In conformitate cu Legea 422/18.07.2001, pentru protejarea monumentelor istorice, Catedrala Sfantul Iosif din Bucuresti, edificata intre anii 1875 si 1880, este monument istoric de arhitectura, aflat pe lista oficiala la pozitia 402, iar Palatul Mitropolitan Romano-Catolic, construit in anul 1925, se afla pe aceeasi lista la pozitia 404. In plus, aceasta este singura catedrala din Romania vizitata de un papa, in toata istoria tarii noastre, unica biserica romaneasca in care Papa Ioan Paul al II-lea a oficiat o sfanta liturghie in ritul bizantin, in ziua de 8 mai 1999, dupa ce Suveranul Pontif s-a rugat la mormintele episcopilor martiri din Cimitirul Bellu, dar si la Cimitirul Eroilor Revolutiei. Sa nu uitam, de asemenea, ca in aceeasi Catedrala Sf. Iosif venea deseori sa se reculeaga poetul Mihai Eminescu, cautandu-si in linistea racoroasa, radiata de sacralitatea lacasului, sinele impovarat de nelinistile lumii. Cu toate acestea, in santierul deschis in imediata vecinatate a Catedralei Sf. Iosif se lucreaza, inclusiv in zilele de duminica, pentru ridicarea unui building cu 19 etaje si 4 niveluri subterane, care a obtinut toate avizele necesare pentru eliberarea autorizatiei de constructie. Dar in aceasta situatie stranie, in care institutiile statului roman par sa fi fost create anume pentru protejarea intereselor SRL-ului Millennium si realizarea proiectului „Cathedral Plaza”, cine apara totusi, monumentul istoric numit Catedrala Sf. Iosif, agresat de aceasta constructie?
In aceeasi Lege privind protejarea monumentelor istorice, articolul 35 se refera la atributiile Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, care „fundamenteaza din punct de vedere stiintific strategia nationala de protejare a monumentelor istorice” si „avizeaza planurile urbanistice generale ale localitatilor care cuprind monumente istorice”. Dar sa vedem ce spune Legea 422 referitor la zona de protectie a unui monument istoric. Articolul 8, p. 1, e cat se poate de clar in aceasta privinta: „Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protectie, prin care se asigura conservarea integrala a monumentului istoric si a cadrului sau construit sau natural” – de 100 m in cazul Catedralei Sf. Iosif.
Articolul 6 al Legii 422 stabileste prerogative ferme privind statutul monumentelor istorice: „Statul garanteaza si sigura protejarea monumentelor istorice” (p. 1), „Ministerul Culturii si Cultelor este autoritatea administratiei publice centrale de specialitate care elaboreaza strategiile si normele specifice de protejare a monumentelor istorice, urmareste si asigura aplicarea lor”, prin colaborarea cu administratia publica centrala si locala. Articolul 9, p. 4, pare scris anume pentru SRL Millennium: „Aplicarea de servituti care au drept consecinta desfiintarea, distrugerea partiala sau degradarea monumentelor istorice si a zonelor lor de protectie este interzisa”, iar articolul 24, p. 2, da solutia clara a rezolvarii diferendumului dintre Catedrala Sf. Iosif si SC Millennium Building Development SRL: „In conditiile legii, in cazul realizarii de lucrari neautorizate sau care incalca avizele de specialitate, personalul de inspectie abilitat are dreptul sa intrerupa lucrarile pana la intrarea in legalitate, sa aplice sanctiuni si, dupa caz, sa dispuna revenirea la situatia initiala si sa sesizeze orga-nele de cercetare penala”. Pana in prezent, nici un organ de inspectie abilitat nu a sesizat organele de cercetare pentru incalcarea flagranta a Legii privind protectia monumentelor istorice! De ce nu se respecta Legea 422, care apara din rasputeri monumentul istoric al Catedralei Sf. Iosif? Si care e prima institutie a statului al carei statut de functionare o obliga sa se sesizeze si sa apere Catedrala Sf. Iosif?
Ce face Directia Monumentelor Istorice?
Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a Municipiului Bucuresti (DCCPCNMB) emite Avizul nr. 80/Z/6.02.2006, pentru amplasarea imobilului construit de SC Millennium Building Development SRL la cativa metri de Catedrala Sf. Iosif. Avizul este favorabil, dar – atentie! – doar „cu urmatoarele conditii: 1. La emiterea autorizatiei de constructie se va analiza daca s-a intocmit proiectul de urmarire speciala a constructiilor invecinate in perioada executiei, semnat si stampilat de catre expertul care a realizat expertizele acestora, in conformitate cu…” (Punctul 2 se refera la armonizarea fatadelor). In finalul avizului se precizeaza in mod expres ca buildingul ce urmeaza sa fie construit „se afla in zona de protectie a Catedralei "Sfantul Iosif" si a imobilelor de la nr. 8, 8A, 10, 12, 18 de pe aceeasi strada, "inscrise pe Lista Monumentelor Istorice a Municipiului Bucuresti"”. De asemenea, „amplasamentul se afla in zona nr. 16 – strada simbol a orasului, "Calea Victoriei" – subzona Cp 1, zona construita, protejata conform PUZ”, aprobat in 2000. Aceste precizari si conditii foarte clare sunt trimise de DCCPCNMB, „spre stiinta”, atat Primariei sectorului 1, Bucuresti, cat si Directiei Monumentelor Istorice, din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor. Aceeasi expertizare a constructiilor invecinate, inainte de eliberarea autorizatiei de constructie, este ceruta si de Inspectoratul in Constructii al Municipiului Bucuresti, exact in aceiasi termeni ca si Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu: „Inainte de inceperea lucrarilor se vor expertiza toate cladirile invecinate. Totodata, se va intocmi un proiect de urmarire speciala a constructiilor invecinate, pe perioada executiei…”. Cum s-a putut elibera autorizatia de constructie cand aceasta expertiza nu exista, pentru ca Arhiepiscopia n-a permis accesul pe proprietatea sa privata, dupa ce si-a retras acordul, inca din anul 2001, printr-o scrisoare adresata tuturor institutiilor cu atributii in avizare si autorizare?
Cum a putut Directia Monumentelor Istorice sa-si dea avizul pentru construirea unui mamut de 75 m inaltime, aflat la numai 10 m de Catedrala Sf. Iosif, in zona sa protejata de Legea 422, cand Biserica Romano-Catolica s-a opus construirii buildingului inca din 2001, iar obiectul zilnic de activitate al acestei institutii este tocmai protejarea monumentelor istorice, si nu distrugerea lor? De ce nu se implica Ministerul Culturii si Cultelor in apararea Catedralei, cand are in structurile sale un organ specializat numit Secretariatul de Stat pentru Culte, a carui menire este tocmai apararea celor 18 culte legal admise in Romania?
