În ultimii doi ani, dezbaterile educaţionale (debate) au fost popularizate şi în România. Un mare merit îl au doi tineri români câştigători ai celor mai importante trofee din lume care se acordă în acest domeniu.
Debate-ul este privit în Occident ca esenţial pentru dezvoltarea societăţii şi este promovat în sistemul educaţional şi mass-media. Acesta se traduce prin practica discuţiilor în care sunt aduse argumente pro şi contra asupra unui subiect de interes general. La nivel individual, contribuie la dezvoltarea gândirii critice, a comunicării, a ascultarii active, iar studiile arată că debaterii au mai multe şanse să reuşească pe plan profesional. La nivel social, conduce la îmbunătăţirea spiritului civic şi promovează democraţia participativă.
În România, tradiţia dezbaterilor publice a început să se dezvolte după căderea comunismului, care, la fel ca toate regimurile totalitare sau autoritare, evita promovarea lor. Astăzi, raportat la ţările din vest, în România, domeniul dezbaterilor nu este încă “matur”.
Pe de alt parte, în mediul academic românesc este competitivă la nivel internaţional o singură universitate: Babeş-Bolyai, aflată din 2010 în top 100 Universităţi, la dezbateri. Cu excepţia acesteia, universităţile nu îşi sprijină echipele cum se întâmplă în afară, iar meritul pentru performanţă este în special al studenţilor.
Cu toate acestea, prima echipă din istorie care a câştigat cele mai importante trei competiţii de dezbateri din lume a fost formată din doi studenţi români.
Practic, victoria celor doi a popularizat debate-ul în România, iar companiile private şi universităţile au devenit mult mai interesate să finanţeze tinerii care vor să participe la concursuri internaţionale, explică Emil Mesaroş, arbitru internaţional de dezbateri şi preşedinte ARDOR Transilvania.
„Mi s-a părut că după Mondiale, mediatizarea care a avut loc a stârnit interesul tinerilor pentru debate, iar mediul business a devenit mai interesat să investească în acestea”, spune Dan Cristea, campion mondial la dezbateri.
În 2009, când avea 23 de ani, câştiga împreună cu partenera sa, Nicoleta Lupea, finala Campionatului Mondial, organizat în Irlanda, la categoria ESL – engleza ca a doua limbă. Cu câteva luni înainte, cei doi deveneau campioni în cadrul Europenelor şi câştigau cunoscuta competiţie Oxford IV, unde au dezbătut, de-a lungul timpului, personalităţi ca Henry Kissinger, Ronald Reagan, Jimmy Carter, Nixon, Dalai Lama.
Erau, la momentul respectiv, studenţi ai Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj. Nicoleta primise o bursă în New York, unde studia la Zicklin School of Business, cu specializarea finanţe şi matematică. Timpul liber îl dedicau antrenamentului pentru dezbateri, care însemna numeroase lecturi, cercetare şi discuţii, dar şi găsirii unor surse de finanţare.
Înainte de a participa la cele mai importante trei competiţii, Dan şi Nicoleta au mers la două turnee pregătitoare, în Amsterdam şi Paris. Costurile pentru toate acestea au fost de peste 7.000 de euro. Au obţinut banii din câteva sponsorizări şi din propriile economii – amândoi lucrau în timpul facultăţii. Călătoreau low budget, dormeau în cele mai ieftine hosteluri şi mâncau puţin. Cei doi îşi amintesc că s-a întâmplat să stea câte o noapte în aeroport, pentru a economisi bani.
„Finanţarea a fost mereu o sursă de stres şi frustrări pentru mine şi Nico. În loc să ne pregătim pentru turnee, cum făceau alte loturi, noi băteam străzile pentru bani de avion. Am mers la două turnee pregătitoare de debate înaintea Mondialelor. Pentru comparaţie, Malaysia mergea la 20. Nu mai zic de englezi, canadieni sau americani”, îşi aminteşte Dan Cristea, acum avocat senior al societăţii Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
Proba finală a Campionatului Mondial de Dezbateri – dezbatere despre fotbal
Campionatul Mondial de Dezbateri (World Universities Debating Championship – WUDC) este cel mai mare turneu de acest tip. În fiecare an este organizat în altă ţară şi se desfăşoară în cadrul unei universităţi. În 2009 a avut loc în Universitatea Cork din Irlanda.
Dan şi Nicoleta aveau ca oponenţi două echipe din Olanda şi una din Germania. După aflarea temei, timpul de pregătire înaintea dezbaterii este de 15 minute. „În perioada scurtă dinaintea unui discurs este recomandat să îţi structurezi ideile. Unul dintre trucurile cu ajutorul cărora cineva poate găsi argumente indiferent de subiectul abordat e să caute conceptele generale care stau la baza controversei în discuţie. Orice controversă îşi are rădăcinile în clash-ul unor principii fundamentale”, explică Dan Cristea.
Tema competiţiei mondiale a fost „Acest parlament ar introduce cote obligatorii pentru numărul de jucători nativi care joacă într-o ligă naţională de fotbal”. Dan şi Nicoleta au argumentat pro. Principiul de bază la care se reducea discuţia era disputa între protecţionism şi liberalism. Cei doi au susţinut prima variantă.
„Atacurile la persoană nu au ce căuta într-o dezbatere”
Potrivit arbitrului internaţional de dezbateri Emil Mesaroş, o dezbatere este jurizată în funcţie de trei criterii: substanţă, structură şi stil. Cu alte cuvinte, „argumentele trebuie să fie reale, nu «poveşti», ideile trebuie să aibă la bază un concept şi să fie ilustrate cu exemple”, explică Emil. Totodată, acesta atrage atenţia asupra atacurilor la persoană, care sunt frecvente în discursul public românesc, dar care „nu au ce căuta într-o dezbatere”.
„În România, nici măcar nu putem discuta despre greşeli de argumentare. Dezbaterile sunt atât de lipsite de documentare, de conţinut, încât e greu să le încadrăm undeva. Conceptul ăsta şmecheresc, «îi păcălim noi cumva», mi se pare a fi adânc înrădăcinat în cultura oratorică a românilor”, crede Dan Cristea. Acesta nu urmăreşte dezbaterile din spaţiul public românesc, pe care le consideră lipsite de substanţă. Este şi vina publicului, explică Dan. El descrie situaţia din România în comparaţie cu cea din SUA şi Marea Britanie. Acolo, publicul „cere dezbateri argumentate asupra temelor de impact. Mai mult, acesta cunoaşte bine temele de interes general, nu poate fi minţit cu afirmaţii factual false, ori păcălit cu sofisme”.
Chiar dacă România este în urmă la capitolul dezbateri, evoluţia ei este una pozitivă, crede Emil Mesaroş, preşedinte ARDOR Transilvania. Acesta a început ca debater în 1998, la 22 de ani. A devenit primul arbitru internaţional român care a arbitrat eliminatoriile unui mare turneu – Campionatul European de Dezbateri Academice din 2010. Totodată, Emil s-a ocupat de obţinerea finanţărilor pentru echipele care doreau să participe la competiţii internaţionale.
SUA – cel mai performant sistem de debate
„La nivel de licee stăm bine, raportat la contextul european. Însă în ceea ce priveşte mediul universitar ne confruntăm cu un decalaj faţă de Occident. Acolo, tocmai universităţile sunt vârf de lance la capitolul debate“, detaliază Emil Mesaroş.
Cele mai performante universităţi sunt în SUA, unde dezbaterile sunt instituţionalizate: există catedre de debate, profesori, buget. Acolo, atât la nivel de liceu, cât şi la nivel de universitate competiţiile între cluburi sunt aproape săptămânale.
La nivel european însă, dezbaterile sunt mai puţin instituţionalizate. Majoritatea universităţilor nu au catedre pentru această materie şi cluburi de tip american. Cel mai răspândit model este al colaborării între universităţi şi asociaţii studenţeşti pentru realizarea şi promovarea dezbaterilor.
Din 2009, în România, după câştigarea Campionatului Mondial de către Dan şi Nicoleta, implicarea Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj pentru susţinerea şi promovarea dezbaterilor a crescut semnificativ.
„În ultimii doi ani, Universitatea Babeş a investit mult în programul de dezbateri: a oferit cazare, a pus la dispoziţie săli de clasă, fie a sponsorizat direct participanţii la competiţii internaţionale. Ei au realizat că participarea studenţilor la internaţionale nu numai că oferă prestigiu universităţii şi face reclamă ţării, dar este esenţială pentru aducerea know-how-ului în România: participanţii, arbitrii se întorc cu informaţii şi strategii”, explică Emil Mesaroş.
Anul acesta, la Campionatul European de Dezbateri, care a avut loc în Irlanda, au participat trei echipe româneşti, sub numele Universităţii din Cluj. Nu toate erau însă formate din studenţii aceleiaşi universităţi. „Dezbatem sub denumirea UBB pentru că suntem conştienţi că numele acesta, odată făcut cunoscut de Dan şi de Nico, merită dezvoltat, ca un brand”, explică Bianca Dragomir, studentă la SNPA şi finalistă a Campionatului European, ediţia 2011.
Din păcate însă, potrivit reprezentanţilor ARDOR, modelul aplicat de Universitatea din Cluj nu se regăseşte, la aceleaşi dimensiuni, în alte universităţi din ţară.
În Occident, competiţia dintre universităţile interne duce la creşterea performanţelor. „Am vorbit cu foarte mulţi rectori ai facultăţilor din Bucureşti, în sensul înfiinţării unor cluburi de debate. Toţi au fost încântaţi, însă când a venit vorba de contribuţia cu bani nici unul nu a acceptat”, povesteşte un membru al ARDOR.
Mai aproape de Oxford
Există însă programe realizate de tineri entuziaşti care promovează debate-ul în rândul studenţilor. Unul dintre acestea este „Closer to Oxford” (Mai Aproape de Oxford – n.r.), care, pornind de la tradiţia pe care universităţi prestigioase din ţările democratice o au în promovarea libertăţii de expresie şi a dezbaterii, organizează dezbateri şi sesiuni de lecturi critice în rândul studenţilor şi încurajează universităţile să deschidă cluburi de debate.
Conceptul a fost lansat de Monica Mocanu, preşedinte executiv al ARDOR, implicată de peste 15 ani în promovarea dezbaterilor, şi de Bianca Dragomir, finalistă a Campionatului European de Dezbateri şi masterandă la SNSPA Bucureşti. Echipa „Closer to Oxford” este formată din membri ai ARDOR, campioni la dezbateri, arbitrii şi oameni care se ocupă de partea administrativă a site-ului, explică Monica Mocanu.
Peste 900 de studenţi sunt înregistraţi pe site-ul Closer to Oxford, iar dintre aceştia, în 2010, 250 au luat parte activ la dezbateri. „Înainte de fiecare moţiune, seminar sau dezbatere publică, trebuie să facem lobby printre studenţi pentru a-i mobiliza. E multă muncă, dar merită, mai ales pentru că temele dezbaterilor sunt actuale şi presante”, spune Monica.
Ce este ARDOR
Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică (ARDOR), înfiinţată în 1998, este un ONG. Este formată din 6 organizaţii regionale. Până acum, aproximativ 5.000 de elevi, studenţi şi profesori din aproape 50 de cluburi în licee şi 7 centre universitare au participat la evenimentele organizate de ARDOR şi partenerii săi la nivel regional, naţional şi internaţional. Recent, ARDOR a fost partener al Ministerului Educaţiei în realizarea programei pentru un opţional de „Dezbateri, Oratorie şi Retorică” adresat liceenilor. Programa a fost aprobată de minister în aprilie 2011, însă majoritatea covârşitoare a liceelor din Bucureşti nu a propus-o elevilor – din cele 40 de licee contactate, nici unul nu avea opţionalul; motivul, spun aceştia, este că programa a fost adoptată prea târziu de către minister. În ţară însă, am identificat patru licee care vor avea opţionalul: Colegiul Tehnic „Ion Borcea” (Buhuşi), Colegiul „Costache Negruzzi” (Iaşi), Colegiul National „Al.I. Cuza” (Focşani) şi Colegiul National „Unirea” (Focşani).
Material realizat cu sprijinul lui Emanuel Beteringhe, preşedinte ARDOR Muntenia
