Parlamentul României are în componenţă medici chirurgi, oftalmologi, ginecologi, stomatologi, urologi, stomatologi, pediatri sau generalişti. Mulţi dintre ei sunt la al doilea mandat, alţii au chiar peste zece ani de parlamentarism. România liberă a vrut să afle cât de mult au luptat aceştia pentru a reforma sistemul de sănătate în care unii, încă mai activează. Pe site-urile Camerei Deputaţilor şi al Senatului am putut observa lesne că, în perioada 2008-2012, majoritatea proiectelor de lege iniţiate de doctorii parlamentari ce vizau domeniul s-au terminat cu un eşec. Iniţiativele, chiar şi ale acelor politicieniilor din partidele aflate la putere, fie au fost respinse, fie zac uitate într-o comisie parlamentară. Deşi fac parte dintr-un organism care se numeşte putere legislativă, puţini aleşi se pot lăuda că au transformat în lege o idee care să fi rezolvat o problemă din Sănătatea românească.
Guvernul face legea
Unul dintre deputaţii care a avut mai multe iniţiative legislative pe sănătate respinse de Parlament este Cătălin Potor. Aflat la al doilea mandat, liberalul susţine că situaţia este cauzată de faptul că, în România, Guvernul se comportă de multe ori ca o putere legislativă. “La noi e încetăţenită părerea că majoritatea politică care dă Guvernul trebuie să şi asculte acel Guvern. Şi se pleacă de la premisa că tot ce vine pe linie guvernamentală – fie ordonanţă de urgenţă sau hotărâre – este corect, iar ce fac parlamentarii este rău”, ne-a declarat Cătălin Potor, medic primar de medicină generală.
Deputatul a oferit şi un exemplu concret pentru a înţelege modul cum merge, în realitate, circuitul legislativ în ţara noastră. “Acum două săptămâni, am avut în mape un proiect de lege, legat de medicina şcolară. Culmea că acea iniţiativă era în majoritate promovată de către colegi liberali şi social-democraţi. Dar la rugămintea şi insistenţele trimisului Ministerului Sănătăţii, am fost de acord s-o respingem în Comisia de sănătate doar pentru că ministrul vrea să vină cu o altă o lege mult mai bună, mult mai deşteaptă, mult mai frumoasă pe aceeaşi temă”, a menţionat, ironic, deputatul.
Cătălin Potor a afirmat că soluţia cea mai eficientă ca o iniţiativă legislativă a unui parlamentar să devină efectiv lege e găsirea unui intermediar în Guvern ca să o susţină.
“Tot ce putem face noi este lobby instituţional, lobby pe lângă Ministerul Sănătăţii, adică să convingem ministrul Sănătăţii ori un secretar de stat să facem o lege. Dar e un circuit total nefiresc, pentru că eu cred că noi parlamentarii le-am putea face mult mai bine. Eu am o iniţiativă legată de medicina paliativă, făcută cu oameni de meserie, dar cine ştie pe unde e pierdută, uitată. E nefiresc. Eu i-am spus unui secretar de stat: lăsaţi-mă pe mine să fiu puterea executivă şi veniţi dumneavoastră în Parlament să faceţi legi”, a afirmat liberalul.
„Nu sunt de acord cu desfiinţarea DSP-urilor”
Medicul Sonia Drăghici (PSD), aflat la al doilea mandat, susţine că „indiferent de dorinţele unui parlamentar, acesta nu este un factor de decizie, iar fără un sprijin politic consistent, nu poate face nimic în Parlament”. „De ce vă interesează numai medicii? Credeţi că profesorii, juriştii din Parlament reuşesc să facă ceva din punct de vedere legislativ pentru sistemele din care provin? În mandatul trecut, eram în opoziţie, dar să ştiţi că este corect ceea ce se întâmplă. Parlamentul trebuie, în primul rând, să controleze activitatea Guvernului, nu să aibă iniţiative legislative”, a declarat Sonia Drăghici, membru în Comisia pentru sănătate şi familie. Una dintre iniţiativele legislative eşuate, pe care medicul parlamentar Sonia Drăghici şi-a pus semnătura, viza trecerea Casei de Asigurări de Sănătate sub controlul Parlamentului. Întrebată dacă mai crede în efectele acelui proiect legislativ, aceasta a răspuns: „Poate că da. Casele de asigurări trebuie să fie autonome, ele deţin şi gestionează banii contribuabililor, iar sub controlul Parlamentului s-ar fi putut realiza mai bine acest lucru”. Întrebată de politica ministrului Sănătăţii Eugen Nicolăescu, social-democrata a declarat că nu este de acord cu decizia acestuia de a desfiinţa direcţiile de sănătate publică. „DSP-urile vor ajunge pe mâna unor birocraţi din cadrul direcţiilor judeţene, cel puţin eu asta înţeleg, şi nu cred că este bine”.
„Medicul trebuie să aleagă între stat şi privat”
Un proiect de lege în care a crezut medicul chirurg parlamentar Horia Cristian, dar care a fost respins de Parlament, se referă la instituirea stării de incompatibilitate la medicii care profesează concomitent în spitalele de stat şi cele private. „Şi acum pledez pentru asta. Medicii trebuie să aleagă între sistemul de stat şi cel privat”, a declarat pentru RL medicul parlamentar Horia Cristian (PNL). Acesta crede că democraţia, care este esenţa Parlamentului, se opune transformărilor radicale într-un sistem, iar asta este cauza pentru care nu a reuşit să treacă, în calitate de parlamentar, legi cu adevărat reformiste pentru sistemul de sănătate. „Dacă introduci în Parlament un proiect de lege, nu-l mai recunoşti, din cauza amendamentelor şi modificărilor pe care le ia până este transformat într-o lege”, a afirmat Horia Cristian.
Unii reuşesc, uneori
Un alt parlamentar medic, aflat la al treilea mandat în Parlament, care şi-a văzut iniţiativele legislative respinse, Ion Luchian (PNL), a confirmat că, în principiu, ce vine de la Guvern are întâietate.
De exemplu, pe site-ul Camerei Deputaţilor, proiectul din 2007 privind înfiinţarea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică şi Management Sanitar, la care a participat, apare ca respins definitiv. În realitate însă, o lege de funcţionare a şcolii respective este în vigoare. “Şcoala este înfiinţată, funcţionează şi acum. Se poate să fi coincis cu iniţiativa Guvernului şi atunci dreptul de autor a fost schimbat, fără să fie cineva orgolios că vine din altă parte”, a precizat Ion Luchian, de profesie medic urolog. Totuşi, acesta a fost mai norocos şi unele dintre iniţia-tivele la care a participat au parcurs tot procesul legislativ. “Legea acordului prezumat de recoltare de organe în caz de deces, sunt autor la ea şi func-ţionează. O să o revizuim. Mai lucrez la Legea malpraxis-ului şi la Legea farmaciei”, a enumerat preşedintele Comisiei de Sănătate din Senat, Ion Luchian.
Zi liberă, după gardă
Camelia Bogdănici este medic oftalmolog şi, din decembie 2012, parlamentar PDL. În ultimele patru luni, aceasta a avut două proiecte legislative: unul vrea să acorde medicilor care efectuează gărzi o zi liberă plătită imediat după terminarea gărzii, iar al doilea vrea să ofere posibilitatea medicilor rezidenţi din ultimul an să realizeze gărzi plătite. Practica ne spune însă că genul acesta de proiecte legislative nu au finalitate. Tudor Ciuhodaru, un alt medic deputat (PP-DD), a lucrat în mandatul trecut la peste 20 de proiecte legislative şi toate au fost respinse. Dintre medicii parlamentari îi mai amintim pe Aurel Nechita (PSD), Bonis Istav (UDMR), Kraibani Camelia (PSD), Lucreţia Roşca (PSD), Liviu Titus Paşca (PSD), Paul Ichim (PNL), Iosif Secăşan (PNL).
Parlamentarii nu ştiu să obţină sprijin politic
„Parlamentarii nu reuşesc, de cele mai multe ori, să asigure un sprijin colegilor lor pentru proiectele pe care le iniţiază”, a explicat Cristian Pârvulescu, preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia. Acesta a menţionat că dreptul constituţional de a iniţia legi, pe care îl au deputaţii şi senatorii, nu garantează şi succesul unui proiect. „Ei sunt conştienţi de cele mai multe ori de acest lucru, altfel spus proiectele au mai degrabă scopul fie de a sensibiliza opinia publică pe o problemă, fie de a dovedi alegătorilor că au activitate parlamentară. Uneori, sunt însă proiecte care vin dintr-o viziune ideologică diferită în ceea ce priveşte sistemul din care fac parte”, a declarat Cristian Pârvulescu. Preşedintele Pro Democraţia a menţionat că majoritatea parlamentarilor, nu doar cei de profesie medici, sunt frustraţi de faptul că iniţiativele lor nu se transformă în legi. „E adevărat că Guvernul nu foloseşte întotdeauna expertiza parlamentarilor specialişti într-un domeniu, ci mai degrabă apelează la experţi internaţionali, care vin cu propuneri. Dar toţi parlamentarii au această frustrare. Ei ar trebui ca, înainte de a iniţia un proiect, să înceapă deja constituirea unei coaliţii parlamentare, pentru că altfel nu au nici o forţă individuală. Şi teoretic au instrumentele pentru a face asta”, a afirmat Cristian Pârvulescu.
