Cei care au fost la Ateneul Român la primul dintre cele două concerte cu Actul I din „Parsifal“ de Richard Wagner, realizate de dirijorul Christian Badea, au observat în Loja Regală, alături de ambasadori, bancheri celebri și oameni de afaceri, un grup numeros de adolescenți emoționați.
Liceenii s-au așezat în fotoliile Lojei Regale cu mult înaintea celorlalți spectatori. Au fost printre primii care au intrat în sală. Câteva minute, și-au plimbat ochii pe pereții Ateneului, au scrutat decorațiunile de pe tavan, au răsfoit pretențiosul caiet-program. N-au încercat să-și ascundă emoțiile, nerăbdarea, bucuria de a fi acolo, așteptând să li se întâmple ceva. Pregătiți pentru asta. Atunci când sala s-a umplut, era deja plină de emoțiile și de bucuria lor.
„Când s-a așezat și ultimul spectator, tinerii de la Loja Regală păreau că se află deja în spectacol. Așteptau Preludiul de parcă ar fi făcut cumva parte din orchestră. Parcă l-ar fi interpretat ei, atât de bine păreau că înțeleg muzica. Cel puțin așa mi s-a părut mie. A fost o surpriză să văd în Loja Regală atât de mulți tineri. S-au bucurat de fiecare clipă, de fiecare moment al spectacolului. Atunci când Gurnemanz a trecut prin spatele lor urmat de Parsifal, apoi când corul a cântat de lângă ei, păreau că înțeleg totul, că trăiesc muzica și spectacolul în cel mai profund mod. Și încă ceva: de-a lungul celor două ore, niciunul nu a umblat la telefonul mobil! Mărturisesc că eu am avut parte de două spectacole: cel propriu-zis și spectacolul acelor copii care au trăit totul, de la înceut la sfârșit“, a povestit doamna Mădălina B., care a văzut spectacolul din apropierea Lojei Regale.
„Pentru două ore am fost în altă lume”
- „În seara aceasta am înțeles cu adevărat ce înseamnă GENIUL. Am înțeles pentru că l-am văzut. Trăit. Auzit. L-am lăsat să îmi curgă prin vene în loc de sânge. Să-mi treacă prin plămâni în loc de aer. Să mă cuprindă, să mă ducă niciunde. Să mă aducă în mine. Să mă poarte. Să mi se zugrăvească. Să mă șteargă. Să mă reinventeze. Să mă renumească. Am uitat minute bune că sunt. Doar am trait, conectat. Sunt adolescent. Sunt la vârsta la care plec în drumul meu inițiatic să îmi caut Graalul. Sunt pământean lăsat să fiu pentru o seară nepământean. Sunt eu și spun din mine.” (Luca O.)
- „Divin. Este cuvântul acestei seri. Divin. Adică pornit din Divinitate. Din Dumnezeire. Din îngeri. Să vorbesc despre cum te simți când glasurile îngerilor te înconjoară? La propriu? Magic. Spectaculos. Legendar. Mistic. Emoție pură. Lacrimi de fericire. Recunoștință că am putut fi parte din TOT. Copleșită de fericire!” (Ana D.)
- „Seara aceasta a creat un portal. Spre altă lume. Spre altă dimensiune. Sunt încă înmărmurit. Și înlăuntru trepidez! ” (Rareș F.)
- „Mulțumesc pentru oportunitatea de a fi parte din acest moment special: al muzicii, al vieții, al istoriei, al credinței.” (Adriana C.)
- „Vă felicit pentru tot ce ați creat! Vă felicit pentru tot ce ați oferit! Mă simt onorată, mă simt specială, mă simt înălțată! Simt muzica, așa cum nu am mai simțit-o niciodată!” (Cătălina C.)
- „Sunt în căutări de când mă știu; în căutări de sublim, în căutări de minuni, în căutări de revelații. În seara aceasta și eu am găsit Calea spre Sfântul Graal. M-a condus măiestria până acolo. M-a purtat fără să bănuiesc măcar! Eu nu am văzut Drumul. Eu am trait Drumul!” (Ștefan M.)
- „Cine spune că muzica se aude? Muzica SE SIMTE! Îți susură pe sub piele. Îți mângâie privirea. Aduce frig și cald în tine. Aceasta a fost o noapte magică. O noapte, pentru mine, nu o seară! Am fost emoționată până la lacrimi. Pentru două ore am fost în altă lume. Și o parte din lumea CEALALTĂ s-a lipit, fără putință de fugă, de mine. Mulțumesc pentru că mi-ați dăruit această experiență unică!” (Lorena P.)
Cum au ajuns în sala Ateneului Român tinerii de la Liceul Waldorf
Dirijorul Christian Badea și-a dorit ca muzica lui Wagner să ajungă la cât mai mulți tineri. Are încredere în apetența generației tinere pentru muzica lui Wagner și miturile wagneriene, care au fost preluate în cărți și producții cinematografice cu mare priză și la publicul tânăr – Lord of The Rings, Game of Thrones, Star Wars, care au, spune dirijorul Christian Badea, subiecte similare operelor wagneriene. „Star Wars, de exemplu, nu este decât o readaptare SF a miturilor medievale. Avem Darth Vader care este Klingsor, îl avem pe Gurnemanz, care este înţeleptul Obi-Wan Kenobi şi avem băiatul (Luke Skywalker), care are un fel de sabie a luminii şi care este, de fapt, Parsifal”, explică Christian Badea.
Ideea de a aduce tineri la repetiția generală a prins contur după ce, în urmă cu un an și jumătate, la repetiția generală a actului III din Parsifal, în sala Ateneului a venit un grup de studenți. „Au fost foarte impresionaţi de acest act. Au venit fără să ştie prea bine la ce să se aştepte, dar au fost copleșiți, fără să își poată explica prea bine de ce”, își amintește Christian Badea.
Vestea că repetiția generală a spectacolului este deschisă liceenilor și studenților și intrarea gratuită a căpătat accente virale. În câteva zile și-au anunțat participarea pe Facebook sau prin mesaje trimise organizatorilor mai multe persoane decât capacitatea sălii Ateneului. Organizatorii au anunțat, pe Facebook sau în presă, că acest spectacol are câteva reguli stricte, la fel ca orice act artistic de nivel internațional desfășurat pe cele mai importante scene din lume. „Intrarea publicului este permisă până la 18:55. Din necesități artistice specifice actului artistic, ușile se vor închide la ora 19:00. După aceea, nu va mai fi permis accesul în clădirea Ateneului. Spectacolul durează două ore fără pauză. Nu este permisă părăsirea sălii în timpul spectacolului” – așa suna anunțul de avertizare.
Cu două ore înainte de începerea repetiției generale, la care a participat și președintele României, Klaus Iohannis, au început să se adune în curtea Ateneului român zeci, apoi sute de persoane. Cu o jumătate de oră înainte de ora 19:00, a fost atinsă capacitatea maximă a sălii. Ușile Ateneului s-au închis și afară au rămas câteva sute de oameni. Veniseră să vadă un spectacol de operă, deci ceva de nișă, și nu le-a venit să creadă că au rămas pe dinafară.
Printre ei, un grup de elevi de la Liceul Waldorf, care studiază Parsifal la școală, au venit la Ateneu la ora convenită, s-au așezat frumos la coadă și au înaintat încet către ușile de acces. Care însă s-au închis fața lor. Se umpluse Ateneul!
Pentru liceenii de la Waldorf, a fost un moment de dezamăgire. Își doriseră enorm să fie parte a acestui Parsifal, pe care îl așteptaseră, simțeau că este al lor și pentru ei. Erau pregătiți să îl trăiască. Și s-au simțit excluși. „Trebuie să facem ceva pentru ei”, și-au zis organizatorii. 48 de ore mai târziu, în Loja Regală, locul din care se simte cel mai intens un astfel de spectacol, 21 de elevi de la Liceul Waldorf așteptau cu sufletul la gură să înceapă miracolul.
Cei care i-au întâlnit, după spectacol, în foaierul Ateneului și apoi pe scările de la ieșire, și-au dat seama, din exuberanța lor, că tinerii de 15-16 ani de la Liceul Waldorf au primit încă mai mult decât s-au așteptat și au plecat acasă copleșiți. Cumva, Fenomenul Parsifal în România a început odată cu ei.
„România liberă“ a fost partener media pentru concertul „Parsifal“ care i-a impresionat pe elevi.
