Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a mişcat un deget ca să verifice ce se întâmplă după privatizarea regiei de distribuţie a presei. Firma de stat a fost devalizată şi nu există vinovaţi.
Privatizată la finele anului 2003 de fosta guvernare Adrian Năstase, argument principal fiind situaţia dificilă, în care se găsea firma de stat – fantoma fostei reţele de distribuţie a presei Rodipet continuă să bântuie finanţele publice ale ţării. Cumpărătorul, afaceristul arab Hassan Awdi, a reuşit în cei şase ani scurşi de la privatizarea societăţii să golească de con¬ţinut firma de stat, lăsându-i doar câteva mii de metri pătraţi de teren. Singurul activ al Rodipet acum este suprafaţa celor 1.400 de chioşcuri pe care le mai are societatea.
Surprinzătoare însă este nu atât intenţia de devalizare a celei mai mari regii de distribuţie a presei, căci întotdeauna se găseşte o firmă dispusă să facă acest lucru, cât lipsa de reacţie a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) în faţa jafului. Instituţia de stat nu a verificat în nici un fel cumpărătorul, Rodipet a ajuns falimentar, iar statul pierde 50 milioane de euro. Contractul semnat de fostul preşedinte AVAS, Ovidiu Muşetescu prevedea doar nişte penalităţi în cazul în care cumpărătorul vindea activele companiei de stat. Rezilierea putea avea loc doar dacă cumpărătorul, anume Magnar System Com Otopeni (deţinută de Hassan Awdi), disponibiliza personalul Rodipet.
Ca pomana să fie completă, pe lângă suma derizorie cerută de AVAS, respectiv 6 milioane de euro, Magnar System a primit şi pomeni fiscale. Datoriile Rodipet la bugetul de stat de 17 milioane de lei au fost convertite în acţiuni ce au revenit AVAS, iar acestea au fost vândute firmei Magnar System la nici mai mult, nici mai puţin, de unu la sută din valoarea acestora. Prin acest truc încă din start firmei lui Awdi i-au fost iertate 99% din datorii. Acestora li se adaugă gaura reprezentată la buget de datoriile Rodipet.
Primul pas: devalizarea Rodipet
În cei cinci ani scurşi, prin nu mai puţin de 70 de firme deţinute de Hassam Awdi, de fratele său Mehdi Awdi sau de alţi apropiaţi, activele Rodipet s-au scurs printre degete către firme ale acestora. Contractele desigur erau dezavantajoase pentru fosta firmă de stat şi foarte convenabile pentru firmele private ce aveau în spate cetăţeanul arab. Spre exemplu, Rodipet plătea chirie unei firme deţinută de Hassan Awdi, deşi clădirea în cauză aparţinea chiar Rodipet. Sediile administrative şi spaţiile comericale au fost înstrăinate către alte firme din grup prin închiriere pe termen lung (49 de ani) cu o chirie simbolică, de 50 de euro pe lună şi pe imobil, spune administratorul judiciar care a analizat operaţiunile.
„Dacă ar fi să scriu o carte despre cum se poate fura, Rodipet ar fi un capitol destul de voluminos”, spune Cornel Florea, directorul firmei Consulta 99, actualul administrator judiciar al firmei Network Press Concept SA (moştenitoarea Rodipet). Cifre ale acestuia arată creşterea constantă a datoriilor firmei concomitent cu scăderea activelor deţinute de aceasta. Ori la momentul la care datoriile depăşesc activele societatea e bună de faliment. Primul an în care datoriile au depăşit patrimoniul a fost 2007 când diferenţa a fost de 34 milioane lei în favoarea primelor. Rodul acestei politici sunt obligaţiile pe care Rodipet, societate în insolvenţă, le are în prezent la bugetul de stat. „Societatea are datorii la salariaţi de 26 milioane de lei, şi la ANAF de 219 milioane lei, din care aproximativ 70 milioane de lei sunt penalităţi de întârziere”, spune Cornel Florea. În hora datoriilor a intrat şi Banc post care a acordat un credit de 18 milioane lei şi care acum are dificultăţi în a-l recupera.
Hârtia fără valoare e suficientă la AVAS
Consecinţele unui contract prost, din categoria celor semnate tot de stat în aceeaşi perioadă pentru privatizarea Tutunului Românesc sau a UCM Reşiţa, nu au întârziat să apară. Modul în care cumpărătorul îndeplinea clauza de nedisponibilizare a personalului, singura ce putea duce la rezilierea sa, era verificat de stat doar pe baza unei simple declaraţii pe propria răspundere dată de cumpărător.
„Pentru nerespectarea programului de investiţii se putea acorda penalităţi, care au şi fost date în 2007, în timp ce verificarea clauzei sociale se făcea pe baza unei declaraţii pe propria răspundere”, spun oficiali apropiaţi conducerii AVAS. Primele reclamaţii privitoare la nerespectarea clauzei sociale au fost făcute în 2008 de către sindicate, iar în 2009 AVAS a reziliat contractul, spun oficialii indicaţi. Potrivit însă lui Cornel Florea, noul cumpărător nu a ezitat să disponibilizeze personal încă din primul an. Dacă în 2004 fostul Rodipet avea 3.085 de angajaţi, numărul acestora s-a diminuat la 2.500 în 2006, la 1.878 în 2007, la 1.350 în 2008 şi la 1.357 în 2009, an în care, într-un târziu, AVAS s-a sesizat tras de mânecă de sindicatul Rodipet şi a reziliat contractul.
O singură verificare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, efectuată în perioada 2004-2008, ar fi fost suficientă AVAS pentru a vedea că Magnar System nu respectă clauzele şi pentru a rezilia contractul. AVAS a preferat însă să ia de bune declaraţiile pe propria răspundere date de firma cetăţeanului arab şi să închidă ochii. Întrebaţi dacă există foşti sau actuali angajaţi ai AVAS traşi la răspundere pentru monitorizarea defectuoasă a Rodipet, cu atât mai mult cu cât AVAS are şi o direcţie dedicată de monitorizare post-privatizare care ar trebui să se ocupe exact cu astfel de cazuri actualul preşedinte AVAS, Aurelian Popa, nu a putut indica vreun salariat AVAS tras la răspundere.
Cât costă indolenţa AVAS
Neverificarea clauzei sociale intre 2004 şi 2008, singura deci pe baza căreia se putea rezilia contractul, are şi un cost pentru bugetul de stat. Executarea silită a Network Press Concept SA, ca soluţie de recuperare a datoriilor, nu funcţionează din două motive. În primul rând, fiind în insolvenţă, firma protejată de creditori şi nu îi pot fi vândute bunurile, în al doilea rând, chiar dacă bunurile deţinute ar fi vândute, sumele obţinute ar fi derizorii faţă de datoriile sale la buget.
Executarea bunurilor deţinute în nume personal de Hassan Awdi nu poate nici ea funcţiona atât timp cât acesta şi-a mutat averile (printre altele două hoteluri pe Litoral şi terenuri deţinute în Delta Dunării) pe numele unor firme din paradisuri fiscale precum Cipru, deţinute tot de el.
În prezent ca alternativă la lichidare este redresarea economică a fostei distribuţii a presei. „Încercăm să reîntregim patrimoniul Rodipet, după care vom propune judecătorului sindic un plan de reorganizare a societăţii şi care sperăm să fie aprobat. Avem în prezent parteneriate cu distribuitori de presă din 13 judeţe. Important este ca editurile să nu îşi recapete încrederea în ceea ce va fi poate Rodipet II”, spune administratorul judiciar.
Dacă va reuşi, statul va fi nevoit să facă din nou afaceri împreună cu cetăţeanul arab, deoarece primul deţine în prezent 51% din afacerea Rodipet, restul, diferenţa.
Alte privatizari eşuate
Avioane Craiova. Procesul de privatizare a fost reluat de patru ori. Negocierile cu Aero Vodochody au eşuat după ce firma cehă a cerut introducerea unor clauze suplimentare în contractul iniţial. Cehii cereau ca statul român să garanteze că firma nu va intra în faliment până la transferul de proprietate.
Aro Câmpulung. Contractul de privatizare a uzinei din Câmpulung a fost încheiat în septembrie 2003, atunci când Cross Lander a cumpărat de la stat pachetul de acţiuni. Rezultatul privatizării a fost un faliment răsunător, după ce cumpărătorul, profitând de ambiguităţile din contract, a vândut o parte din uzină.
SNTR. Societatea Naţională Tutunul Românesc, actuala Galaxy Tobacco, a fost privatizată de trei ori în ultimii 10 ani. De fiecare dată, compania nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate şi a fost luată înapoi de stat. Tot de fiecare dată, „noul” cumpărător a fost acelaşi, direct sau indirect: miliardarul Ioan Niculae, patronul Interagro.
Electroputere Craiova. Uzina a fost scoasă la privatizare în 2005. Vânzarea s-a făcut abia la finele anului 2008 către Al Arrab, o companie cu obiect de activitate imobiliare şi construcţii, care l-a numit ca reprezentant pe Fathi Taher . Contractul a fost la un pas de a fi reziliat, în contextul în care cumpărătorul nu îşi îndeplinise promisiunile de investiţii.
