La începutul fiecărui an școlar, în toate unitățile de învățământ preuniversitar se declanșează procedura de constituire a unui nou Consiliu de Administrație. Aceasta prevede ca directorul școlii să solicite consiliului local, primarului și consiliului reprezentativ al părinților să își desemneze reprezentanții. Prevederile sunt parte a Metodologiei de funcționare și de organizare a consiliului de administrație din școlile din învățământul preuniversitar, în vigoare din 23.09.2014, publicat de Ministerul Educației.
Consiliul de Administrație se constituie din 7, 9 sau 13 membri, conform acestei metodologii, în funcție de numărul de clase astfel:
a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, 2 reprezentanți ai părinților, primarul sau un reprezentant al primarului, un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar;
b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice; primarul sau un reprezentant al primarului; 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților
c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice; primarul sau un reprezentant al primarului; 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților.
Directorul unității de învățământ este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă.
În fiecare caz se observă că numărul membrilor reprezentanți ai cadrelor didactice este mai mic decât al membrilor ce sunt din afara unității de învățământ. Nu o dată mi s-a semnalat faptul că directorii unităților de învățământ au fost în imposibilitatea de a conduce ședința consiliului de administrație din lipsă de cvorum, reprezentanții comunității locale, în special, lipsind, motivat sau nu, chiar dacă metodologia prevede ca prezența membrilor la ședințele consiliului de administrație este obligatorie. Consiliul de administrație este legal întrunit în ședință în prezența a cel puțin jumătate plus unu din totalul membrilor acestuia. Așadar, reprezentanții cadrelor didactice nu pot lua decizii fără prezența a măcar unuia dintre reprezentanții comunității locale sau dintre reprezentanții părinților. Hotărârile consiliului de administrație se adoptă cu votul a cel puțin 2/3 dintre membrii prezenți, cu excepțiile prevăzute de legislația în vigoare. Acest amestec neomogen este neproductiv pentru școală, în general, și de cele mai multe ori împiedică buna desfășurare activității didactice dar și administrative.
Membrii consiliului de administrație sunt aleși sau, după caz, desemnați.
Astfel, reprezentanții personalului didactic de predare și de instruire practică sunt aleși, prin vot secret, de către consiliul profesoral, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obținute de candidați, din rândul cadrelor didactice angajate în unitatea de învățământ cu contract individual de muncă, în schimb, reprezentanții consiliului local, consiliului județean/Consiliului General al Municipiului București sunt desemnați de acesta. Primarul sau un reprezentant al acestuia își desemnează reprezentanții, la fel și reprezentanții părinților sunt desemnați de către consiliul reprezentativ al părinților, dintre membrii acestuia care, la data desemnării, au copii în unitatea de învățământ.
Consiliul de administrație este organul de conducere al unității de învățământ. Să nu credeți că între membrii ce îl compun există armonie în luarea deciziilor, dar ce ne facem atunci când nu se respectă rolul și locul fiecăruia?! Mai precis, sunt situații când se iau hotărâri ce țin de activitatea didactică, cum ar fi evaluarea cadrelor didactice în privința acordării calificativului anual. Această atribuție ar trebui să revină în totalitate reprezentanților personalului didactic care cunosc îndeaproape activitatea colegilor lor și pot analiza performanța acestora pe baza raportului de autoevaluare și a fisei de evaluare ce include domeniile de evaluare, criteriile de performanță și indicatorii de performanță. Nu de puține ori partea componentă, nedidactică, majoritară, a consiliului de administrație decide după alte criterii cum ar fi informări venite din zona unor „instituții credibile” precum coaforul din cartier sau zona liberă a pieței. Uneori aceștia nu-i cunosc personal pe cei pe care îi evaluează. Amintesc și faptul că imixtiunea politicului în evaluarea candidaților la recent încheiatul concurs pentru ocuparea funcției de director și director adjunct în învățământul preuniversitar a făcut să apară diferențe mari de punctaj, între reprezentanții comunității locale și ceilalți membrii ai comisiei de evaluare, în defavoarea unor candidați, motivând că au evaluat așa cum au vrut ei. Această situație nefirească a generat un val de contestații iar unele sunt și acum pe rol în instanțe.
Este limpede că trebuie eliminate aceste nereguli din legea educației. Conducerea școlii trebuie separată în leadershipul învățării și conducerea administrativă. Descentralizarea este prost înțeleasă dacă nu se disociază cele două entități cu sarcini și responsabilități specifice.
