Înainte de începerea recentei vizite a premierului japonez Yoshihiko Noda în China, mulţi comentatori apreciau că principalul subiect al discuţiilor acestuia cu omologul său chinez, Wen Jiabao, avea să fie situaţia din Coreea de Nord după moartea liderului comunist Kim Jong-il. Însă,spre surprinderea tuturor, Noda şi Wen au anunţat naşterea unui pact monetar care transformă profund relaţia dintre cele două state – din concurente, acestea devenind, peste noapte, partenere.
Paşi simbolici, dar importanţi
Conform cotidianului american The Wall Street Journal, cel mai important punct al acordului este convertirea directă a monedelor celor două state; până acum, practica curentă era convertirea intermediară în dolari, care implica costuri substanţiale pentru companiile implicate. Până acum, dolarul este folosit în circa 60% din tranzacţiile comerciale dintre cele două ţări, suma totală a acestora ridicându-se la 260 miliarde euro.
De asemenea, cei doi premieri au anunţat că Japonia a primit dreptul de a adăuga obligaţiuni de stat emise de Beijing rezervei sale valutare, dominată în prezent de dolar. Astfel, Tokio va cumpăra obligaţiuni în valoare de 10 miliarde dolari – iar Wall Street Journal notează că „deşi această sumă reprezintă doar 1% din rezerva valutară a Japoniei, a doua din lume ca mărime, după China, pasul, deşi simbolic, este un semn important că Tokio a decis să se desprindă în viitor de dependenţa de dolar”.
Un al treilea punct al acordului este crearea unui „program pilot” prin care băncii Japan Bank of International Cooperation, care aparţine statului nipon, i se va permite să emită în China obligaţiuni denominate în yuani – o premieră pentru bursele chinezeşti, unde până acum singurele entităţi străine care au obţinut permisiunea să emită asemenea obligaţiuni erau Banca Asiatică de Dezvoltare şi International Finance Corporation, care aparţine Băncii Mondiale; ambele nu sunt afiliate nici unui guvern străin.
Conform lui Woon Khien Chia, un analist al Royal Bank of Scotland citat de Wall Street Journal, decizia Japoniei de a emite obligaţiunile în China Continentală şi nu în Hong Kong „arată hotărârea guvernului japonez de a promova yuanul”. Deocamdată însă, noul acord nu va avea un efect semnificativ asupra rolului global al yuanului – neexistând încă un plan concret al implementării măsurilor propuse.
Avantaj SUA?
Unii analişti economici europeni consideră acordul sino-japonez drept o ameninţare la adresa monedei comune europene şi a dolarului; astfel, într-un articol din ediţia germană a cotidianului Financial Times se atrage atenţia că „atât SUA cât şi statele din zona euro depind mai mult ca niciodată de decizia altor state să cumpere în continuare obligaţiuni denominate în dolari şi euro”, iar publicaţia germană Der Spiegel este de părere că „dominaţia dolarului în Asia va slăbi substanţial”.
Wall Street Journal este însă de părere că „noul acord va fi probabil salutat de către guvernul american, care a încurajat China în repetate rânduri să permită yuanului să aibă un rol mai important în economia globală”. Conform profesorului Morris Goldstein, de la Peterson Institute for International Economics, citat de Wall Street Journal, pentru ca acest lucru să se întâmple, China va fi nevoită să implementeze un set de reforme în sectorul său financiar – printre care ar trebui să se numere atât reducerea intervenţionismului în favoarea yuanului (a cărui valoare este cuplată de dolar până acum) cât şi reducerea restricţiilor impuse capitalului străin, precum şi liberalizarea pieţelor financiare şi a sistemului bancar. Goldstein consideră că pe termen lung aceste schimbări vor fi inevitabile, dar că acesta va fi un proces încet – pe care Statele Unite nu ar trebui nici să îl descurajeze, nici să îl încurajeze: „ar trebui să fie lăsate pieţel să decidă”, spune profesorul american.
Şi Jeffrey Frankel, de la Universitatea Harvard, consideră internaţionalizarea yuanului benefică pentru Statele Unite: „acest lucru ar fi asociat cu o apreciere a monedei chineze faţă de dolar, ceea ce ar fi atât în avantajul economiei americane, mai ales în această perioadă în care rata şomajului este ridicată iar cea a creşterii economice, deosebit de înceată”, a declarat acesta pentru Wall Street Journal.
