, probabil ca astazi existau suficienti bani la buget pentru Sanatate, Educatie sau Armata, astfel incat sindicatele sa nu mai ameninte cu scoaterea salariatilor in strada din cauza ca nu au unde sa munceasca. Vorbim despre sume uriase, care, o mai spun o data, echivaleaza cu trei imprumuturi de la Fond, bani ce puteau usor contracara deficitul intr-o perioada de criza severa. Pentru Guvernul Boc, ma refer aici la coalitia PDL-PSD de la inceputul anului 2009, a fost mai la indemana sa imprumute tara la FMI decat sa puna la treaba institutiile statului pentru ca evaziunea sa nu devina un flagel national, asa cum este in prezent. Nu neg utilitatea imprumutului, ci doar lipsa unor masuri puternice menite sa combata infractionalitatea prin aplicarea legii.
Paradoxul este ca economia subterana s-a dezvoltat datorita ajutorului direct acordat de autoritatile statului prin functionarii sai, care au inchis ochii la obligatiile unor firme detinute de oameni de afaceri cu vechime in ceea ce priveste sponsorizarea unor partide in campaniile electorale. Acum ii auzim pe ministrii lui Boc ca intr-o perioada de criza este foarte greu sa scazi economia subterana, ca si cum inspectorii ANAF, ai Garzii Financiare sau ai Politiei ar fi in concediu 365 de zile pe an. Daca toate castigurile unora ar fi obtinute respectand legea, atunci nimeni nu ar avea ceva de obiectat. In fond, astfel se intampla si in tarile asezate economic, omul de afaceri serios prosperand o data cu societatea in care traieste. La noi se intampla tocmai invers, cavalerii mitei si ai criminalitatii economice urca, iar bugetul tarii coboara. Nu spun ca anvergura "subteranului fiscal" este de marimea loviturilor financiare din perioada ce a urmat Revolutiei, cand s-au produs adevarate cutremure in sistemul economic, aflat atunci in faza de organizare.
Constat doar randamentul scazut al celor care trebuie sa scoata la suprafata banii pentru bugetul public, fie ca vorbim de munca la negru, de fraudarea TVA sau de contrabanda. Multe dintre declaratiile oficialilor din Guvern au o tinta variabila, fara pragmatism, cand se pune problema opririi dezmatului financiar. Se trece in graba peste responsabilitati si competente, chiar si atunci cand evaluarile constata cresterea alarmanta a pierderilor suferite de stat din cauza ca un sfert din forta de munca de la noi este platita la negru. Solutiile pentru eradicarea economiei subterane sufera de staif oficial. Nici macar acum, cand exista o nevoie mare de bani, nu apar semnale potrivit carora Guvernul s-a pus pe capul celor care ocolesc legea. Mai degraba constatam o atitudine duplicitara, confuza, generata de introducerea unor biruri – cum este impozitul forfetar – care nu vor face altceva decat sa incurce si mai mult lucrurile.
Asemenea experimente sunt de natura sa mareasca gaura accesului in subteranul fiscal, unde se simt foarte bine evazionistii. Cata vreme pedepsele pentru neplata unor obligatii la stat sunt blande, iar institutiile corupte care ar trebui sa incaseze fac jocul unor afaceristi, economia subterana sprijinita de oameni politici nu are cum sa falimenteze. Nu vreau sa-l acuz pe premier mai mult decat merita, dar am senzatia ca pe unii dintre subalternii sai nu-i prea intereseaza sa scoata banii la lumina, considerand ca este mai comod sa primesti bani de la FMI decat sa te lupti cu mafiotii pentru ca acestia incalca legea. Daca atitudinea lor era alta, poate ca astazi nu se mai putea spune ca economia subterana echivaleaza cat trei imprumuturi de la FMI. Culmea, guvernantii anunta ca se merge inainte. In ce cadenta, numai evazionistii stiu.
