Dacă tot s-au încins spiritele după emisiunea de vineri seară, de la Realitatea TV, cu Traian Băsescu şi „cei trei mameluci” – şi chiar şi Andrei Pleşu a găsit potrivit să scrie pe acest subiect- poate ar fi momentul să deschidem un subiect cinstit: care este, în general, relevanţa acestor aşa-zise talk- show-uri ţinute, seară de seară, de personaje de genul Mihai Gâdea, Rareş Bogdan sau Victor Ciutacu şi de ce ar trebui acestea să facă parte din dezbaterea publică? Aduc aceste emisiuni vreo plusvaloare la informaţia publică? Ajută în vreo fel la înţelegerea evenimentelor din România şi din lume? Sunt măcar distractive?
În mod normal nu aş fi adus în discuţie acest subiect, numai că, de câteva zile, în spaţiul public din imediata mea apropiere, site-urile de ştiri, ziarele, Facebook-ul, se vorbeşte foarte mult despre schimbul de înjurături dintre Traian Băsescu şi Rareş Bogdan, Cozmin Guşă şi Octavian Hoandră sau „cei trei mameluci”, după cum i-a numit fostul preşedinte. Cu alte cuvinte, ambele tabere şi-au atins scopul: Traian Băsescu atrage tot mai mult atenţia asupra sa, profitând şi de discreţia (uneori deranjantă) a actualului preşedinte, iar corifeii de la Realitatea Tv câştigă ceva audienţă, într-un moment în care performanţele lor economice şi profesionale arată tot mai prost. Înţeleg ambele demersuri, aşa cum sunt convins că multe dintre declaraţiile şi ieşirile lui Băsescu din ultima perioadă sunt făcute cu scopul de a le da subiecte de insultă lui Mihai Gâdea, Mircea Badea şi invitaţilor lor de seară de la Antena 3. Am detaliat aici.
Nu aş vrea să generalizez, ar fi nedrept, dar cele mai multe dintre emisiunile de seară de la televiziunile de ştiri nu sunt acum altceva decât nişte linşaje mediatice, „cafturi private între mardeiaşi” (după cum le numeşte Andrei Pleşu), în care, de cele mai multe ori, cel care primeşte picioarele în gură lipseşte. Emisiunea de vineri de la Realitatea a fost doar o excepţie, în care cel ce trebuia să joace rolul caftitului s-a aflat în studio şi a rupt şi el câteva oase. Rareş Bogdan, Mihai Gâdea, Victor Ciutacu (şi continuaţi dumneavoastră lista) nu fac altceva decât să-şi umfle muşchii în faţa unui public mult prea îngăduitor. Asta doar atunci când nu au de interpretat o partitură scrisă cap-coadă de oamenii de comunicare ai stăpânilor lor adevăraţi din lumea politică.
Am trecut poate prea uşor peste campania electorală mizerabilă din noiembrie 2014 când prin intermediul unor televiziuni ca Antena 3 sau România Tv s-au revărsat râuri de dejecţii în capul candidatului Klaus Iohannis, a cărui singură vină a fost aceea că a îndrăznit să candideze la prezidenţiale împotriva liderului lor suprem, Victor Ponta. Până la urmă se pare că fostul primar din Sibiu nu vânduse în tinereţe copii pentru organe, nici părinţii lui nu trăiau în vile luxoase din Germania, dar aşa-zisele dezvăluiri au rămas pe piaţă şi probabil că unii telespectatori ai respectivelor posturi le cred în continuare.
De ceva vreme, Mircea Badea sau Radu Tudor ne explică în fiecare seară cum au luptat ei singuri cu regimul Băsescu şi mai vor să-i şi credem, deşi doar naivii ar putea uita cu câtă slugărnicie l-au tratat şi-l tratează în continuare pe premierul României. O scamă nu rămâne pe costumul lui Victor Ponta când trece prin studiourile Antenei 3, prin grija celor care se dau acum mari exponenţi ai jurnalismului de gherilă.
Traian Băsescu are tot interesul să se folosească de aceşti oameni care, chiar dacă-l înjură, îi transmit mai departe mesajele legate de justiţie, procurori sau servicii secrete. Şi, mai important pentru el, ar putea să-i reactiveze o parte din susţinătorii pierduţi dar care urăsc divizia de propagandă a lui Victor Ponta. Este calea cea mai uşoară aleasă de fostul preşedinte pentru a arăta că mai are încă un viitor în politică, iar atâta vreme cât vor exista Antena 3, România Tv sau Realitatea TV Băsescu o va duce bine. Victor Ponta se foloseşte şi el de televiziunile de ştiri, pentru că mai are încă puţine soluţii pentru a-şi conserva poziţia, iar una dintre acestea este ca presa controlată de el să spună că, de fapt, românii trăiesc bine sub guvernarea sa. Poate nu toţi se uită în buzunare înainte de a deschide televizorul.
Deocamdată, Klaus Iohannis pare a se ţine departe de aceste ventilatoare de împrăştiat gunoiul. Nu se ştie însă pentru cât timp.
Emisiuni precum cea de vineri seară de la Realitatea nu reprezintă, în esenţă, decât o înşelătorie. Aşa cum au ajuns cele mai multe dintre dezbaterile de la televiziunile de ştiri. Şi atunci de ce ar mai trebui să suscite vreun interes în spaţiul public? Ce relevanţă pentru viitorul acestei ţări are, spre exemplu, dacă Băsescu a ieşit sau nu şifonat dintr-o dezbatere în care nişte inşi s-au jignit reciproc având grijă totodată să nu furnizeze nimic util publicului spectator? Nici una.
Emisiuni de genul acesta mai trăiesc doar pentru că o sumă de oameni se uită la ele. Şi o sumă de alţi oameni le dezbat apoi în spaţiul public, pe Facebook, pe site-urile de ştiri. Dar dacă nu ne ajută cu nimic iar singurii care câştigă sunt întotdeauna alţii, atunci de ce o facem? Poate a venit totuşi momentul să fim mai pretenţioşi cu timpul nostru liber. Şi să nu-i mai lăsăm pe unii ca Rareş Bogdan să trăiască pe spatele nostru. Igiena societăţii poate fi făcută şi cu telecomanda.
