Cea mai importanta sarbatoare crestina

Sfantul Apostol Pavel a fost primul care a pus in relatie sarbatoarea Pessah a evreilor cu Isus Cristos si a indemnat crestinii sa-l venereze pe Mantuitor: "Iata Cristos, Pastele nostru. S-a jertfit pentru noi; sa praznuim deci nu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimile curatiei si ale adevarului”. Denumirea de Pasti a fost atribuita initial de primii crestini comemorarii anuale a Cinei celei de Taina si consta intr-o masa rituala. Aceasta celebrare se substituia vechii mese pascale evreiesti, care marca sarbatoarea azimilor. In primele veacuri ale crestinatatii, sarbatoarea s-a numit Pastele Crucii si Pastele Invierii. Cu timpul, semnificatia cuvantului Pasti s-a restrans numai la sarbatoarea Invierii.
Pastele, cea mai veche si mare sarbatoare crestina, este traita ca zi de bucurie a Invierii Domnului. Crestinii petrec Noaptea Invierii in biserici, in priveghere si rugaciune, cu imnuri de bucurie si lumini aprinse, ca semn al mantuirii viitoare. Din aceasta noapte pana la Inaltarea Domnului crestinii se saluta cu "Cristos a inviat!” si-si raspund cu "Adevarat c-a inviat!”. La biserici se aduc ofrande: pasca, branza, carne, mai ales de miel, si oua rosii, care amintesc de sangele lui Isus rastignit pe cruce. Toate acestea sunt binecuvantate si apoi impartite familiei si saracilor.
Sarbatoarea Pastelui se prelungeste toata saptamana si ramane centrul vietii spirituale crestine, fiind urmata de cea a Nasterii Domnului. Nasterea in trup si Invierea ca Dumnezeu a lui Isus Cristos sunt cei doi poli ai dragostei divine fata de oameni, modul concret prin care divinitatea a intervenit in istorie.