Agitaţie mare în cartierul Henri Coandă din Constanţa. Pentru prima dată de la inaugurarea sa, aici sunt aşteptaţi primari din Franţa. Este aşteptat însuşi ambasadorul Franţei în România. Oamenii, cu toţii săraci sau foarte săraci, îi aşteaptă fremătând.
Fix la ora 11.00 ajunge, în jeepul său Willis, primarul Radu Mazăre. E întâmpinat cu strigăte de bucurie. Cei de aici spun că el le-a dat o casă. Nu este nici de cărămidă, nici mare, dar este cu siguranţă mult mai mult decât au avut.
A venit şi viceprimarul Gabi Stan, cu acelaşi tip de maşină. Oaspeţii întârzie. ”Acum au plecat”, spune un angajat al primăriei. Vin de la un forum de cooperare româno-francez, care a avut loc în Constanţa. Autobuzul supraetajat, folosit pentru turişti, de obicei, intră în cel mai sărac cartier din Constanţa. Contrastul dintre blocuri de tablă şi acesta este izbitor. Strânşi ca la circ, constănţenii aplaudă frenetic. Ca la circ se uită şi oaspeţii francezi, de la etajul autovehicului.
”Să intre în aceste apartamente”
Mazăre le explică ce a făcut în acest cartier. Sunt 2.500 de oameni aici, vor mai veni peste 2.000. În cărucioare pentru handicapaţi, cu o droaie de copii alături, cu telefoane mobile pregătite, aceştia se înghesuie să fie mai aproape de oaspeţi. ”Stai mai departe, unde te bagi”, îi mai împinge câte unul dintre organizatori. Câţiva copii de rromi se uită cu mirare spre autobuzul roşu, strălucitor. Nu au mai văzut niciodată unul atât de aproape. Bagă capul pe uşa deschisă, dar le e frică să intre. Gardienii sunt cu ochii pe ei, dar nu intervin. O doamnă elegantă din primărie îi invită pe oaspeţi să viziteze câteva apartamente. Locatarii fuseseră pregătiţi de vizită. Întreg alaiul se îndreaptă spre cămăruţele unde câţiva constănţeni, bolnavi, fără bani, povestesc translatorului, adică purtătorului de cuvânt al primăriei, norocul de care au avut parte. Apartamentele de două camere au 18 metri pătraţi locuibili, dar e totuşi mai bine decât pe stradă.
”Să-mi pun o poză pe Facebook cu Mazăre”
Unul dintre locatarii cartierului, un rrom tânăr, mai bine îmbrăcat, stă cu telefonul pregătit. ”Să-mi fac şi eu o poză cu Mazăre, să pun pe Facebook”, spune el. ”Allez, allez”, strigă un altul, tot rrom, trecut de 50 de ani. Nu spune de unde a învăţat câteva cuvinte în franceză, dar e tare mândru că ştie să rupă câteva boabe în limba lui Voltaire. Francezii de uită, se miră, pun întrebări. ”Da, s-ar putea construi aşa ceva şi la noi. Francezii, însă, cum să spun, sunt destul de pretenţioşi cu vecinii”, spune unul dintre ei. Nu spune nimic despre ţigani, rromi. Amabasadorul României în Franţa, spune că e un proiect bun. Toţi se întreabă de ce nu sunt finanţate astfel de campusuri de către Uniunea Europeană. ”Din păcate, fonduri europene nu se dau pentru astfel de proiecte. „Dau bani europeni pentru tot felul de bazaconii, dar nu pentru aşa ceva”, spune Mazăre. Cu numai o zi înainte însă, ambasadorul Franţei în România, Phillippe Gustin, vorbise despre nevoia ca autorităţile române să facă tot ce este necesar pentru a-şi ţine acasă păturile defavorizate. Nu a venit să vadă cartierul, deşi fusese invitat.
Vizita se termină. Francezii se urcă în autobuzul supraetajat, care nu este însă construit pentru astfel de şosele. Şoferul îşi dă seama că nu poate întoarce. ”Să dea înapoi”, se aude un sfat. Nu poate, nu are loc. Un tânăr mută maşina primarului Mazăre pentru a face loc. Străinii aşteaptă pe punea descoperită, în bătaia soarelui. Din mai multe manevre, autobuzul întoarce, cu greu. Bara din spate este ruptă. Nimeni nu ştie dacă s-a întâmplat atunci sau mai devreme. În aplauzele locuitorilor din ”Dallas”, aşa cum i se mai spune cartierului, francezii au plecat.
După ce au plecat străinii, Mazăre vorbeşte cu presa. ”Francezii tot timpul ţipă că nu am avut grijă de ţigani. În Franţa, cazuri sociale grave cum sunt la noi sunt tratate în condiţii mult mai proaste decât în România. Oamenii sunt cazaţi vai de mama lor în campusuri – câte zece în cameră. I-am adus pe francezi să vadă că lucrurile nu sunt chiar aşa cum le văd ei, de acolo, de sus, din Europa, şi că am făcut destul de mult pentru amărâţi. I-am spus unei franţuzoaice că, aici, pe noi ne-a costat cam 2.700 de euro pentru fiecare dintre oamenii băgaţi în case. Ea mi‑a spus că în Franţa atâta costă metrul pătrat. I-am explicat că, dacă vor căuta, vor găsi şi firme care să lucreze mai ieftin”, spune el. Dă şi detalii despre cartier. A doua etapă va începe în curând. Înseamnă încă 17 blocuri. „După finalizarea celei de-a doua etape vom avea aici peste 5.000 de oameni. Va trebui să dublăm personalul administrativ. Acum avem 16 angajaţi de la Primărie care se ocupă de cartier, va trebui să mai avem încă 16. În scurt timp vom da drumul şi cabinetului medical. Vom face şi locuri de joacă, şi terenuri de sport. Pentru prima etapă, costurile s-au ridicat la aproximativ zece milioane de euro”, a spus Radu Mazăre.
De ce a ţipat Mazăre
Nu toată lumea este însă mul-ţumită. O femeie îl roagă pe Mazăre să o ajute să plătească factura la energie. Acesta se dezlănţuie. „Poate te dau afară!“, ţipă la ea. Un bărbat o trage de mânecă speriat. „Am o fată, face pe ea“, mai încearcă femeia. Mazăre îi strigă că nu are ce face, că şi aşa îl ceartă constănţenii că a cheltuit prea mulţi bani. O parte din locuitori nu primesc nimic, explicase el înainte, dar unii îşi achită utilităţile.
