Schimbarea locatarului-sef de la Kremlin nu reprezinta si o schimbare a directiei in care se indreapta Rusia. De fapt, nu reprezinta nici macar o autentica schimbare de putere. Premierul Vladimir Putin a anuntat ieri componenta noului guvern, unde nou nu este, de fapt decat numele prim-ministrului. Vor ramane in functie sefii de la Externe, Serghei Lavrov, Aparare, Anatoli Serdiukov, si Finante, Alexei Kudrin. Eminenta cenusie a Kremlinului din perioada lui Putin, Igor Secin, unul dintre capii gruparilor de siloviki (fosti si actuali kaghebisti), va prelua dezvoltarea industriei, iar Serghei Sobianin, fostul sef al administratiei prezidentiale, a devenit noul secretar general al guvernului. Mai importanta insa decat aceste mutari relativ predictibile este numirea unui nou sef al FSB (fost KGB) in persoana generalului Alexander Bortnikov, fostul sef al serviciului de securitate economica al FSB. Predecesorul sau, Nikolai Patrusev, devine seful Consiliului de Securitate al Rusiei, ceea ce inseamna un om al lui Putin in coasta noului presedinte, Dmitri Medvedev. Al doilea este Serghei Nariskin, un acolit al lui Putin care a devenit seful administratiei prezidentiale de la Kremlin.
Rotatia cadrelor la varful puterii moscovite nu are decat un singur sens: Putin va continua sa controleze cu mana forte toate parghiile. Asta inseamna ca politica Rusiei va continua pe drumul a ceea ce a fost deja numit, in lipsa de echivalent ideologic, putinism.
Pe plan intern, trebuie sa ne asteptam la consolidarea regimului autoritar. Trebuie remarcat ca, o data cu schimbarea la varf, FSB a modificat si definitiile pentru "tradare de tara" si "spionaj", astfel incat sa includa obtinerea de informatii in scopuri de afaceri si activitatile organizatiilor necomerciale si nonguvernamentale. Orice agentie comerciala internationala si orice ONG care se ocupa de drepturile omului in Rusia sunt in pericol, de acum inainte, sa fie acuzate de spionaj.
Al doilea element, cu consecinte nefaste, al putinismului este "capitalismul de stat", o forma de corporatism cvasifascist in care companiile rusesti, aflate in proprietate majoritara de stat, sunt conduse pe principii capitaliste de catre functionari guvernamentali de rang inalt. Aceste companii, care dispun de resurse financiare uriase, nu sunt folosite aproape niciodata numai in scopul maximizarii profitului, ci si in scopul promovarii intereselor politice ale Moscovei. Gazprom, una din cele mai mari companii din lume, este exemplul cel mai potrivit.
Dupa razboi, cand comunismul se intinsese peste jumatate din Europa, au aparut teoreticieni care preziceau sfarsitul capitalismului clasic intemeiat pe proprietate si initiativa private care n-ar fi fost in stare sa faca fata asaltului aparatului de stat comunist. Aceasta convingere a supravietuit pana la cuplul Thatcher-Reagan, care a demonstrat ca, mai importante decat resursele statului sunt resursele umane ale unei societati. Astazi aceasta lectie pare sa fi fost uitata si sunt multe guverne, mai ales in vechea Europa, care ridica neputincioase din umeri si sustin ca nu se poate lupta cu un asemenea colos pe teren economic. Or, sustin guverne precum cel al Italiei, Germaniei sau Austriei, daca rusii tot nu pot fi batuti, mai bine faci afaceri cu ei. Cum capitalismul de stat din Rusia are tot mai multi adepti in Europa de Vest, satula de capitalismul liberal, aceasta teorie a acomodarii Moscovei are pe batranul continent tot mai multa aderenta.
Si aici ajungem la cea de-a treia componenta a putinismului: o politica externa agresiva de impunere ca "putere indispensabila" prin: confruntare cu Statele Unite, jocul "divide si stapaneste" in raport cu tarile Uniunii Europene si o politica de fier in raport cu "vecinatatea apropiata", cum este cazul Georgiei si Ucrainei. Revista The Economist cita, saptamana trecuta, un diplomat est-european care rezuma foarte limpede atitudinea acestei parti de lume: UE e divizata, NATO la fel, ne-a mai ramas America". Intrebarea este daca, in calitate de europeni, vom rezista Rusiei putiniste in ascensiune sau ii vom ceda asa cum am facut si alta data.
