Cenzorul şef al presei din ţara „vecină şi prietenă”, Ungaria, Annamária Szalai, o vajnică apărătoare a moralei şi o luptătoare pentru păstrarea neîntinată a sufletelor concetăţenilor săi, a fost în tinereţe redactor-şef al revistei pornografice „Miami Press”.
Editarea unei publicaţii pentru adulţi este principala calificare în domeniul jurnalisticii pe care o are şefa Autorităţii Naţionale de Media şi Infocomunicare de la Budapesta, cea care urmăreşte tot ce mişcă în presa din ţara asta interzicând emisiuni, ridicând licenţe de emisie şi amendând jurnalişti.
Născută în 1961 în Zalaegerszeg, un oraş de 60.000 de locuitori, ea şi-a început destul de umil cariera ce avea să explodeze în regimul Orban.
A fost mai întâi învăţătoare în urbea natală, începând din 1982. A lucrat o vreme la ziarul local, „Zalai Hírlap”, apoi pentru o companie distribuitoare de film ajungând să fie director al principalei săli de concert şi a galeriei de artă din localitate.
În 1991 a primit o diplomă universitară în domeniul educaţiei, iar din 1993 a condus revista porno „Miami Press”, tot în Zalaegerszeg. În 1998 a terminat un colegiu economic.
Nu are, prin urmare, nici o şcoală absolvită în domeniul presei sau al comunicării. Intrând în politică, lucrurile s-au schimbat în mod spectaculos pentru ea.
A fost membră a Parlamentului între 1998 şi 2004 şi, graţie conexiunilor politice, a acces în lumea academică, ajungând lector şi apoi profesor asociat al Colegiului János Kodolányi care are reputaţia de a fi apropiat de partidul la putere, Fidesz.
Principalul punct de pe agenda sa politică este „lupta pentru dezvoltarea sănătăţii trupeşti şi sufleteşti a copiilor din Ungaria care trebuie apăraţi de toate programele radio-tv şi de materialele din presa scrisă care pot să influenţeze negativ devenirea lor fizică, intelectuală şi morală, în special de acele materiale care cuprind acte de violenţă şi de sex”.
Deşi nu intra întocmai în această categorie, printre primele victime ale vigilenţei Autorităţii Naţionale de Media şi Infocomunicare s-a aflat rapper-ul Ice-T care a fost scos din playlist-ul postului de radio „Tilos” din cauza versurilor cântecelor sale considerate imorale şi periculoase pentru minţile tinerilor ascultători.
Mulţi jurnalişti unguri au comentat atunci şi continuă să atragă atenţia şi astăzi că prin actele Autorităţii Naţionale de Media şi Infocomunicare se revine la cenzura comunistă din vremurile de tristă amintire. Ea este „demnul“ omolog al eminenţei cenuşii a presei comuniste din ţara noastră, Dumitru Popescu-Dumnezeu.
Secretar al CC al PCR, rector al Academiei „Ştefan Gheorghiu” („fabrica“ de ziarişti politruci) şi membru al Comitetului Executiv până la prăbuşirea regimului comunist din România, Dumitru Popescu, zis şi „Dumnezeu“ pentru că era considerat despotul absolut al presei, a fost principalul ideolog al partidului unic şi mâna de fier cu care regimul conducea şi controla jurnaliştii. A fost timp de câteva decenii doctrinarul numărul unu al PCR şi cel ce a pus cel mai mult umărul la dezvoltarea cultului personalităţii dictatorului Nicolae Ceauşescu. Nimic nu se mişca în presa românească fără a trece mai întâi prin furcile caudine ale cenzurii la butoanele căreia se afla atotstăpânitorul Popescu-Dumnezeu numit de Vladimir Tismăneanu „marele pontif al religiei politice ceauşiste“ .
Pentru un om care şi-a câştigat un timp pâinea din industria pentru adulţi, această transformare a Annemária Szalai în principalul apărător al moralei creştine este una cel puţin surprinzătoare. Dar, dat fiind faptul că este o apropiată a lui Viktor Orban, trecutul ei „liberal” nu îi ştirbeşte autoritatea chiar şi într-un partid conservator ca Fidesz.
