Antrenorii de fotbal mestecă gumă pentru a se calma, iubiţii pentru a-şi păstra respiraţia proaspătă, numai bună de sărutat, iar copiii pentru a fi la modă sau, dacă sunt mici, pentru a face baloane. Unii oameni aleg să o mestece chiar în scopuri medicale- de exemplu, ca înlocuitor al nicotinei, atunci când vor să se lase de fumat.
Indiferent de motivele pentru consumi guma de mestecat, trebuie să ştii că acest amestec moale şi cu potenţial toxic este dăunător atât pentru sănătate, cât şi pentru mediu, potrivit revistei The Ecologist.
Oamenii folosesc gumă de milenii bune, dar abia recent a devenit o masă plastică mentolată, plină de conservanţi şi alte chimicale.
Vechii greci mestecau „mastiche”, o gumă făcută din răşina unui copac numit mastic, maiaşii mestecau „chicle”, seva copacului sapodilla, iar indienii nord-americani foloseau sevă de molid, şi au transmis obiceiul şi celor care s-au stabilit în acele locuri.
După al doilea Război Mondial, chimiştii au învăţat să producă cauciuc sintetic, care până la urmă a înlocuit cauciucul natural din bază gumei de mestecat. Astăzi, ingredientul numit „bază de gumă” este de fapt denumirea prescurtată pentru o supă de potenţiale ingrediente toxice.
Din cauza ingredientelor necunoscute de pe ambalajul gumei de mestecat, cei mai mulţi dintre noi continuă să o mestece din ignoranţă, în cantitate foarte mare. Americanii consumă 40 % din gumă mestecată în întreaga lume. În Marea Britanie, Franţa, Germania şi Spania, aproape jumătate din adulţii cu vârsta peste 15 ani mestecă gumă. În Marea Britanie se cheltuie aproximativ 325 de milioane de lire pe an pentru acest produs. Global, doar două companii – Wrigley şi Cadbury – controlează 60% din piaţa gumei de mestecat, care este estimată la 10 miliarde de lire pe an.
Toxic sau nu?
Când o anumită piaţă este profitabilă, principalii investitori sunt preocupaţi de mărirea pieţei, iar siguranţa pe termen lung este una dintre ultimele lor preocupări.
În 2008, autorităţile canadiene de sănătate au publicat o listă de 17 substanţe pe care le credeau toxice şi care nu ar trebui incluse în produse precum guma de mestecat. Acetatul de vinil, care este folosit la producerea acetatului de polivinil din baza de gumă, este unul dintre acestea.
Îngrijorarea canadienilor a fost provocată de un studiu al Agenţiei internaţionale de cercetare a cancerului (AICC), diviziune a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care a găsit dovezi cum că acetatul de vinil ar produce tumori cobailor.
AICC este de părere că urmele de acetat de vinil ar trece în baza de gumă şi a sugerat că „o abordare precaută” ar fi justificată şi indicată.
Propunerea a făcut furori în rândul producătorilor de gumă, argumentând că, în cazul în care ar folosi acetat de vinil la producerea gumei, substanţa nu ar trece în produsul final, iar dacă acest lucru s-ar întâmpla, ar rămâne în cantităţi infime.
Îndulcitorii dăunători
Guma de mestecat conţine totuşi ingrediente la care ar fi bine să te gândeşti de două ori înainte să le consumi. Unul dintre ele este conservantul hidroxianisol butilat (HAB). Potrivit celui mai recent raport despre substanţe cancerigene emis de Programul naţional de toxicologie din America, HAB a produs cancer în cadrul experiementelor pe animale, deci ar putea cauza această boală şi în rândul oamenilor.
Îndulcitorii artificiali precum aspratamul şi acesulfamul K, sunt de asemenea dăunători pentru sănătate. Aspartamul este un îndulcitor artificial făcut din acid aspartic, fenilalanină şi alcool metilic.
Autorităţile sanitare sunt de părere ca aspartamul este sigur. Totuşi, dacă este păstrat prea mult timp sau este încălzit, se descompune în părţile componente, fiecare considerate toxice. Cei doi constituenţi majori ai aspartamului, fenilalanină şi acidul aspartic, pot cauza leziuni cerebrale dacă sunt consumaţi în doze foarte mari.
Chiar şi în doze mici, permise în mâncare, aspartamul poate fi toxic pentru oamenii care suferă de fenilketonurie, tocmai de aceea Agenţia de reglementarea standardelor alimentare din Marea Britanie cere ca mâncarea cu aspartam să fie etichetată cu mesajul „Conţine o sursă de fenilalanină”.
Se crede că aspartamul cauzează sau înrăutăţeşte crizele epileptice, fibromialgia, scleroza multiplă, lupusul, sindromul atenţiei deficitare, diabetul, problemele tiroidale, Alzheimerul, oboseala cronică, depresia şi afecţiunile oculare, precum glaucomul.
S-a dovedit că acesulfamul K produce cancer la animare, ceea ce presupune un risc cancerigen şi la oameni.
În zilele noastre, câteva gume de mestecat conţin sucraloza. Unul dintre puţinii îndulcitori derivaţi chiar din zahăr, sucraloza are un gust mai asemănător cu zahărul decât alţi îndulcitori artificiali şi conţine în jur de o optime din caloriile şi carbohidraţii din zahăr. Totuşi, este produs prin clorinarea zahărului.
Studiile pe animale, conduse de producători, au găsit o serie de probleme la administrarea de doze mari, inclusiv micşorarea glandei tiroide şi afecţiuni ale ficatului şi rinichilor. Studiile pe oameni au arătat că jumătate din doza considerată sigură, consumată timp de şase luni, creşte nivelul de zahăr în sânge.
Sucraloza este folosită la scară largă în băuturile dulci, deserturi şi prăjituri, dar rapoartele de consum arată că există o serie de efecte adverse ale ingestiei regulate, printre care afecţiuni gastrointestinale, crampe musculare şi probleme cu vezica urinară.
Efecte laxative
Mestecatul gumei stimulează glandele salivare, care ajută la neutralizarea efectelor acizilor care apar după masă. Guma care conţine xilitol poate fi benefică împotriva cariilor, dar alcoolii din zahăr, precum zilitolul, manitolul şi sorbitolul au efecte laxative.
Autorităţile în sănătate clasifică alcoolii din zahăr ca fiind în general siguri, dar pot provoca diaree, balonare şi dureri de stomac, în doze de peste un gram. Acest lucru se întâmplă pentru ca sunt digeraţi mai lent şi rămân mai mult timp în tractul intestinal, în loc să fie absorbiţi în sânge. Carbohidraţii neabsorbiţi creează un efect osmotic care reţine apa în intestine. În plus, atunci când aceşti carbohidtrati ajung în colon, bacteriile normale le transformă în gaze.
Unii oameni pot fi mai sensibili decât alţii la aceste efect şi s-au raportat cazuri de pacienţi cu probleme gastrointestinale şi scăderi în greutate, după ce au consumat cantităţi mari de gumă- peste 20 de lame pe zi.
Efecte asupra mediului
Guma de mestecat nu va dispărea în curând, iar acest lucru poate fi dăunător atât pentru sănătatea noastră, cât şi pentru mediu, deoarece guma actuală nu este biodegradabilă.
Cele mai multe autorităţi locale consideră acest produs un factor cauzator de mizerie, în loc de inamic al mediului. Este cu siguranţă neplăcut să vezi o mulţime de gume aruncate pe jos, iar în 1992, în Singapore, a devenit o asemenea problemă, încât guma a fost interzisă pentru mai mult de un deceniu. Interdicţia a fost parţial ridicată în 2004. De atunci, guma cu efecte terapeutice, precum cea care susţine că întăreşte smalţul dinţilor, este permisă în ţară.
Proprietăţile care fac cea mai „bună” bază de gumă de mestecat (textura şi abilitatea de a reţine gustul pentru mult timp) o fac foarte lipicioasă şi greu de curăţat.
Marii producători caută o formulă pentru guma care nu se lipeşte. Unii se gândesc la zeină, o proteină care se extrage din boabele de proumb. Totuşi, cele mai folosite modele pentru guma nelipicioasa sunt bazate pe ftalaţi dimetilici, dietilici şi dibutilici- înlocuitori deloc sănătoşi, fiind interzişi în componenţa jucăriilor pe care copiii mici le pot mesteca.
Studiile pe animale au arătat că expunerea la niveluri foarte reduse de ftalaţi dibutilici şi dietilhexilici în timpul sarcinii duce la defecte din naştere, în principal la băieţi, inclusiv atrofie testiclara, defecte ale structurii penisului şi calitatea proastă a spermei.
