L-am criticat pe presedinte pentru modul cum speculeaza politic fundamentarea fragila a Legii pensiilor facuta de Guvern. Nu am afirmat ca nu are dreptate pe fond. Am sanctionat doar faptul ca toarna gaz pe foc pentru a tine aprinsa flacara rafuielii cu PNL si implicit cu prim-ministrul. Ma simt insa nevoit sa recunosc ca, in privinta educatiei, considerata prioritatea numarul unu, Traian Basescu ocheste tinta direct in centru. Critica este dreapta cata vreme se constata mari carente in sistemul de invatamant la toate nivelurile. Veti spune ca nu este singurul domeniu neperformant. Ca si in alte sectoare sociale exista lipsuri, incompetenta si coruptie. Cazul Sanatatii, care a fost dat ca exemplu negativ de multe ori, este numai bun sa confirme regula perpetuarii neajunsurilor de tot felul. Asta ma face sa sustin ca performanta si competitivitatea depind de nivelul educatiei si sanatatii poporului. De nenumarate ori am auzit cum se cheltuiesc banii in Parlament. Sute de miliarde de lei se arunca anual pe tot felul de dotari, in conditiile in care nu sunt resurse financiare pentru revitalizarea unor domenii sociale de baza. Apoi, se vorbeste despre neajunsurile mari din sistemul educational fara sa se recunoasca incompetenta celor care au gestionat functionarea scolii romanesti in toti acesti ani. Ca este vorba despre dotari, instruire sau despre actul managerial in sine, nu cred ca se poate vorbi despre existenta unei evolutii pozitive a sistemului educational in ansamblu. Constatarile nu pleaca de la concluziile Raportului elaborat de Comisia prezidentiala de la Cotroceni, prezentat ieri. Asemenea diagnoza oficiala poate fi fezabila daca se evita ingerinta politicului in chestiuni strict profesionale. Or, cata vreme seful statului nu sustine cu aceeasi convingere includerea Sanatatii si cresterea pensiilor in primul val al prioritatilor nationale alaturi de Educatie, ma vad obligat sa constat faptul ca Traian Basescu foloseste traditionala tactica de hartuiala pentru a-si atinge scopul. Convingerea mea pleaca asadar de la adevarul ca scoala romaneasca, in toate mediile ei, a fost victima unei delasari generale, scufundata in fel de fel de interese lipsite de eficienta, echitate si calitate. Guvernele postdecembriste si-au batut joc de Educatie prin schimbari structurale prost gandite, provocand o degringolada generala in organizare, functionare si control. Statul, prin institutiile sale, a neglijat oportunitatile materiale si financiare, Educatiei fiindu-i repartizata o cota din PIB cu mult sub nevoile imediate pentru a mentine nivelul de pregatire apropiat de standardele europene. Alocarea de resurse a fost minima, favorizand un decalaj educational important fata de situatia din alte state europene. Autoritatile ministeriale
s-au laudat cu cateva rezultate obtinute de olimpici, dar au inchis ochii la ceea ce s-a intamplat la testele nationale sau la bacalaureat, unde se constata paradoxuri incredibile sub aspectul pregatirii si corectitudinii. Mii de absolventi nu au fost in stare sa obtina nota mai mare de 5 sau de 6, in conditiile in care media liceala din cei patru ani de studiu era de peste 8.
Nu are rost sa ascundem adevarul. Uitati-va la situatia din mediul rural. Ii plangi de mila scolii de la sate! Aceleasi conditii, poate mai proaste, ca acum 30 de ani. Degradarea depaseste orice limite. Nu este apa curenta, lipsesc WC-urile, dotarea didactica este in suferinta. Le cad tavanele in cap elevilor si invatatorilor, iar politicienii vorbesc despre internet la televizor. Prin multe licee se mimeaza ca se invata carte. Elevii se fac ca invata, iar profesorii – ca ii asculta. Ma tot intreb cum s-a intamplat ca unii sa termine ciclul cu medii de 9 si 10, dar sa nu ia bac-ul. Cand o fi fost corect dascalul? Totodata, ma sperie faptul ca, intr-un studiu recent, se arata ca sapte la suta dintre profesorii universitari recunosc ca iau mita si ca 22 la suta dintre studenti declara ca in facultate le-au fost cerute cadouri sau servicii. Este grav. Ce fel de progres educational mai poate avea loc cand se vorbeste despre coruptie in scoli? Este nevoie de alte exigente. si de noi responsabilitati nationale. Altfel, invatamantul risca sa nu mai poata fi salvat niciodata.
