Cazurile în care impozitul pe dividende este mai mare decât prevede legea | OPINIE

Este evident că, reducând impozitul pe dividende, statul român şi-a dorit o creştere a activităţii investiţionale. Dar oare s-a redus acesta la 5% în toate cazurile? Răspunsul este nu. Şi asta nu pentru că nu se doreşte acest lucru, ci pentru că, atunci când noua legislaţie a fost scrisă, au fost omise anumite situaţii.

Să privim mai atent ceea ce spune Codul Fiscal:

1. Conform articolului 43 din Codul Fiscal, veniturile din dividende se impozitează cu 5%, excepţie făcând dividendele pri­mite de la persoane juri­dice din România plătitoare de impozit pe profit în cazul în care compania care primeşte dividendele deţine peste 10% din capitalul social al companiei plătitoare.

2. Tot conform articolului 43, impozitul pe dividende se calculează şi se reţine de către compania care plăteşte dividendele respective.

3. Conform aceluiaşi articol, dividendele primite de la companii din România (fiind impozitate de către compania care le plăteşte) sunt considerate venituri neimpozabile de către compania care le primeşte.

4. Pe de altă parte, conform articolelor 23 şi 24 din Codul Fiscal, veniturile din dividende primite de companiile din România plătitoare de impozit pe profit de la companii din Uniunea Europeană sunt şi ele considerate venituri neimpo­zabile dacă participarea în capitalul social al companiei din UE este de minimum 10% (de peste un an de zile la data plăţii).

În cazul în care o companie din România care are venituri impozabile din activitatea de bază de, să zicem, 1.000 lei primește 100 lei venituri din dividende de la o companie din UE în care compania noastră nu deţine peste 10% din capitalul social, acestea sunt conside­rate venituri impozabile în România (să presupunem, pentru început, că nu au fost impozitate în ţara de provenienţă) şi în acest caz:

1. Compania care le plăteşte nu reţine nici un impozit şi plăteşte companiei noastre 100 lei dividende.

2. Compania noastră obţine venituri totale de 1.100 lei, total impozabile, deci plăteşte impozit pe profit de 16%*1.100=176 lei.

3. Astfel, compania noastră suportă un impozit pe dividende de 176-16%*1.000=16 lei, adică de 16% – iar acest lucru nu mai este în conformitate cu intenţia legiuitorului (aceea de a reduce impozitul pe dividende la maximum 5%).

În această ultimă situaţie, dar şi în cazul în care dividendele provin din ţări din afara UE, venitul din dividende obţinut de compania românească va fi parte din profitul impozabil şi va fi impozitat cu 16%, şi nu cu 5% – aşa cum permite Codul Fiscal.

În felul acesta ajungem la o inechitate pentru că acelaşi venit (cel din dividende) este impozitat cu 16% dacă provine din străinătate şi cu 5% dacă provine din România, or, conform aceluiaşi Cod Fiscal, unul dintre principiile de bază ale fiscalităţii româneşti este echitatea.

Problema devine şi mai complicată în cazul în care venitul din dividende obţinut de o companie din România dintr-o ţară cu care avem Tratat de Evitare a Dublei Impuneri este impozabil (şi în România, şi în ţara de provenienţă), chiar dacă, în conformitate cu acest tratat, compania românească are dreptul să-şi reducă datoria cu impozitul pe profit plătibil statului român cu cel puţin o parte din impozitul plătit în ţara din care provin di­videndele.

Să presupunem că aceeaşi companie din România (din exemplele anterioare) obţine venituri din di­vidende de 100 lei dintr-o ţară cu care avem semnat Tratatul de Evitare a Dublei impuneri, că acest venit este impozitat cu 7% în ţara de provenienţă şi că, în conformitate cu acest tratat, impozitul plătit în ţara de provenienţă poate fi scăzut din impozitul plătibil în România.

Prin urmare, compania din România va primi di­vidende nete în valoare de 100–7%*100=93 lei, dar va trebui să considere va­loarea totală a dividendelor ca venit impozabil. Prin urmare, va calcula un impozit de 16%*1.100=176 lei, dar, conform Codului Fiscal şi legislaţiei internaţionale, compania noastră are dreptul să scadă din impozitul calculat (de 176 lei) minimul dintre impozitul plătit în străinătate şi impozitul plătibil în România pentru un astfel de venit.

Şi cum să fie calculat acest impozit: folosind 5% – aşa cum spune Codul Fiscal (şi cum cred că va înţelege să aplice legea şi ANAF) – sau folosind 16% – aşa cum este impozitat, de fapt, acest venit.

În prima variantă, din impozitul calculat (de 176 lei) vom scădea doar 5 lei din impozitul plătit în străinătate şi, în final, compania noastră va avea de plătit către bugetul de stat din România un impozit de 171 lei, ceea ce înseamnă că pentru veni­tul din dividende de 100 lei plăteşte un impozit de 11 lei în România şi de 7 lei în ţara de provenienţă, deci 18%! O rată care depăşeşte chiar şi cota unică cu care ne lăudăm, cea de 16%, ce să mai zicem despre cota cu care spunem că impozităm venitul din dividende de 5%.

Dacă am aplica varianta a doua, atunci din impozitul calculat (de 176 lei) vom putea scădea impozitul plătit în străinătate (de 7 lei) şi, în final, compania noastră va plăti către bugetul de stat din România 169 lei. Rezultă că pentru venitul din dividende de 100 lei plăteşte un impozit de 9 lei în România şi unul de 7 lei în ţara de provenienţă, deci 16%, şi nu 5%.