Începând cu această lună vor fi reluate procedurile de selectare a unui nou investitor privat pentru finalizarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă. Vechea companie care ar fi trebuit să finanţeze contrucţia nucleară va fi desfiinţată iar cota parte a Nuclearelectrica din această firmă va fi transferată la noua companie. Rămâne însă întrebarea: cine răspunde pentru eşecul EnergoNuclear?
O nouă companie de proiect
Actuala conducere Nuclearelectrica nici usturoi nu a mâncat nici gura nu îi miroase. Managerii nucleari au anunţat senini că, la sfârşitul acestei luni vor înfiinţa o nouă companie de proiect pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă. „Societatea Națională Nuclearelectrica S.A. va supune aprobării acționarilor săi, în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 22 august 2014, Strategia de continuare a Proiectului Unitățile 3 și 4 CNE Cernavodă… Strategia prevede într-o prima etapă inițierea, derularea și finalizarea de către SNN a unei proceduri competitive de selectare a unui investitor privat (IP) în vederea constituirii unei societăți, respectiv un joint-venture, în înțelesul art. 50 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Societatea va fi constituită între SNN și unul sau mai mulți investitori privați, valoarea investiției SNN în EnergoNuclear (EN) fiind transferată companiei nou înființate. Societatea este premergătoare unei companii de tip IPP (Producător independent de energie)”, se arată în raportul SNN către piaţa de capital. „Inițial, nouă societate de proiect va fi constituită din aportul exclusiv în numerar al SNN și al investitorului privat selectat, corespunzător unei cote de 49%, respectiv 51%. Contribuția în numerar a SNN va fi inițial de maximum 2 milioane de Euro. Capitalul social minim al proiectului va fi dimensionat astfel încât să permită contribuția integrală în natură a SNN și a Statului Român la proiect, plus alte aporturi în numerar inițiale și ulterioare, însă contribuția IP nu va reprezenta mai puțin de 51%”, ami arată Nuclearelectrica. Până la urmă reluarea procesului de selecţie pentru un finanţator străin nu este o idee deloc rea, mai ales că R.P. China şi- a manifestat interesul pentru cele două reactoare, însă cineva trebuie să răspundă pentru zecile de milioane de euro consumate degeaba de EnergoNuclear.
Din 2007 şi până acum nu s-a montat un şurub la Cernavodă
Proiectul finalizării celor două reactoare nucleare, evaluat la şase miliarde de euro, a fost iniţiat de statul roman în 2007, însă EnergoNuclear SA a fost înfiinţată oficial în anul 2009, prin promovarea unei structuri de acţionariat în care Nuclearelectrica urma sa deţină o cotă de participare de 51% din capitalul social, ceilalţi investitori în proiect detinând participaţii după cum urmează: RWE, GDF Suez, ENEL şi CEZ câte 9,15%, iar ArcelorMittal şi Iberdrola câte 6,2%. Nemulţumite de evoluţia discuţiilor, CEZ, RWE, Iberdrola şi GDF Suez au renunţat, la sfârşitul anului 2010, la investiţie, astfel că Ministerul Economiei, prin Nuclearelectrica, a ajuns să deţină 86% din firma de proiect. După retragerea celor patru companii, proiectul a stagnat întrucât Guvernul nu a reuşit să atragă alţi parteneri. Altfel spus, deşi la Bucureşti, unde este sediul central EnergoNuclear, personalul TESA şi directorii încasau salarii grase, la Cernavodă nu s-a mişcat un deget.
Visul nuclear comunist, îngropat de economia de piaţă
În prezent situaţia se aprezintă astfel: Unitatea 3 este realizată în proporţie de 52% în ceea ce priveşte construcţiile civile , iar Unitatea 4 are un grad de finalizare de 30%. Repetăm, este vorba strict despre construcţiile civile, respectiv alveola reactoarelor, hale, amplasamntul turbinei şi altele, fără nici o lucrare de echipamente nucleare. De altfel Nuclearelectrica a recunoscut oficial că „nu au fost achiziţionate până în prezent echipamente şi materiale” EnergoNuclear a desfăşurat doar o serie de „activităţi necesare definirii proiectului aplicabil şi a bazelor de autorizare, obţinerea unor acorduri şi avize şi selectarea contractorului pentru contractul de inginerie, procurare şi construcţie” a arătat Nuclearelectrica. În concluzie, la 24 de ani scurşi de la momentul 1989, reactoarele 3 şi 4 se află exact în situaţia în care s-au regăsit unităţile 1 şi 2 la începutul lui 1990. La finele anului 1989 situaţia pe şantierul de la Cernavodă era următoarea: gradul de realizare al Unităţii 1 ajunsese la circa 45%, Unitatea 2 era construită în proporţie de 25% iar reactoarele 3, 4 şi 5 erau în stadii de execuţie cuprinse între 15 şi 5 %. Şi cum era încă mult de lucru la unităţile 1 şi 2 (abia în 1996 a fost pus în funcţiune primul reactor iar cel de-al doilea a fost pornit cu mari eforturi în 2007), nu a fost alocat un leu pentru reactoarele 3 şi 4. În ceea ce priveşte reactorul 5 situaţia este mult mai clară, în sensul că acest proiect a fost închis oficial.
