Simplul fapt de a acorda o sumă de bani unor cetăţeni UE pentru a se întoarce acasă nu este suficient, potrivit unei analize preliminare a Comisiei Europene, pentru a considera că aceste repatrieri nu intră în sfera principiilor libertăţii de mişcare în UE, potrivit unui document obţinut de NewsIn. Serviciile Comisiei Europene sunt în strânsă legătură cu autorităţile franceze pentru o clarificare deplină în legătură cu natura recentelor repatrieri calificate drept „voluntare” de autorităţile din Franţa, se arată în documentul Comisiei Europene.
De asemenea, serviciile Comisiei menţin contactul cu autorităţile franceze pentru a confirma consecinţele pe care le riscă cetăţenii UE dacă se întorc în Franţa, după ce se repatriaseră în ţara de origine. „Interdicţia intrării pe teritoriul unei ţări UE nu poate fi impusă cetăţenilor UE care au fost îndepărtaţi doar pe motiv că nu mai îndeplinesc condiţiile de şedere”, subliniază documentul Comisiei Europene. „Numai acei cetăţeni europeni care sunt expulzaţi legal, din motive de ordine publică sau securitate publică, pot face subiectul unui ordin de excludere, care poate fi reevaluat cel târziu la trei ani după ce a fost luată măsura”, atrage atenţia Comisia Europeană.
Documentul Comisiei Europene obţinut de NewsIn se intitulează „Situaţia Romilor în Franţa şi Europa” şi a fost prezentat Colegiului Comisarilor la 1 septembrie de comisarii Viviane Reding, Laszlo Andor şi Cecilia Malmstrom, după runda de discuţii pe care au avut-o la 31 august cu oficiali români şi francezi pe tema romilor.
Comisia mai precizează că în 2008 a identificat transpunerea greşită de către Franţa a Directivei UE cu privire la libertatea de mişcare (Directivei 2004/38), în special în ceea ce priveşte garanţiile. Astfel, precizează Comisia, „atunci când se decide expulzarea, legislaţia franceză nu se referă explicit la obligaţia de a examina toate circumstanţele individuale”, cum ar fi durata şederii, vârsta, sănătatea, situaţia familială, nivelul de integrare în statul-gazdă.
Comisia a luat legătura cu autorităţile franceze pe această temă la începutul acestui an, iar partea franceză a transmis un răspuns în iulie 2010 la solicitările de clarificări ale Comisiei, care în prezent analizează acest răspuns al Parisului. Astfel, o decizie de a îndepărta sau de a expulza un cetăţean UE trebuie să respecte toate garanţiile procedurale din Directiva UE referitoare la libertatea de mişcare. În special, decizia de îndepărtare sau expulzare trebuie să fie scrisă, deplin justificată şi să prevadă posibilitatea apelului. În plus, arată Comisia, cetăţenilor UE trebuie să li se dea un răgaz de cel puţin o lună ca să plece.
Cetăţenii UE care încalcă legea şi reprezintă o ameninţare la adresa ordinii şi securităţii publice a statului-gazdă pot fi trimişi înapoi în statul de origine, dar legile UE cer ca fiecare caz să fie examinat individual. Dacă sunt luate măsuri la nivel naţional, pe motiv de ordine şi securitate publică, atunci trebuie respectat principiul proporţionalităţii şi aceste măsuri trebuie să fie aplicate exclusiv pe baza comportamentului personal al individului vizat, reaminteşte documentul CE obţinut de NewsIn.
În aceste condiţii, Comisia spune că, potrivit analizei sale preliminare, măsurile luate de autorităţile franceze referitoare la cetăţenii UE pot fi considerate că respectă legislaţia europeană cu privire la libertatea de mişcare dacă: cetăţenii UE, în urma unei evaluări de la caz la caz, bazată exclusiv pe comportamentul personal şi circumstanţe care îl privesc individual, reprezintă o ameninţare la adresa ordinii publice sau securităţii publice sau dacă sunt o povară nerezonabilă pentru sistemul de asistenţă socială; garanţiile materiale şi procedurale care însoţesc dreptul la libertate de mişcare în legislaţia UE au fost deplin respectate de autorităţile franceze.
Cele două aspecte juridice semnalate de Comisie în legătură cu transpunerea Directivei 2004/38 şi cu natura repatrierilor voluntare sunt de natură să susţină argumentele similare aduse de partea română atât în discuţiile cu Bruxelles-ul, cât şi cu partea franceză. Documentul mai arată că Executivul a reţinut, ca urmare a demersurilor părţii române din 31 august 2010 (la întâlnirea cu comisarul Viviane Reding), necesitatea examinării caracterului cu adevărat „voluntar” al repatrierilor practicate de Franţa în baza legilor interne.
