Printre acestea: cel mai violent film al lui Hitchcock și partea a doua a lui „Gladiator“, în care Maximus îl urmărește pe Iisus cu gând să-l omoare.
7. “The Other Side of the Wind”, regia: Orson Welles. Povestea unui regizor ticălos, care creează eroi pe care apoi îi distruge, personaj inspirat de Hemingway. “E despre noi”, i-a mărturisit Welles regizorului John Huston, care joacă rolul principal. De fapt, în film mai apar regizori ca actori: Peter Bogdanovich, Claude Chabrol, Cameron Crowe. Filmările au început în 1970, dar, un an mai târziu, Welles a rămas fără bani, așa că a trebuit să joace în -câteva pelicule pentru a face rost de ei.
În 1973, filmările s-au reluat, dar dificultățile financiare au -continuat, turnarea durând până în 1976. Welles a avut nevoie de 3 ani pentru a edita 40 de minute de film și a apelat la surse diverse de finanțare, -printre care și cumnatul fostului șah al Iranului. În 1979, a venit Revoluția Islamică și rolele de film au intrat în posesia -ayatollahului Khomeini. Regimul iranian a înapoiat până la urmă rolele, dar acestea sunt disputate de mai multe părți. Tot materialul filmat se află într-un seif din Paris, iar Peter Bogdanovich ar trebui să termine pelicula, dacă situația juridică va fi clarificată.
8. “Kaleidoscope”, regia: Alfred Hitchcock. Povestea unui asasin în serie necrofil din New York. După ce a văzut “Blow up” al lui Antonioni, Hitchcock a vrut să încerce ceva total diferit de ceea ce făcuse până atunci. A început să turneze o peliculă alb-negru care conținea multă violență. Apoi, șeful de la Universal l-a convins să renunțe, motivând că-și distruge imaginea. Truffaut, după ce a vizionat imaginile, a spus că era prea violent chiar și pentru gustul său. Descurajat, Hitchcock a renunțat. „Mare păcat că n-am avut șansa să vedem acel film”, a declarat, după mulți ani, regizorul Steven Soderbergh.
9. “Leningrad: The 900 Days”, regia: Sergio Leo-ne. Prima scenă urma să fie, în stilul consacrat al lui Leone, foarte lungă: imaginea pleca de pe mâinile lui Șostakovici care interpreta la pian “Simfonia Leningradului”, alunecând până afară, în stradă, unde trecea un tramvai încărcat cu trupe sovietice, apoi camera se deplasa până la o divizie de panzere germană care tocmai începea asaltul orașului. Eroul principal în această epopee războinică urma să fie un fotograf american, jucat de către Robert De Niro. Îndrăgostit de o rusoaică, el era prins în Leningrad de începerea ostilităților și avea să fie ucis în chiar ziua eliberării orașului. Până în 1989, Sergio Leone a strâns peste 100 de milioane de dolari ca finanțare și urma să înceapă turnarea în coproducție cu o companie rusească, dar, cu numai două zile înainte de semnarea contractului, a suferit un infarct și a murit.
10. „Conspirația imbecililor”, regia: Harold Ramis. O carte extraordinară a unui adolescent genial. Prima oară, la începutul anilor ’80, Harold Ramis (“Ghostbusters”) a scris un scenariu pe care urma să-l regizeze. Urmau să joace John Belushi și Richard Pryor, dar primul a murit în 1982. Au urmat alte încercări, cu alte distribuții: John Candy, Jonathan Winters și Josh Mostel au fost numele menționate, apoi s-a vorbit de Chris Farley și John Goodman. Steven Soderbergh a fost cel mai aproape de materializarea proiectului, apoi i-a predat ștafeta lui David Gordon Green, care alesese o distribuție cu Will Ferrell și Drew Barry-more. În fundal, se purta însă lupta -între studiouri pentru drepturile de ecranizare și proiectul a picat din nou. Acum câțiva ani, numele lui Jack Black era rostit ca posibil interpret al personajului principal Ignatius O’Reilly. În zilele noastre, Zach Galifianakis este cotat cu cele mai mari șanse să-l joace.
11. “Meridianul sângelui”, regia: Ridley Scott. Este o altă carte pe care, dacă n-ați citit-o, trebuie să o faceți neapărat, un antiwestern crud și sângeros. Ridley Scott a fost regizorul care plănuia să ecranizeze acest roman întunecat și deloc comercial al lui Cormac McCarthy. Cum Scott a declarat că varianta lui era de două ori mai sângeroasă decât cartea, ca un tablou de Hieronymous Bosch pus pe ecran, n-a prea găsit finanțatori. Un alt regizor, Todd Field, a fost în cărți, unele zvonuri îl dădeau pe Terrence Malick drept interesat – Malick l-ar fi dorit pe Gene Hackman pentru rolul crudului jude Holden, personajul cel mai întunecat al cărții –, dar cel mai aproape de realizarea unei adaptări cinematografice este, din păcate, James Franco, care a mai “stricat” o operă a lui McCarthy, “Child of God”.
12. „Inferno”, regia: Henri-Georges Clouzot. Acest maestru al suspansului (dacă n-ați văzut „Diabolicele”, varianta originală, și „Salariul groazei”, trebuie să o faceți) urma să realizeze un thriller psihologic în manieră expresionistă. Criticat de avangarda vremii, Clouzot a decis să spargă canoanele în 1964, prin povestea unui patron de hotel (Serge Reggiani) care o urmărește peste tot, bolnav de gelozie, pe soția sa (Romy -Schneider). Clouzot a primit, inițial, buget nelimitat de la Columbia Pictures. Apoi au început ghinioanele: temperaturi extrem de ridicate, lacul lângă care turnau urma să fie secat în 20 de zile, iar Reggiani a părăsit proiectul, după ce Clouzot îl obliga la filmări să alerge 16 kilometri pe zi prin arșiță. Regizorul a încercat să-l aducă pe Jean-Louis Trinti-gnant în loc, dar francezul, după o vizită pe platouri, a “mirosit” pericolul și a declinat oferta. Clouzot a rescris scenariul, înlocuind personajul masculin cu unul feminin, dar câteva zile mai târziu, în timp ce filma o scenă de amor între lesbiene, a făcut infarct și a murit. Imaginile care s-au păstrat arată superb. Pe baza scenariului său, Claude Chabrol a făcut în 1995 un film, cu Emmanuelle Béart.
13. “Gladiator 2”, regia: Ridley Scott, scenariul: Nick Cave. O continuare a lui “Gladiator” (2000), cu Russell Crowe. Deși Maximus murise la sfârșitul primei părți, Nick Cave l-a transformat într-un soi de războinic nemuritor, a cărui principală misiune era să-l ucidă pe Iisus Hristos, din ordinul zeilor romani, invidioși pe succesul acestuia. Lupta dintre părți era purtată cu ocazia fiecărui conflict armat, până la războiul din Vietnam. Nick Cave a spus că Russell Crowe a respins scenariul, denumit “Christ Killer”, Scott că, dimpotrivă, actorul australian a insistat să se lucreze pe el, pentru că-l considera extraordinar. “Ar fi fost un film la care ți-ar fi sărit floricelele din pungă”, a afirmat Cave.
Surse: gamesradar.com, indiewire.com, filmcomment.com
Articolele autorului pot fi citite pe adriangeorgescu.ro
