Alegerile astea au dat niște lecții aspre la mai toată lumea. Toți am avut ceva de învățat. Mulțumesc celor care s-au dus la vot în România, deși nu prea aveai cu cine vota- și au fost mulți. Era bine să fi existat o a alternativă mai bună. Dar cum ea nu era, mulțumesc că ați făcut cum v-am rugat acum o săptămână, când vă spuneam că prezența noastră trebuie să contrabalanseze pe oameni ca Marine Le Pen și Nigel Farage, care participă la alegerile europene doar ca să le anuleze în ziua cînd vor fi suficient de puternici. Amîndoi au ieșit pe primul loc în cele mai vechi democrații de pe continent, Anglia și Franța. Oameni buni, prima lecție pentru noi este să nu considerăm unitatea europeană garantată, să apărăm Europa Unită de egoiștii din țările bogate cît putem. Ați făcut-o deja, cei care ați votat în România, și nu cu Vadim sau Funar ați contribuit la cele două treimi de vot pro-european de pe continent. Bravo vouă.
Dacă votanții merită felicitați, liderii de partid nu au de ce să se bucure. Cu șase la sută voturi nule și 15 la sută voturi irosite pe cine nu a atins pragul (și nu a ratat nimeni cu 4.9, ca PAC pe vremuri) un votant din ăștia cinci eroici care au mers la urne a votat degeaba. Patru au avut alegere (știu doar ei cît de entuziastă). Per total am ales europarlamentari cu patru din cinsprezece oameni, dar care vor reprezenta pe toți cinsprezece. Reprezentativitatea e mizerabilă. Vina mare a partidelor e că nu au explicat exact ce decizii se iau la Bruxelles și cum afectează asta viața oamenilor. În seara dinainte alegerilor mă suna lumea să mă întrebe ce familie de partide europeană e contra gazelor de șist și să mă certe că nu am ținut lecție toată campania la TV despre pozițiile partidelor (ele trebuiau să facă asta).
Cealalată vină a partidelor e că au propus oameni care nu pot scoate lumea din casă. Că orice om care butona în ultima zi de campanie pe la Cartianu (TRU, Neamțu, Radu Moraru, Aurelian Pavelescu) sau la Rareș Bogdan (MRU singur) nu putea decît să o ia la fugă sau să nu vină la vot. Nu era nevoie să îi vadă cineva pe adversari, dreapta s-a nenorocit singură, fiece apariție o demonstrație de mediocritate cu pretenții, de lipsă de viziune europeană și adesea și de sinceritate elementară. Vai de capul vostru, speriați poporul cu televizorul, se vede că tot voi hotărîți cine candidează și cine apare pe ecran, cum dracu’de nu avem un sistem electoral să vă și votați singuri? Că atunci sigur ați răzbi. Stînga prin contrast a făcut monologuri Ponta aprobate entuziast de moderatori slugarnici. Dar cum Ponta e mai popular decît Corina Crețu și față de MRU are subiecte mai multe, că e la guvernare, asta pare că a mers mai bine.
A patra lecție e privitoare la sondaje. Două partide au păcălit și s-au iluzionat, PSD și PMP, cumpărînd sau posedînd direct institutele care fac sondaje. Amîndouă au luat sub ce sperau. EBA și Udrea erau așa de dezorientate de propriile lor gogoși că prima zi încă au continuat să spună că e o mare victorie. PSD s-a bucurat și el cam tare, a luat cam cît e de bun simț în sistemul proportional fără furt, dar nu le ajunge la prezidențiale. Per total nu ați fost asurziți de protestele sociologilor onești din România care spun că nu mai există sondaje independente aproape deloc, că nu e normal ca institutele partidelor să fie cele care dau rezultate, ba încă și la televiziune, unde CNA ar putea băga de seamă? Dacă nu ați fost, este că asemenea proteste nu au avut loc. Sociologii fie erau ei înșiși prin campanie, genul Marian Preda, fie prin casă, cum ne informează Lăzăroiu, fie corb la corb nu își scoate ochii (asta mai ales).
A cincea lecție e pentru liberali, care văzînd că nu sînt înțeleși de electoratul intern la măsura valorii lor au dat-o pe un mic traseism extern, însoțit și de discursuri oportuniste (brusc au observat că ALDE sînt la stînga, ba chiar cu Rusia, uitînd că bietul Graham Watson ne-a tot ajutat cu Moldova). Acuma reluarea scenetei Stolo-Băse din 2004 cu actori noi e așteptată de toată lumea, dar nimeni nu are de ce aplauda. Abandonarea politică a liberalismului (e drept că l-a îmbrățișat PSD, cu reducerea CAS) de dragul prezidențialelor alimentează teoriile conspirației demult lansate de PSD. Cum puteau face liberalii un scor mai bun cînd nimeni nu își poate exprima regretul pentru nici un ministru de al lor și nu poate cita din 2005 încoace nici o idee liberală la guvernare? Între răul cel mai mare și răul cel mai mic, liberalii sînt un fel de blanc. Și e ciudat, pentru că gînditori liberali tineri, gen Lucian Isar sau Bogdan Glăvan, există- printre puținele resurse umane de pe piață. Crin a monologat și el pe unde a putut, fluent dar nu se știe pe ce teme. Nimic cu conținut, sau l-ar fi votat lumea, flămîndă de un bărbat politic arătos, cu dicție, fără trecut comunist. Dar cu ce judecată, cînd acum doi ani se sfătuia cu Daniel Barbu iar acum un an cu Niels Schnecker? Cine crede că acolo unde nu ai mobilizare internă manevrele externe te pot ajuta să cîștigi?
A șasea lecție e a potențialului mobilizator anti-PSD. Mai e justificată unirea anti-PSD, ca în 2004? Rezultatele au arătat că oamenii nu se tem de PSD, că mai degrabă le e frică de coaliții ineficiente și gălăgioase. Vrea cineva să retrăiască alianța DA așa cum a fost? Nu. Puteți speria lumea oricît cu Ponta dictator, pro-rus sau plagiator, asta nu o să vă ajute. Defectele lui Ponta le vede toată lumea. Dar vede și calitățile. Dreapta cu sine trebuie să se lupte să scoată la iveală ce are mai bun în societate, nu ce e mai prost, ca azi, așa o să cîștige, nu luptînd cu PSD, care are culoarul lui. Culoarul de centru dreapta este mai mare. Dar numai alergătorul Iohannis pare așteptat la linia de sosire. Dacă însă vine după el cu droașca plină de Pavelescu, Udrea, MRU, Chițoiu tare mă tem că pînă și acest potential va fi irosit.
Ultima lecție privește puștimea activistă Facebook care a promovat sloganul că votînd răul cel mai mic alegi de fapt răul. Sloganul e bun. Și intențiile voastre, nu am nici o îndoială! Dar politica și mai ales politica publică nu sînt ca bicicleta, să rămînă în picioare în orice parte o întorci. De unde știți voi care e cea mai bună legislație electorală? Parcă s-a mai mobilizat odată Mihai Bumbeș, și înaintea lui ApD să treacă votul uninominal, un fals panaceu? Ați citit măcar brieful SAR despre legislație, pentru care i-am dat Ioanei Lupea să citească două luni materialele de bază din literatură? Pînă duminică nu le citiserăți, că se vedea din vocabular. Acuma dacă Ioana face o formă simplificată a ceea ce e de fapt complicat, iar voi vă uitați doar pe forma și mai simplificată a ce rezumă ea într-un editorial poate că nu e tocmai cea mai înaltă formă a gîndirii experte pe care vrem să o oferim ca alternative la alde Șova sau EBA. Ați promovat texte de gîndire politică etichetate ”excelent” pentru care pica un student de anul întîi. Ce e abureala asta, că e nedemocratic un sistem în care partidul extraparlamentar e altfel tratat decît cel parlamentar? Așa e peste tot. Și cu ce a cîștigat democrația că un sistem mai deschis- proporționalul de la europene- a permis Marinei Le Pen și lui Nigel Farage să scoată în față cele mai intolerante și radicale curente din societate, pe care sistemele mult mai închise și nereprezentative (majoritar în unul sau două tururi de scrutin) le ținuseră înafara parlamentelor la alegerile naționale? Cum n-ați citit brieful nu ați ajuns încă să înțelegeți că sistemul electoral servește mai mult decît unui scop, și că între scopuri diferite au uneori loc tîrguri dureroase, în care pierzi o calitate ca să o cîștigi o alta.
Promovez de ani de zile o liberalizare a intrării în politică, dar învățați-vă lecția din alegerile astea. Cum adică să nu voteze lumea pînă nu vede sigla Uniți, salvăm? Și dacă nu o vede niciodată? Nu e un îndemn cam egoist? Ca să răzbești, în plus, nu e destul să te înscrii. Au cîștigat candidații promovați de rețele largi (biserica ortodoxă) și televiziuni (Diaconu- data trecută Diaconescu). Ori una, ori alta sînt indispensabile. Politica are nevoie de o bază de experți, de o rețea socială largă reală, nu virtuală (asociația proprietarilor de albine e superioară Uniți, salvăm că are interese comune și o bază economică) și de lideri cu notorietate TV. Desigur, o mișcare civică de protest care cere liberalizarea legislativă a asocierii politice face un serviciu comunitar, lumea trebuie să vă mulțumească, nu să vă injure, capitalul de protest în sine e grozav și trebuie menținut. Dar nu îl irosiți în acțiuni prost gîndite și neconsultate nici democratic (cu cei mulți), nici expert (cu cei puțini), sau pierdeți susținerea celor care au făcut ca astă toamnă să treceți de la un amifiteatru de la istorie la treizeci de mii de oameni. Eu refuz să cred că a fost o diversiune deliberată, dar să nu copiem clasa politică în calitatea ei de bază, incapacitatea de a învăța lecțiile care se cuvin.
Pentru cine nu a băgat de seamă, acestea au fost alegerile europene, nu naționale. Să sperăm că la viitoarele vom avea ceva mai bun de ales, și mai ales că se vor tine într-o Europă ca asta privilegiată în care trăim, în care există libertatea călătoriei, muncii și serviciilor. Că lumea e nițeluș mai mare decît Piața Universității și schimbările nu sînt totdeauna spre bine.
Alina Mungiu-Pippidi este președinte SAR și profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
