Posibilitatea ca Statele Unite să conducă lumea în viitoarea epocă, a informaţiei, când puterea va fi deţinută de statele cu cele mai puternice conexiuni, este analizată de comentatorul american David Brooks, într-un editorial din ziarul The New York Times. El descrie America ca fiind „naţiunea universală”, ţara unde oamenii din toată lumea îşi pot împlini visele şi se pot realiza din punct de vedere profesional.
„Bill Clinton voia la un moment dat construirea unui pod către secolul 21. Preşedintele Obama vorbeşte acum despre stabilirea unei „noi fundaţii”. Clinton a fost însă intodeauna evaziv cu privire la cum o să arate pământul de la capătul podului, iar Obama este vag cu privire la edificiul care va sta deasupra acelei fundaţii.
Amândoi sunt confuzi pentru că nimeni nu ştie exact ce fel de ţară va fi America în 2030 sau 2050. Nimeni nu a definit clar viitoarea identitatea economică a Americii.
Pentru găsirea răspunsului la această întrebare, ajută probabil să începem cu începutul. Acum 500 de ani, agricultura era activitatea economică majoră. Acum o sută de ani, era producţia industrială. La momentul actual, desigur, trăim într-o epocă a informaţiei. Inovaţia şi creativitatea sunt motoarele creşterii economice.
Howard Gardner de la Universitatea Harvard a alcătuit la un moment dat portretul unei persoane extrem de creative: vine dintr-o localitate anonimă, departe de centrul puterii şi influenţei. În adolescentă, simte că devine prea mare pentru cercul mic în care se învârte, se mută într-o metropolă, găseşte un grup de oameni cu care împărtăşeşte aceleaşi pasiuni şi interese, apoi se implică într-o echipă, pentru a crea ceva cu adevărat uimitor.
Apoi, la un moment dat, găseşte propria problemă, care are legătură, dar în acelaşi timp este diferită de problemele care îi preocupă pe ceilalţi din grup. După ce se luptă, ajunge în final să descopere ceva nou, pe care îl duce înapoi în cercul său. Este testat, rafinat şi îmbunătăţit.
Potrivit acestui montaj. creativitatea nu este un proces solitar, ci are loc în cadrul unor reţele, când oameni talentaţi se întâlnesc, iar ideile şi mentalităţile se combină.
Acum, imaginează-ţi că eşti această persoană creativă, în anul 2010, 2025 sau 2050. Trăieşti într-un oraş mic din Ucraina sau Kenia. Îţi doreşti să evadezi şi să ajungi într-un loc în care oamenii se adună şi se gândesc la aceleaşi lucruri ca şi tine, creând lucrurile pe care şi tu vrei să le creezi.
Dacă te pasionează moda, probabil că vei merge la Paris. Dacă îţi place ingineria, poate vei merge în Germania. Dacă însă eşti interesat de multe alte domenii, cred că vei vrea să ajungi în America.
Vei dori să ajungi în Statele Unite pentru că engleza a devenit o limbă globală. Vei vrea să vii pentru că universităţile americane conduc lumea cercetărilor şi adună multe dintre minţile strălucite din toate colţurile lumii. Vei vrea acest lucru pentru că instituţiile americane sunt relativ lipsite de corupţie, proprietatea intelectuală este protejată iar fondurile imense de capital există deja.
În plus, Statele Unite reprezintă o naţiune universală. Deja locuiesc acolo oameni cu conexiuni în toată lumea. O naţiune de imigranţi este mai permeabilă decât, să spunem, societatea chineză.
Vei observa de asemenea că America găzduieşte reţelele potrivite, flexibile şi intense. Nenumărate studii au arătat că America este una dintre societăţile cu un grad ridicat de încredere socială. Americanii construiesc organizaţii mari şi eficiente care nu funcţionează pe nepotisme sau relaţii. Alte studii arată că americanii nu sunt ierarhici: copii americani sunt crescuţi să îşi provoace părinţii şi subalternii sunt relativ liberi să îşi provoace şefii. În această ţară ai cele mai multe şanse să nu fii nevoit să te supui unei autorităţi.
Din această poveste îţi poţi da seama că puterea economică în secolul 21 nu va mai arăta ca cea din secolul 20. Amănuntul crucial despre această nouă epocă: creativitatea are nevoie de un centru şi reţelele de informaţie au nevoie de puncte de intersecţie. Naţiunea care poate face ea însăşi intersecţiile din lume va avea o putere economică şi politică enormă.
În 2009, Anne-Marie Slaughter, acum director de planificare al Departamentului de Stat, a scris un eseu în care a descris logica acestei noi situaţii: „Într-o lume a reţelelor, problema nu mai este puterea relativă, ci poziţia centrală într-o lume globală din ce în ce mai densă”.
Eseul lui Slaughter a fost denumit „America la limită”, pe bună dreptate. Americanii au acum o stare de spirit depresivă. În timp ce China şi India se înalţă, aproape două treimi dintre americani cred că naţiunea lor este în declin.
De fapt, Statele Unite sunt bine situate pentru a fi naţiunea de intersecţie. America este bine situată pentru a fi centrul reţelelor globale şi pentru a administra reţelele corespunzătoare. În plus, a făcut tot posibilul pentru a întări conexiunile: a finanţat cercetările, pentru a atrage oamenii de ştiinţă, a îmbunătăţit infrastructura, pentru a uşura călătoriile, a făcut posibilă imigraţia pentru a aduna talentele, a reformat taxele pentru a atrage superstarurile, a făcut studiul în străinătate un ritual al maturizării pentru studenţi şi a profitat de milioanele de veterani care şi-au servit ţara peste hotare.
Naţiunea cu cele mai solide şi mai mari reţele va defini epoca viitoare şi nu există nici un motiv să fim pesimişti în această privinţă”.
