4.3 C
București
miercuri, 25 decembrie 2024
caută...
AcasăSpecialCele mai imprevizibile alegeri din Franța. Reuters: Centristul Macron conduce cu 23,7%,...

Cele mai imprevizibile alegeri din Franța. Reuters: Centristul Macron conduce cu 23,7%, iar Marine Le Pen se află pe cel de-al doilea loc, cu 21,7%. După exist-polluri, în Paris s-au dat lupte de stradă, între protestatari și poliție | LIVE UPDATE

Special
Actualizat:
Roxana Petre
de Roxana Petre

Franța se pregătește pentru cele mai imprevizibile alegeri prezidențiale din ultimele decenii, care se vor desfășura, duminică, în condiții de securitate sporită, ca urmare a atacului terorist de joi seara, în urma căruia un polițist a murit și alți doi au fost răniți, notează AFP.

În primul tur de scrutin al alegerilor s-au înscris 11 candidați, însă favoriții în sondajele de opinie sunt Marine Le Pen, Emmanuel Macron, Francois Fillon şi Jean-Luc Melenchon. Potrivit analiștilor politici, cursa dintre cei patru este una strânsă, dat fiind că aproximativ un milion de alegători încă nu s-au decis pe cine vor susține, fapt ce ar putea înclina balanța spre un anumit candidat.

UPDATE 23.00 Francois Fillon şi-a recunoscut duminică seara înfrângerea în primul tur al alegerilor prezidenţiale şi a anunţat că va vota pentru Emmanuel Macron, transmite BBC, citat de News.ro

De asemenea, și socialistul Benoit Hamon își recunoaște ”lovitura istorică” primită de partidul său la alegeri și cere francezilor să îl voteze pe Emmanuel Macron în turul al doilea.

Citește mai multe aici: 

22.30 Străzile Parisului au fost luate cu asalt de sute de protestatari duminică, în ziua alegerilor prezidențiale, arată Ruptly. Potrivit jurnaliștilor, polițiștii au intervenit cu gaze lacrimogene pentru a dispersa mulțimile de oameni.

Zeci de extremişti de stânga au ocupat Piaţa Bastiliei, nemulţumiţi că Marine le Pen, candidata extremei drepte a reuşit să ajungă în turul al doilea al prezidenţialelor.

21:05: Centristul Emmanuel Macron și lidera Frontului Național (FN, extremă dreapta), Marine Le Pen, s-au calificat pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Franța, potrivit estimărilor oficiale, anunță AFP. Al treilea sondaj care indica o finala Macron – Le Pen: Emmanuel Macron – 23,7%, Marine Le Pen – 21,7% (sondaj Ipsos citat de Reuters). 

21:00: Un alt sondaj citat de televiziunea belgiana il indica pe Emmanuel Macron castigator cu 23%, iar pe Marile Le Pen pe locul al doilea, cu 22,5%. Fillon, pe locul al treilea, cu 20%

19.15: Emmanuel Macron conduce în preferințele francezilor, arată noi sondaje obținute de televiziunea belgiană RTBF.

Macron ar fi obținut 24 la sută, în vreme ce Marine le Pen, François Fillon și Jean-Luc Mélenchon au obținut între 18 și 20 la sută dintre voturi. Pentru locul al doilea, s-ar lupta Le Pen și Fillon. 

19.00: Prezența la vot a fost de 69,42 la sută, la ora 15.00 GMT, mai mică decât în 2012, conform AFP. 

17.40: Francois Hollande face un apel la francezi sa arate ca "democratia este mai puternica decat orice". 

Un sondaj publicat de televiziunea RTBF arată un scor strâns între cei patru favoriți:

Macron – 24%

Le Pen –  22%

Fillon – 20,5%

Mélenchon – 18%

RTBF mai comentează și că aproximativ unul din trei francezi este în continuare indecis, ceea ce face greu de estimat rezultatul primului tur de scrutin. 

16.10:  Un raport al serviciilor de informații franceze, care a ajuns în mâinile jurnaliștilor de la Le Parisien, arată că autoritățile se așteaptă la izbucnirea unor proteste violente în marile orașe, după anunțarea primelor exit-poll-uri, în jurul orei 20.00.

Raportul vorbește despre ”tulburări publice, în cazul în care în turul al doilea ajung partide considerate extremiste”, o referire la Le Pen și Melenchon. ”În această situație, protestele sunt aproape inevitabile”. În stradă, ar putea ieși studenții, personalul medical și agricultorii, mai arată raportul.  Toți cei 11 candidați la alegeri și-au exercitat votul, scrie AFP. 

La secțiile de vot din străinătate, lipsesc afișele electorale ale candidatei de extremă dreapta, Marine le Pen, pentru că staff-ul ei de campanie nu a respectat termenul până la care trebuia să depună afișele, scrie Le Parisien. 1,3 milioane de alegători s-au înscris pe liste pentru a vota, adică aproximativ 2 la sută din alegători. 

​13.55: O carabină a fost descoperită într-o mașină de lângă două secții de votare de la Besançon, care au fost închise duminică dimineață, scrie Liberation.  Autoritățile au anunțat că nu este vorba despre un incident terorist. 

13.25: Și președintele în funcție al Franței, Francois Hollande, a votat la Tulle, vechiul său fief electoral, scrie AFP. 

13.17:  Aproximativ 28 la sută dintre francezi au votat deja, la ora transmiterii acestei știri, transmite AFP, prezența la vot fiind deja mai mare decât în 2012. 

Candidata extremei dreapta, Marine le Pen, și conservatorul Francois Fillon au votat, transmite AFP. 

12.00: Șapte din cei 11 candidați la alegerile prezidențiale au votat.  

Pe bulevardul Champs-Elysees, este în desfășurare ceremonia de comemorare a polițistului mort în atentatul de joi noaptea, scrie AFP. 

 

 

 

09.35: Alegeri prezidenţiale în Franţa. Unde îşi pot exprima votul cetăţenii francezi din România

09.00: Aproape 47 de milioane de alegători francezi votează în primul tur, la 23 aprilie, și în al doilea tur, la 7 mai, ca să-l aleagă pe succesorul lui Francois Hollande. 

Șeful statului francez este ales prin sufragiu universal direct, în cadrul unui scrutin uninominal majoritar în două tururi, pentru un mandat de cinci ani care poate fi reînnoit o singură dată. El trebuie să obțină majoritatea absolută a voturilor exprimate într-un tur sau două, indiferent de rata de participare.

Votul în alb sau votul de protest, care reprezintă dreptul cetățenilor de a-și manifesta nemulțumirea sau nehotărârea în cadrul procesului electoral, nu este recunoscut în Franța. Din 2014, aceste buletine sunt numărate separat de voturile nule și anexate ca atare procesului verbal al fiecărei secții de votare, dar nu sunt luate în calcul la numărarea voturilor exprimate.

 

Sondajele de opinie de joi şi vineri îi arată pe picior de egalitate Macron şi Le Pen cu 23% din intenţiile de vot, fiind urmaţi de Melenchon cu 19,5% din voturi şi de cele 19% din sufragii pe care ar urma să le obţină Fillon.

Politică externă – cele mai importante teme, „Frexit” și Siria

Printre temele dezbătute în campania electorală, un rol important a fost acordat politicii externe a Franței, astfel că unii dintre candidați au propus ieșirea din Uniunea Europeană, în timp ce alții au pldat pentru consolidarea blocului comunitar, în fața președintelui american Donald Trump și a liderului rus Vladimir Putin, comentează agenția EFE, citată de Agerpres.

Astfel, dintre candidații care conduc primele patru poziții în sondajele de opinie, doi sunt ostili Uniunii Europene, iar ceilalți doi susțin consolidarea blocului comunitar. Astfel, lidera extremei drepte, Marine Le Pen, și reprezentantul stângii radicale, Jean-Luc Mélenchon, ambii eurodeputați, consideră actuala construcție europeană drept un „balast” pentru Franța, în timp ce conservatorul Francois Fillon și fostul ministru socialist — acum repoziționat la centru — Emmanuel Macron sprijină continuarea proiectului comunitar.

Marine Le Pen vrea consolidarea frontierelor Franței

Lidera Frontului Național pledează pentru consolidarea frontierelor Franței și, cu toate că și-a mai moderat discursul, nu ascunde că obiectivul ei este ieșirea țării din Uniunea Europeană, comentează EFE. Candidata extremei drepte cere negocierea unui nou tratat european, care să fie supus votului la un referendum prin care francezii să decidă dacă doresc sau nu să rămână în UE în condițiile prevăzute de un astfel de tratat revizuit.

Jean-Luc Mélenchon dorește părăsirea NATO și a UE

Jean-Luc Mélenchon dorește părăsirea NATO și o retragere treptată a Franței din tratatele europene, despre care el afirmă că urmăresc în continuare construirea unei Europe neoliberale.

Francois Fillon pledează pentru cooperare europeană

Conservatorul Francois Fillon susține consolidarea cooperării în cadrul UE în domenii cum ar fi cel judiciar, în timp ce Emmanuel Macron nu ezită să se prezinte drept cel mai proeuropean dintre cei 11 candidați la președinția Franței și propune o aprofundare a integrării europene ca o contrapondere în fața Rusiei și a SUA. Ideea aprofundării integrării europene este sprijinită și de candidatul socialiștilor, Benoit Hamon, aflat însă în sondaje la mare distanță de primii patru.

În ceea ce privește conflictul din Siria, candidații în cursa pentru Palatul Elysee sunt împărțiți între susținătorii unei linii dure față de președintele Bashar al-Assad, conform politicii preconizate de actualul președinte Francois Hollande, și aceia care văd în liderul de la Damasc cea mai bună garanție împotriva expansiunii jihadiștilor. În acest al doilea grup se regăsesc Le Pen, Fillon și Mélenchon, partizani de asemenea ai apropierii față de președintele rus, Vladimir Putin.

Pe de altă parte, socialistul Hamon, care califică drept ostilă politica expansionistă a Kremlinului, consideră că începerea unei tranziții politice în Siria necesită înlăturarea lui al-Assad de la putere. Și Emmanuel Macron, cel mai atlantist dintre candidați, apreciază că liderul de la Damasc trebuie să renunțe la putere, dar numai în baza unei decizii a ONU și Siria să nu fie lăsată fără conducere, pentru a nu se repeta greșelile comise în Libia sau Irak.

Dar lui Francois Fillon prietenia cu Vladimir Putin i-a atras numeroase critici, mai ales pentru că s-a declarat împotriva menținerii sancțiunilor impuse Rusiei după anexarea Crimeei. Poziția candidatului conservator față de Rusia este împărtășită și de Marine Le Pen, considerată de altfel candidata preferată a Kremlinului, dar și de Mélenchon, un politician apropiat de Moscova și foarte ostil Washingtonului, detaliu care-l diferențiază însă de Marine Le Pen, o admiratoare a lui Donald Trump.

Politică internă – eradicarea terorii și asigurarea siguranței cetățenilor

Una dintre mizele alegerilor este modalitatea prin care poate fi combătut terorismul jihadist care, în ultimii doi ani, a cauzat moartea a aproximativ 240 de persoane, în Franța, potrivit agenției EFE, citată de Agerpres. Valul de atentate din ultimul doi ani a schimbat drastic rutina francezilor, puțin obișnuiți cu astfel de evenimente. Seria de atacuri care a vizat Franța — începută în ianuarie 2015 cu atacul asupra revistei satirice Charlie Hebdo, la Paris, continuată cu atacul cu camion din Nisa, soldat cu 86 de morți, la 14 iulie 2016, și al cărei ultim capitol a fost atacul de joi seara de pe bulevardul Champs-Elysees din Paris, soldat cu moartea unui polițist — a avut principalul punct de inflexiune în ziua de 13 noiembrie 2015, când teroriștii jihadiști au ucis la Paris și Saint Denis 130 de persoane, dintre care 89 în sala de concerte Bataclan.

În acest context, principalii candidați încearcă să dea un răspuns la una dintre principalele preocupări ale alegătorilor: cum să trăiască în siguranță.

Astfel, candidatul conservator Francois Fillon dorește o întărire a stării de urgență, socialistul Benoit Hamon vrea s-o modifice, iar stângistul Mélenchon vrea să renunțe cu totul la ea. Centristul Emmanuel Macron și Marine Le Pen, ambii în fruntea sondajelor, nu și-au făcut public punctul de vedere pe această temă. Cei cinci candidați sunt, totuși, de acord în privința sporirii forțelor de poliție, al căror număr este estimat la 250.000 de agenți, comentează EFE.

Le Pen, partizană a ideii potrivit căreia forțele de ordine ar trebui să aibă atribuții mai importante, a promis să le consolideze „masiv”, prin angajarea a 15.000 de polițiști și jandarmi. Principalul ei rival, Macron, dorește să sporească numărul polițiștilor cu 10.000 și pledează pentru crearea unei poliții a securității cotidiene care să fie „mai aproape” de francezi. Fillon, un alt candidat favorabil întăririi legii și ordinii, a anunțat că ar dispune suplimentarea forțelor de poliție cu încă 10.000 de agenți care să se ocupe de munca pe teren, dar și de sarcini de ordin administrativ. Din partea stângii, Mélenchon pledează pentru dublarea numărului de polițiști, iar Hamon consideră că ar trebui create 5.000 de posturi noi.

Le Pen, Macron și Mélenchon sunt în favoarea reintroducerii serviciului militar obligatoriu, eliminat în 1997, în timp ce Fillon și Hamon se opun. În schimb, creșterea bugetului apărării, de la 1,77% din PIB, cât este în prezent, până la 2% din PIB, a creat consens între toți candidații principali, cu excepția lui Mélenchon.

Cine sunt principalii favoriți ai alegerilor prezidențiale

Emmanuel Macron, „anticorpul sistemului” împotriva lui Le Pen

Apariția tânărului candidat Emmanuel Macron pe scena politică din Franța se aseamănă cu cea a unui anticorp generat de sistem ca vaccin împotriva pericolului care îl pândește, extremista de dreapta Marine Le Pen, comentează agenția EFE, potrivit Agerpres.

Tânăr, arătos și inteligent, cu un aer de ginere perfect și de premiant al clasei, fostul ministru al Economiei s-a transformat, la cei 39 de ani ai săi, în favoritul cursei electorale și, potrivit sondajelor, având teoretic prima șansă în a conduce Franța în următorii cinci ani, comentează EFE, care adaugă că este nevoie de „săpături" serioase pentru a descoperi precedente ale fenomenului „macronist" în democrațiile occidentale.

Convins că „politica este un drog de mare risc", cu puțin timp în urmă Macron era un cvasinecunoscut ministru al Economiei care reușise cu greu să promoveze o timidă lege care a ajuns să-i poarte numele — o lege menită să dea mai mult oxigen economiei franceze, să stimuleze investițiile și să faciliteze comerțul duminical — și care se remarca mai degrabă prin remarci inoportune decât prin influența sa în guvern.

Ubicuitatea lui Macron în presa franceză a crescut odată cu neobișnuita sa poveste de iubire cu Brigitte Trogneux, soția sa, fosta lui profesoară de liceu și care este cu 24 de ani mai în vârstă decât el. Apropiații lui Macron — între altele un muzician experimentat (a câștigat premii ca pianist la Conservatorul din Amiens) și cititor avid de filosofie — recunosc influența enormă pe care o exercită Brigitte Trogneux asupra candidatului Macron și rolul activ pe care aceasta îl joacă în luarea deciziilor în ceea ce privește expunerea mediatică.

Dacă a existat un lucru pe care l-a căutat Macron din momentul intrării sale în Guvernul socialist, în august 2014, acela a fost să capete propria identitate, ceea ce i-a și reușit. Aceasta l-a făcut să-și permită luxul de a nu fi de acord cu restul Guvernului în chestiuni importante cum ar fi reforma Constituției, propusă de președintele Francois Hollande, care prevedea retragerea cetățeniei franceze în cazul persoanelor condamnate pentru terorism, comentează sursa citată.

Continua căutare a unui profil diferit, la dreapta Partidului Socialist, dar cu nuanțe sociale și cosmopolite care îl îndepărtează de conservatori, l-a transformat pe Macron într-o entitate stranie pe scena politică franceză: un liberal. Și astfel, din una în alta, s-a transformat în coșmarul aproape perfect al Marinei Le Pen. Doi „intruși" cu viziuni opuse. Protecționism și repliere contra multiculturalism și deschidere.

En Marche!, o entitate între partid politic și mișcare cetățenească, se inspiră din tehnicile utilizate de Barack Obama în campania sa „Yes, we can!" pentru a învinge bipartidismul francez care „nu se mai potrivește în secolul al XXI-lea", subliniază agenția EFE. Creată la 6 aprilie 2016, în Amiens (nordul Franței), orașul natal al lui Macron, En Marche! are în prezent peste 240.000 de membri, mai mult decât restul formațiunilor politice din Franța, cu excepția partidului conservator Republicanii, cu 275.000 de membri. Militanții En Marche! au libertatea de a-și crea propriile comitete, de a recruta membri și de a organiza activități fără o autoritate care să-i coordoneze, în cadrul unei structuri care „se aseamănă cu celulele unui organism viu", potrivit purtătoarei de cuvânt a mișcării, Sylvain Maillard, pentru care elementul central al mișcării îl reprezintă „deschiderea către cetățeni". Și asta deoarece comitetele au un rol central în decizia politică.

Pe plan internațional, Macron aspiră la o Franță independentă, care „să nu asculte nici de Washington, nici de Moscova; o țară umanistă, care să promoveze drepturile omului și libertățile fundamentale, și europeană, pentru că viitorul tuturor marilor mize se joacă la nivel comunitar". Macron spune că programul său este „concret, unificator și eficient", întrucât se axează pe educație și cultură, muncă, modernizarea economiei, securitate, viața democratică, Europa și relațiile internaționale.

Marine Le Pen, chipul amabil al extremei drepte

Marine Le Pen a încercat, în ultimii ani, să „spele” imaginea Frontului Național (FN), partidul de extremă dreaptă pe care l-a moștenit de la tatăl ei, Jean-Marie Le Pen, astfel încât să devină „chipul amabil" al unei mișcări care nu a încetat să înregistreze succese electorale până la punctul în care a ajuns cel mai votat partid politic din Franța, comentează agenția EFE, citată de Agerpres.

La cei 48 de ani ai săi, aflată la cea de-a doua campanie prezidențială, această „eurofobă" convinsă este pe cale să culeagă roadele acestui catharsis dacă, așa cum o arată sondajele, va ajunge în cel de-al doilea tur al scrutinului prezidențial din Franța. Ar urma, astfel, pașii tatălui ei, care a reușit în 2002 să intre în turul doi. Spre deosebire de Jean-Marie Le Pen, însă, Marine are un electorat mai consolidat și mai numeros.

Marine Le Pen a reușit să obțină pentru partidul ei o susținere importantă, un electorat fidel care îi iartă inclusiv finanțările ilegale ale formațiunii sale pentru care a fost deja sancționată de Parlamentul European, comentează EFE. Însă lidera de extremă dreapta nu a putut evita să inspire și multă respingere de cealaltă parte a societății franceze. Candidata face o adevărată echilibristică între propunerile radicale moștenite pe filieră paternă și oferta mai acceptabilă cu care intenționează să ajungă la Palatul Elysee.

Marine Le Pen lansează atacuri dure împotriva imigrației, invocând lipsa de securitate și cerând să se acorde prioritate francezilor și patriotismului economic, tema sa de campanie favorită după ce a înțeles că „America First" i-a ieșit de minune actualului președinte american Donald Trump.

Și toate acestea după ce, în 2015, a tăiat cordonul ombilical care o mai ținea legată de tatăl ei, după ultima ieșire nepotrivită a patriarhului, fapt ce a provocat o telenovelă de familie care a durat luni de zile, dar i-a adus în cele din urmă independența mult dorită și a consacrat-o ca unul dintre chipurile cele mai ușor de identificat ale extremei drepte europene.

Până în 2011, Marine Le Pen a preluat frâiele FN, pe care în anul următor la condus la primul ei scrutin prezidențial, unde s-a clasat pe locul trei, cu 17,9% din voturi, dar cu un procent mai mare decât obținuse tatăl ei cu 10 ani înainte. Legitimitatea ei nu mai putea fi contestată din interior și Le Pen s-a lansat în cucerirea de noi orizonturi, ajutată de o nouă gardă pretoriană, mai tânără și mai modernă, în care se remarcă partenerul ei de viață, Louis Aliot, și mâna ei dreaptă, Florien Philippot. Această strategie i-a permis să câștige de partea ei clasa muncitoare și pe defavorizați care se consideră uitați de sistem și care plătesc efectele globalizării printr-o scădere a nivelului lor de trai. Le Pen a ales circumscripția din Hénin-Beaumont ca laborator al experimentelor ei, un teritoriu în nordul țării afectat de dezindustrializare și pe care l-a transformat în fief electoral.

În alegerile municipale din 2014, partidul ei a câștigat peste 10 primării, ceea ce i-a permis să desemneze doi senatori. În același an, în alegerile pentru Parlamentul European, Frontul Național a devenit cel mai votat partid, obținând o pătrime din voturi, performanță pe care a repetat-o și în scrutinul regional din anul următor, când a obținut 7 milioane de voturi, un record în istoria formațiunii. Un rezultat pe care acum va trebui să-l multiplice dacă dorește să ajungă la Palatul Elysee și să-și îndeplinească visul de a înlătura de la putere elitele „care au pierdut legătura cu poporul".

Francois Fillon, politicianul conservator cu mai multe vieți decât o pisică

Conservatorul Francois Fillon a asistat de atâtea ori la propriile funeralii politice încât, odată venită ora adevărului, nimeni nu îndrăznește să dea drept mort un candidat care încearcă să compenseze prin programul său politic o imagine pătată de cazurile de corupție, scrie agenția EFE, potrivit Agerpres.

Faptul că Fillon are mai multe vieți decât o pisică s-a văzut la primarele partidului Republicanii, când a fost ales, contrar tuturor așteptărilor, candidatul conservatorilor francezi la scrutinul prezidențial. Plecat atunci de la mai puțin de 10% în intențiile de vot în cadrul partidului, prestația sa la dezbaterile televizate și, mai ales, sprijinul activului de partid care dorea un candidat care să fie în mod clar de dreapta i-au adus o victorie categorică în confruntarea cu moderatul Alain Juppé.

Au fost atunci zile de glorie pentru Fillon și se credea că numai o catastrofă mai putea să-l împiedice să ajungă la Palatul Elysee. Iar această catastrofă avea să vină sub forma unei inculpări judiciare. După ce a izbucnit scandalul privind locurile de muncă fictive de asistenți parlamentari pe care le-ar fi avut soția și copiii săi, au fost zile când nici cei mai îndârjiți susținători ai săi nu au mai crezut că va rămâne în cursa prezidențială, comenează EFE. Mai ales după ce el a fost părăsit, pe rând, de responsabilul pentru relații externe, Bruno Le Maire, de purtătorul de cuvânt, Thierry Solere, și de directorul de campanie, Patrick Stefanini, și după ce justiția l-a pus sub acuzare.

Deși în ianuarie a promis că va renunța la candidatură dacă va fi inculpat, fostul premier a decis totuși să meargă mai departe în cursa prezidențială, crezând în continuare în șansa sa și într-un program prin care încearcă să seducă electoratul care dorește un viraj real către dreapta. După ce a neutralizat amenințarea latentă a lui Juppé, Fillon a adunat mii de simpatizanți într-o demonstrație de sprijin desfășurată lângă Turnul Eiffel, iar capacitatea sa de a încasa lovituri precum un boxer profesionist a făcut restul.

Cu o prezență mereu impecabilă — costumele de lux primite cadou i-au dat alte dureri de cap—, Fillon a rezistat tuturor atacurilor contracandidaților săi, convins fiind că numai electoratul îi poate decide viitorul.

De-a lungul carierei sale politice, Fillon a deținut mai multe posturi de ministru și a devenit premier în timpul președinției lui Sarkozy (2007-2012), fiind singurul șef al executivului de la Paris care a reușit să rămână în acest post pe toată durata mandatului prezidențial. El s-a evidențiat atunci prin politica de rigoare bugetară și prin reforma sistemului de pensii, în care căreia a crescut vârsta de pensionare de la 60 la 62 de ani.

Acum Francois Fillon dorește să meargă mai departe cu programul său liberal și să desființeze circa o jumătate de milion de posturi în sectorul public și să elimine săptămâna de lucru de numai 35 de ore. Dacă va deveni președinte, se va bucura de imunitate timp de cel puțin cinci ani. Dacă nu, cel mai probabil va trebui să dea socoteală în fața justiției pentru deturnare de fonduri publice și alte delicte.

Jean-Luc Mélenchon, senatorul histrionic care devenit o figură esențială a stângii

Când, în 2008, Jean-Luc Mélenchon a trântit ușa Partidului Socialist (PS) în urma sa și, odată cu acesta, a pus capăt celor 30 de ani de activism socialist, nimeni nu și-a imaginat că senatorul histrionic se va transforma într-o figură esențială a stângii francez. Ca Syriza în Grecia sau Pedemos în Spania, Mélenchon reprezintă curentul cel mai radical al stângii, dar spre deosebire de liderii celor două mișcări menționate, cariera politică a stângistului francez s-a desfășurat în interiorul PS, comentează EFE, potrivit Agerprs.

În 2004, a fost unul dintre chipurile vizibile care, din interiorul PS, a făcut campanie împotriva unei Constituții europene, contrar poziției oficiale a partidului său. Patru ani mai târziu, Mélenchon a denunțat cu vehemență „deriva liberală" a PS sub auspiciile lui Ségolene Royal și, urmând exemplul fostului ministru al economiei din Germania, Oskar Lafontaine, a înființat Partidul Stângii, o mișcare care se limitează la carisma liderului său.

Cărțile scrise de el se află în topul vânzărilor de opere politice, blogul lui este vizitat de mii de internauți, la fel și canalul său de pe Youtube, iar mitingurile lui sunt evenimente populare de proporții. Adversarii săi îl acuză că este antieuropean, susținător al protecționismului, neocomunist și adeptul unei alianțe bolivariene care îl apropie de președintele rus Vladimir Putin sau de șeful statului sirian, Bashar al-Assad.

Opozant al dreptei și al pozițiilor mai liberale din rândul socialiștilor, Mélenchon a decis să se prezinte la alegerile prezidențiale din 2012 susținut de Partidul Comunist Francez, din care nu a făcut parte niciodată. A obținut un pic peste 11% din voturi în primul tur, un rezultat despre care el însuși a spus că a fost decepționat. Dornic să pună capăt guvernării conservatorului Nicolas Sarkozy, Mélenchon le-a cerut susținătorilor săi să-l voteze pe socialistul Francois Hollande în al doilea tur de scrutin, cu condiția ca acesta să se dezică de politica de austeritate promovată de cancelarul german Angela Merkel.

Nu i-a luat mult până când l-a acuzat pe Hollande, abia ales, că nu-și îndeplinește promisiunile și, în câteva luni, a devenit unul dintre cei mai vocali critici ai acestuia. În cei cinci ani de administrație Hollande, Mélenchon nu a încetat să acționeze în vederea construirii unei opțiuni de stânga care s-a cristalizat printr-o nouă candidatură prezidențială. Cu toate că se află în politică de 40 de ani, Mélenchon se definește drept un om politic „antisistem" și își revendică originile muncitorești.

Mélenchon reușește să strângă zeci de mii de persoane la mitingurile sale. La o întâlnire electorală în Marsilia, al doilea oraș al țării, a reușit să adune nu mai puțin de 70.000 de susținători, potrivit organizatorilor, iar mitingurile lui sunt retransmise la televizor în alte orașe. Spre deosebire de interviurile televizate, în care trebuie mereu să caute fraza „tare" care să rămână în memoria telespectatorului, la mitinguri Mélenchon vorbește fără să fie întrerupt, ceea ce „îi permite să explice un program complex prin profunzimea lui", susține un apropiat al său. Pentru moment, formula pare să funcționeze și, cu toate că sondajele l-au dat câștigătorul a două dezbateri televizate, Mélenchon preferă mitingurile electorale și a fost singurul candidat care a refuzat să participe la un al treilea duel televizat cu ceilalți 10 contracandidați, mai spune EFE.

Fețele mai puțin cunoscute din cursa prezidențială

Cei șase candidați „minoritari", așa cum sunt numiți candidații fără mari șanse din cei 11 care se înfruntă în primul tur al alegerilor prezidențiale, reprezintă un „evantai" politic care include troțkismul lui Philippe Poutou și suveranismul lui Nicolas Dupont-Aignan, dar și propunerile de colonizare a spațiului ale candidatului franco-argentinian Jacques Cheminade, comentează EFE, potrivit Agerpres.

Poutou, candidat din partea Noului Partid Anticapitalist (NPA), a câștigat notorietate mediatică după prima dezbatere televizată, grație replicilor pe care i le-a adresat candidatei extremei drepte Marine Le Pen: „Când suntem convocați de poliție, nu avem imunitate muncitorească". Mecanic într-o fabrică Ford, Poutou candidează la președinția Franței doar pentru „a da vizibilitate mișcării anticapitaliste", potrivit unui purtător de cuvânt al NPA. Candidatul troțkist, în vârstă de 50 de ani, propune reducerea zilei de lucru la 32 de ore, creșterea salariului minim la 1.700 de euro și la renunțarea la energia nucleară.

Nicolas Dupont-Aignan caută, la cei 57 de ani ai săi, să se situeze între candidatul Republicanilor, Francois Fillon, și cel al Frontului Național, Marine Le Pen. Președintele formațiunii Debout La France a făcut din Europa tema centrală a campaniei sale, cu un program care include ieșirea din zona euro sau reforma tratatelor europene pentru „a reda suveranitatea" fiecărei țări.

La antipozii spectrului politic se situează Nathalie Arthaud, în vârstă de 47 de ani, profesoară de economie și candidata partidului troțkist Lupta Proletară. Mai didactică în discursul ei decât Poutou, nici Arthaud nu caută să ajungă la Palatul Elysee, ci dorește ca punctul de vedere al „proletariatului să se facă ascultat". Ea include în programul său electoral naționalizarea băncilor și a fabricilor, scăderea vârstei de pensionare la 60 de ani și creșterea salariului minim la 1.800 de euro.

În ceea ce-l privește, Jean Lassalle, în vârstă de 61 de ani, s-a erijat în reprezentantul lumii rurale, declarându-se „pregătit să-i înfrunte pe (președintele american Donald) Trump și (președintele rus Vladimir) Putin" grație experienței sale cu… lupi și urși. Critic față de globalizare și partizan al unei „ecologii umaniste", Lassalle propune revenirea la modelul teritorial francez de dinainte de 2015 și renegocierea tratatelor Uniunii Europene, pentru a crea „o Europă a națiunilor".

Chiar mai radical în acest aspect este suveranistul Francois Asselineau, partizanul unei ieșiri rapide a Franței din Uniunea Europeană (așa-numitul Frexit), care — în opinia sa — se află sub „tripla dictatură a Comisiei Europene, a NATO și a Băncii Centrale Europene".

Jacques Cheminade, originar din Argentina, este al șaselea candidat „minoritar" și cel care s-a prezentat de cele mai multe ori la un scrutin prezidențial. După două încercări ratate, în 1995 și în 2012, când nu a reușit să obțină mai mult de 0,25% din voturile exprimate, Cheminade este, la cei 75 de ani ai săi, cel mai în vârstă candidat la președinția Franței. Propunerile sale electorale includ ieșirea Franței din UE și din zona euro. Cheminade propune totodată separarea uniunilor de credit (casele de ajutor reciproc) de băncile de tip retail, naționalizarea companiilor strategice și lansarea unui program de colonizare spațială. 

Roxana Petre
Roxana Petre
Cele mai citite

„Urbi et Orbi”. Papa Francisc a transmis tradiționalul său mesaj

Internațional Alexandru Stancu - 0
Papa Francisc a transmis, pe 25 decembrie 2024, tradiționalul său mesaj "Urbi et Orbi" din Bazilica Sfântul Petru, adresându-se lumii cu apeluri pentru pace...

Mesaj emoționant al Regelui Charles: Exemplul lui Isus este atemporal: să intrăm în lumea celor care suferă

Internațional Catalin Serban - 0
Regele Charles a transmis un mesaj emoționant de Crăciun în care a pus accent pe solidaritate, compasiune și speranță, în fața suferințelor și provocărilor...

Călin Georgescu susținut în campania pentru prezidențiale de o firmă rusească care s-a ocupat și de Putin și Medvedev

Politică Catalin Serban - 0
O reţea rusă de influenţare activă în Franţa şi Germania în timpul pandemiei Covid-19 a fost utilizată şi în perioada premergătoare alegerilor recent anulate...
Ultima oră
Pe aceeași temă