Cel puţin 1.500 de imigranţi din Libia, plecaţi la bordul unor vapoare de ocazie, au dispărut în timpul traversării Mediteranei, de la începutul confruntărilor din Libia, la jumătatea lui martie, a apreciat, vineri, o purtătoare de cuvânt a UNHCR în Italia, Laura Boldrini, citată de AFP, informează Mediafax.
„Nu este posibil să aflăm numărul de refugiaţi morţi în Mediterana, dar este sigur că cel puţin 1.500 au dispărut încercând să ajungă în Europa, de la începutul confruntărilor din Libia, la jumătatea lui martie”, a apreciat reprezentanta Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), într-un interviu acordat cotidianului Corriere della Sera.
O supravieţuitoare, ajunsă joi pe Insula Lampedusa, în sudul Italiei, a povestit că aproximativ 100 de imigranţi, transportaţi cu aceeaşi ambarcaţiune cu care a venit, plecată vineri din Libia, au murit de foame şi de sete şi au fost aruncaţi peste bord.
Potrivit autorităţilor, acest vapor transporta peste 300 de imigranţi.
Pentru a evita noi tragedii, Boldrini a preconizat „o ameliorare a colaborării între navele din Mediterana”.
Autorităţile italiene au cerut explicaţii NATO, după ce au solicitat intervenţia unei nave care se afla într-o zonă în care o ambarcaţiune se afla în derivă, dar nu a intervenit.
Boldrini nu s-a pronunţat asupra acestor afirmaţii, dar a apreciat ca necesar ca „aceste ambarcaţiuni de ocazie să fie ajutate, chiar în absenţa unor pericole evidente, ca un motor avariat sau orice altă problemă”.
Potrivit oficialului UNHCR, „în aceste ultime luni, din Libia au venit aproximativ 24.000 de refugiaţi”.
Afluxul s-a intensificat. Anterior, „plecau la bordul unor mici ambarcaţiuni pneumatice, care nu putea transporta decât câteva zeci de persoane”.
„În prezent, pe coastele italiene sosesc ambarcaţiuni enorme, conduse de marinari fără experienţă, în care se înghesuie, uneori, până la 800 de persoane”, a declarat reprezentanta UNHCR.
„Oamenii care fug de bombardamente sunt pregătiţi să înfrunte inclusiv riscul de a muri”, a adăugat ea.
Boldrini a subliniat că „doar o parte dintre imigranţi sunt refugiaţi, în timp ce alţii sunt muncitori originari din Africa subsahariană, veniţi în Libia, înainte de război, în căutarea unui loc de muncă”.
Este necesar, a conchis ea, să fie prevăzut un sistem de primire legal, pentru că „vor obţine cu dificultate azil politic şi riscă să devină imigranţi clandestini”.
