Amânarea pe o perioadă nedeterminată a finanţării lucrărilor la tronsonul de metrou Drumul Taberei-Universitate nu înseamnă altceva decât bulversarea vieţii de zi cu zi, tot pentru o perioadă nedeterminată, a locuitorilor din sectorul 6 al Capitalei. Ce pot face acum cei 300.000 de bucureşteni care au primit drept cadou din partea Guvernului un şantier ce tinde să fie veşnic?
Munţi de pământ în faţa balcoanelor şi praf în apartamente, gropi cimentuite care au înlocuit copacii, garduri rupte din plasă, circulaţie deviată şi un trafic infernal, mai ales dimineaţa şi seara. Acesta este peisajul în care îşi duc traiul zilnic aproape 300.000 de oameni din sectorul 6 din 2011, de când au începutul lucrările la tronsonul de metrou Drumul Taberei – Universitate. Poate că oamenii ar fi suportat mai uşor calvarul dacă măcar ar fi ştiut când se termină. Iniţial li s-a spus că în trei ani e gata. Dar, anul ăsta, au aflat că nici pomeneală de aşa ceva. Ba mai mult, că nu se ştie data exactă când şantierul va fi închis. Cine plăteşte pentru disconfortul creat bucureştenilor din Drumul Taberei în aceste condiţii, cine îi despăgubeşte pentru eventuale probleme de sănătate create de poluarea cu praf şi nori de gaz?
De la trei la infinit
“Ştiţi, pe seama traficului din Drumul Taberei au existat dintotdeauna bancuri. Că de aici nu se poate ieşi cu maşina mai devreme de două zile sau că mai ai timp de un somn bun, la semafor, în drum spre serviciu. Poate că înainte erau exagerări, dar de când cu şantierul ăsta, glumele astea parcă au devenit o realitate”, îmi explică Andrei Onofrei. Tocmai îşi parchează maşina în aproprierea intersecţiei de la Valea Ialomiţei, acolo unde ar trebui să apară, la un moment dat, o staţie de metrou. “Nu mai zic de parcare, e într-adevăr o aventură. Dacă prinzi unul dintre puţinele locuri amenajate în anii trecuţi, e bine. Dacă nu, fie laşi maşina pe trotuar, printre pietoni, fie pe lângă vreun maldăr de pământ. Când nu plouă, să zicem că nu e aşa rău. Dar când e noroi, e dezastru”, îmi povesteşte Andrei.
Lucrările la magistrala de metrou Drumul Taberei – Universitate au început în noiembrie 2011. Metrorex şi autorităţile lăsau atunci impresia că, în sfârşit, în România un şantier poate fi finalizat repede. S-a anunţat un “deadline” incredibil: numai trei ani. La început, părea că termenul poate fi atins. Dar la începutul acestui an, lucrurile au reintrat în “normalul” mioritic. Victor Ponta a dat ştirea care avea să-i lase pe bucureştenii din sectorul 6 cu pământul sub geamuri pentru o perioadă nedeterminată. “Guvernul a amputat masiv alocările financiare pentru continuarea lucrărilor, potrivit bugetului pe anul în curs”, scria România liberă în ianuarie. Iniţial, s-a anunţat amânarea finalizării lucrărilor cu doi ani, până în 2015, apoi a reieşit din documente că s-ar putea ajunge până dincolo de 2016.
Ca să mai reducă din nemulţumirea opiniei publice, executivul a anunţat că va trece investiţia pe finanţare europeană, iar plenul Senatului a ratificat contractul de finanţare cu Banca Europeană de Investiţii. În aprilie, Comisia Europeană a aprobat includerea magistralei de metoru în rândul proiectelor care sunt finanţate prin Programul Operaţional Sectorial de Transport (POS-T). Deşi ar fi trebuit să liniştească apele, în realitate toate aceste acţiuni nu fac decât să prelungească momentul când cei din Drumul Taberei vor avea un cartier pus la punct.
“Ne-am obişnuit cu noua situaţie”
Pe site-urile de anunţuri imobiliare, cele mai multe apartamente scoase la vânzare în Drumul Taberei sunt la începutul magistralei, adică tocmai acolo unde şantierul acoperă cea mai mare suprafaţă din teren. “Zona e foarte bună, aici o să fie în curând staţie de metrou”, îşi îmbie agenţii imobiliari potenţialii clienţi. Desigur, nimeni nu poate spune când, iar cei care se gândesc să cumpere strâmbă un pic din nas când îşi dau seama că se vor muta lângă o groapă uriaşă pentru mai mulţi ani. “Ne-au mai păcălit o dată, ce pot să zic. Şi aproape că ne-am obişnuit cu noua situaţie. Ne plimbăm copii prin praful ăsta şi sperăm că se va termina o dată”, îmi explică o bătrână. Îi întreb pe oameni dacă s-au gândit să protesteze cumva, să ceară daune. Dacă s-ar aduna 10.000 de oameni din cei 300.000 cât locuiesc în Drumul Taberei într-o manifestaţie, probabil că altfel ar fi auzită nemulţumirea lor. “Nu ne ascultă nimeni, nu vedeţi. Cine mai are încredere, când de 20 de ani se întâmplă la fel”, îşi descriere resemnarea bătrânica. “Toţi fură, noi suntem mici, degeaba strigăm. Am făcut şi o revoluţie şi tot alţii au profitat de pe seama ei”, îmi explică un alt pensionar, care îşi spune doar prenumele, Ion.
Despăgubiri pentru benzină sau preţ la apartamente
Ce ar putea face locuitorii din Drumul Taberei pentru a determina autorităţile să se mişte mai repede? Ar putea să ceară, în instanţă, daune de la Metrorex, beneficiarul lucrărilor, şi Guvern. Dar “în sistemul românesc de justiţie, judecătorii nu sunt foarte revoluţionari şi orice prejudiciu trebuie dovedit. Atunci tu trebuie să cuantifici, în bani, în ce a constat dauna ta. Aici este principala dificultate. Teoretic, în procesul civil tu poţi să ceri despăgubiri oricui îţi aduce prejudicii. Asta nu e o problemă. Problema este cum interpretează judecătorul acele daune”, a explicat Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţie “Salvaţi Bucureştiul”, una dintre organizaţiile cele mai active în lupta cu excesele urbanistice ale autorităţilor.
Prin urmare, pentru a avea o şansă, un cetăţean nemulţumit trebuie să găsească un prejudiciu concret. “Eventual, poţi să încerci să dovedeşti că ţi-a scăzut valoarea de piaţă a apartamentului pe care tu vrei să îl vinzi. Asta ar fi un tip de daună cât de cât cuantificabilă”, e una dintre soluţiile găsite de Nicuşor Dan.
De aceeaşi părere este şi un avocat specializat în Drept civil, consultat de România liberă. Acesta le recomandă locuitorilor să caute daune care pot fi demonstrate cu acte. “Şantierul fiind pe domeniu public, e mai greu de dovedit că ţi-a cauzat un prejudiciu. Un cetăţean poate să facă altceva. Urmare a faptului că există şantierul ăla acolo şi s-a îngreunat circulaţia, poate să dovedească că el consumă, să zicem, doi litri de combustibil în plus pe zi. Asta poate să facă. Dacă îi afectează sănătatea, trebuie să aducă o dovadă de la medic”, a precizat avocatul, care nu a dorit, totuşi, să-i fie citat numele.
Proteste pentru calitatea vieţii
O altă soluţie ar fi protestul în stradă. Reprezentantul unei alte organizaţii neguvernamentale susţine că oricum Bucureştiul stătea prost la capitolul mediu şi fără atâtea şantiere deschise şi lăsate cu pământul descoperit. “Toţi cetăţenii sunt îndreptăţiţi să fie nemulţumiţi. Mai ales că Primăria Capitalei a primit o nouă scrisoare de avertisment de la Uniunea Europeană pe calitatea aerului, în aprilie”, a precizat Dan Trifu, vicepreşendintele Eco Civica, care a fost şi consultant al Metrorex pentru tronsul din Drumul Taberei. Acesta este, totuşi, de acord că protestele cetăţenilor ar putea determina schimbarea politicii guvernamentale, însă deocamdată societatea civilă a vrut să dea lase timp guvernului să ia o decizie. “Puteam să organizăm proteste, dar ne-am gândit să le dăm şansa să acceseze fonduri europene. Nu înţeleg de ce trebuie să aloc Constanţei fonduri pentru faleză, când încă nu am terminat investiţia de la metrou, cu gropi în mijlocul oraşului”, a precizat Dan Trifu.
Deocamdată, locuitorii din Drumul Taberei acceptă modul în care îi obligă autorităţile să trăiască. “Nu cred în Justiţie, ăsta e adevărul. Păi eu cred că mai repede se termină şantierul ăsta decât procesul pe care l-aş face pentru despăgubiri. Şi apoi trebuie să ai bani de avocaţi, mai întâi, de alte taxe şi de unde? Rămânem ca de obicei cu speranţa”, este însă concluzia lui Ovidiu Maftei. Pe o perioadă nedeterminată.
Trecerea pe finanţare europeană, moartea unui proiect
Construcţia magistralelor de metrou M4 (Parc Bazilescu – Străuleşti) şi M5 (Drumul Taberei – Universitate) a fost trecută pe finanţare europeană. Abia din acest moment putem spune: adio metrou nou în Bucureşti, arată Ziarul Financiar într-o analiză. “În România, a trece un program de investiţii pe finanţare europeană este cea mai bună metodă de a te spăla pe mâini. Întâi îi tai finanţarea naţională, apoi mimezi eforturi supraomeneşti de a-l trece pe finanţare europeană. Faci mare tam-tam când Comisia Europeană aprobă finanţarea şi apoi pleci la culcare pentru că nu mai e treaba ta. Aşa s-a întâmplat şi cu autostrăzile: mare fericire când au fost aprobate la finanţare şi rezultate nule în atragerea propriu-zisă a banilor de la UE”, scrie cotidianul.
Cânt te uiţi cum merge POS-T te dumireşti: în şase ani de la integrarea în UE, POS-T, cu cele 96 de mari proiecte aprobate, a atras de la UE doar 295 mil. euro, 6% din totalul fondurilor de peste 4,5 mld. euro alocate de Bruxelles în perioada 2007-2013. În total, în proiectele din POS-T au ajuns 467 mil. euro (bani din rambursări de la UE, prefinanţări de la UE şi cofinanţarea statului), adică 4,8 mil. euro în medie pe fiecare din cele 96 de proiecte aprobate care, fiecare, costă zeci şi sute de milioane de euro, arată analiza Ziarului Financiar. “Cum să crezi că va lua Metroul sute de milioane de euro de la UE, când POS-T nu a fost în stare să ia în şase ani nici 7% din fondurile totale?”, este concluzia jurnaliştilor.
CIFRE. 10 staţii până la Universitate
– investiţia liniei de metrou care va lega Drumul Taberei de Universitate costă în jur de 230 de milioane de euro;
-va avea o lungime de 6 km;
-va avea 10 staţii;
– va deservi peste 300.000 de locuitori din sectoarele 5 şi 6;
– lucrările au început în noiembrie 2011 şi ar fi trebuit să se termine în 2015.
