Procurorii și judecătorii din România au fost călcați în picioare de câțiva deputați cu apucături de gangsteri. Votul pe cazul Udrea ne decuplează de spațiul euro-atlantic și apropie România de Rusia lui Putin.
De fiecare dată când au apărat prin votul în plen un confrate senator sau deputat a cărui imunitate era pusă în discuție, aleșii au contracarat acuzațiile de obstrucționare a justiției spunând că au de partea lor legea și atribuții perfect constituționale. Iar lipsa de moralitate cu care s-au plasat în mod repetat deasupra celorlalți concetățeni (transformați astfel în "elemente" infinit mai puțin egale în fața legii) pe care, apropo, norma spune că parlamentarii au primit mandat să îi servească iară nu contrariul, a fost mereu un subiect care zbura sub demnitatea radarului dumnealor.
Noul caz Udrea schimbă, însă, fundamental reperele discuției asupra liniilor roșii în materie de imunitate parlamentară. Pentru că votul deputaților pe noul caz Udrea a dus fără putință de tăgadă exact în acel punct din care se naște conflictul realmente deschis între puterile statului de drept.
Miercuri, 28 octombrie 2015, Legislativul a statuat definitiv că separația nu mai există. Practic, ne aflăm în fața unei dictaturi a Parlamentului, care impune justiției nu doar de care demnitar se poate atinge și de care nu, ca până acum, ci, în detaliu, și în ce fel o poate face și cum nu poate proceda.
În noul dosar al Elenei Udrea, aleșii au decis că deputata poate fi urmărită penal, poate fi chiar reținută, dar nu și arestată preventiv.
Au tăiat astfel din atribuțiile procurorilor – care le permit prin lege a se prezenta în fața judecătorului cu urmăritul penal pentru a cere arestarea lui preventivă, pas natural din moment ce au considerat în prealabil că suspiciunile lor și faptele care incriminează respectiva persoană cer imperativ măsură reținerii. Și au cenzurat judecătorul – care, în urma deciziei Camerei Deputaților, nu se mai poate pronunța asupra solicitării procurorilor, dând sau, din contră, respingând mandatul solicitat de încarcerare pe 30 de zile.
Mai mult, gestul fără precedent al deputaților a mai fixat o regulă care, principial, vine tocmai în defavoarea urmaritului penal: dă mână liberă procurorului (teoretic considerat în ecuația asta ca fiind cel subiectiv și părtinitor) să o pună pe Udrea sub urmărire penală și chiar să o bage 24 de ore la beci, dar taie degetele judecătorului (teoretic considerat a fi actorul obiectiv si imparțial). Judecătorul este unicul organ abilitat să valideze sau să invalideze acuzațiile procurorilor.
Sub acest ultim aspect, logica aleșilor este de-a dreptul tulburătoare, te lasă perplex, fixează un precedent ucigător pe termen lung și trimit România în Epoca de piatră a Dreptului.
În acest nou dosar, Elena Udrea este acuzată de luare de mită, trafic de influență, spălare de bani, instigare la abuz în serviciu și fals în declarații.
Deputații care au votat urmărirea ei penală, au aprobat cu o simpla bilă reținerea pentru 24 de ore, dar au respins cu altă o bilă arestarea preventivă (care, atenție!, este doar o posibilitate până la pronunțarea unui judecator) de ce nu ar putea fi acuzați, direct, de subminarea statului de drept prin dinamitarea separației dintre puterile legislativă și judecătorească?
În apărarea ei, de la tribuna Parlamentului Udrea a ajuns să îl considere pe trimisul în judecată Victor Ponta o victimă politică a unui sistem represiv criminal. În vremurile în care Dan Voiculescu încă zburda liber ca pasărea cerului, Jurnalul Național l-a înfipt pe Adrian Năstase în galeria sfântă a martirilor pușcăriilor comuniste, poză în poză cu Iuliu Maniu.
Mojicia Camerei Deputaților a reușit să meargă chiar mai departe. A pus o bombă cu ceas exact sub statul de drept. Și ne-a dat timp doar câteva milisecunde.
