Traficul de copii rămâne o problemă de actualitate în China, potrivit website-ului worldcrunch.com.
Potrivit agenţiei de presă chineze Xinhua News, Ministerul Securităţii Publice a organizat o operaţiune în iulie, anul trecut, în 14 provincii din China, în urma căreia au fost depistate două bande care făceau trafic de copii. 802 de suspecţi au fost arestaţi şi 181 de copii, salvaţi.
Şaisprezece dintre cei 168 de suspecţi din provincia sud-vestică Sichuan erau aşa-zişi „producători şi traficanţi de copii”, adică mame care îşi vând propriii copii.
Pe 4 iulie 2002, Departamentul de Securitate Publică din Shouguang City, din provincia costală Shandong, a descoperit un caz major de trafic de copii. Unsprezece traficanţi au fost capturaţi şi 11 nou-născuţi au fost recuperaţi. Datorită temperaturilor extreme din acea vară, bebeluşii, cu vârste între 2 şi 4 luni, au fost găsiţi într-o stare critică. Însă în urma îngrijirilor, aceştia au scăpat de orice pericol.
Autorităţile dinShouguang au făcut tot ce au putut pentru a afla de unde veneau copiii şi pentru a-i înapoia părinţilor lor. După 3 zile de mers cu trenul şi încă 12 ore într-un autobuz, cei 11 bebeluşi au ajuns, în sfârşit, în oraşul lor natal, în provincia Liangshan. Deşi cei mici au fost extraordinar de cuminţi pe tot parcursul drumului, simţind, poate, că se apropie de casă, nicio mamă nu s-a grăbit să îşi întâmpine copilul.
Jurnaliştii au aşteptat în zadar să surprindă momentele de reuniune. Chiar şi în urma postării unui anunţ informator de către departamentul local al afacerilor civile, nimeni nu s-a prezentat la locul cu pricina.
Într-un final, un localnic i-a spus unui jurnalist că nu va vedea vreo mamă venind prea curând. „Aceste mame nu-şi mai vor copiii. Ei sunt doar bunuri pe care le-au vândut. Ai văzut vreodată vreun comerciant care să se bucure când cineva îi înapoiază marfa?,” l-a mai întrebat acesta.
În urma investigaţiilor, reporterii au aflat că, într-adevăr, acei copii fuseseră născuţi de către părinţi care nu îi voiau şi care au plănuit să îi vândă încă de la început. Şi acest lucru era comun în acea zonă. Singurul impediment fusese faptul că, din cauza a prea multor „vânzări” în aceeaşi perioadă, atenţia celor din exterior a fost captată.
Potrivit localnicilor, un nou-născut era vândut de către părinţi pentru o sumă între 150 şi 300 de dolari. De obicei, cei mici erau duşi în locuri îndepărtate şi vânduţi pentru un preţ de cinci ori mai mare.
Acest lucru a fost confirmat chiar de către un traficant interogat de poliţie: „Nu e o afacere riscantă. Chiar dacă unul dintre copii moare pe drum, îi arunci corpul pe fereastra. Chiar dacă vând doar unul din doi, tot îmi fac banii,” spunea acesta.
Cu mult efort , reporterii au găsit şi o mamă care îşi vânduse, la un moment dat, copilul. După un drum foarte anevoios, aceştia au ajuns în satul de munte izolat, privat de electricitate, cu căsuţe din piatră care păreau lipite unele de altele. Una peste alta, acela părea să fie un sat foarte sărac. În acea linişte deplină, nimeni nu părea dispus să vorbească. Jurnaliştilor le-a luat ceva până să ajungă la femeia care îşi vânduse nou-născutul cu doi ani în urmă.
Cu o calmitate ieşită din comun, femeia i-a întrebat, la rându-i: „Uitaţi-vă împrejur şi spuneţi-mi: ce obiect din casa asta valorează 1000 Yuan (150 de dolari)?” În încăpere era doar un pat şubred, un aragaz cu o oală deformată, câteva vase crestate dedesubt şi în colţ, un porc care îi privea circumspect pe noii veniţi.
„Pur şi simplu nu am putut găsi altă metodă de a face 1000 Yuan dintr-o dată. Asta e echivalentul a două recolte,” a mai adăugat femeia.
Întrebată dacă nu îi pasă de viaţa propriului copil, ea a răspuns simplu: „Dacă cineva este blestemat să trăiască în sărăcie toată viaţa nu îşi poate schimba soarta. Ăsta îi este destinul. Poate, poate, va fi găsit o casă mai bună”.
Pe drumul de întoarcere, un reporter din Shandong a remarcat: „Sunt atât de săraci încât tot ce le-a rămas este fertilitatea.”
Copiii chinezi, în special băieţii, pot fi vânduţi familiilor bogate din provincii îndepărtate. Copiii mai mari sunt, de asemenea, vânduţi unor bande care îi pregătesc pentru cerşit în marile oraşe, conform China Digital Times. Din cauză că, de multe ori, ADN-ul nu poate fi folosit ca metodă de verificare de către poliţie a copiilor primiţi de orfelinate, instituţiile îi pot oferi spre adopţie pentru taxe mai mari, scrie The Economist. În ciuda pedepselor dure, traficanţii îi folosesc pe copii şi pentru sclavie sau abuz sexual, potrivit Daily Mail.
Au trecut zece ani de atunci şi nu se ştie cât de mult s-a schimbat situaţia în acele locuri. Acţiunile autorităţilor de combatere a traficului de copii sunt lăudabile Însă poate că o soluţie veritabilă pentru problema în cauză ar fi diminuarea sărăciei acestor oameni…
