Nu-mi pierd speranţa că Ion Iliescu va răspunde în faţa judecătorilor şi va plăti pentru oamenii ucişi, bătuţi, torturaţi sau arestaţi ilegal pentru ca el să rămână la putere. Dar sunt conştient că nomenklatura care conduce acum ţara – şi presa pe care o controlează – vrea să uităm ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 sau în 13-15 iunie 1990. Probabil că li se pare un precedent periculos dacă un fost preşedinte al României ar ajunge la puşcărie…Dacă o păţesc şi alţii?
Ştiu că unora dintre cei tineri li se pare că au trecut prea mulţi ani de la acele întâmplări şi îşi închipuie că putem uita. Probabil că mulţi se gândesc: de ce să ne mai răzbunăm acum pe un ins de 87 de ani de ani incapabil să mai facă rău? Este o piesă patetică pe care au jucat-o mulţi dictatori sângeroşi şi este complet greşit să gândim astfel. Ceea ce cer eu este Justiţie, nu răzbunare.
Crimele nu se prescriu!
Aici, în Statele Unite, poliţia locală are unităţi speciale care anchetează omoruri vechi de zeci de ani. De ce? Unul din motive este că, dacă un criminal vede că poate scăpa nepedepsit, el va fi tentat să repete fapta.
Dragi prieteni, aţi fost probabil în Piaţa Victoriei în zilele din februarie când protestam împotriva odioasei ordonanţe 13. Aţi uitat cum se pregăteau cei de la PSD de contra-manifestaţie? Ce s-ar fi întâmplat dacă vreo câteva mii de inşi instigaţi de propaganda PSD/ Antena 3/ RTV, susţinuţi tacit de jandarmeria controlată de ministrul Carmen Dan, s-ar fi năpustit asupra noastră?
Mie îmi este clar că PSD este oricând gata să recurgă la o nouă mineriadă pentru a rămâne la putere.
Şi de ce nu ar face asta, atâta vreme cât Iliescu a scăpat nepepsit după ce a lăsat în urmă, în iunie 1990, cel puţin şase morţi şi sute de oameni bătuţi şi arestaţi pe nedrept? Desigur, istoria nu se repetă „copy-paste”, ca într-un doctorat scris de Victor Ponta, ceea ce se poate întâmpla este ca PSD – urmaşul PCdR/PMR/PCR/ FSN/ FDSN – să recurgă la forţe paramilitare pentru a pune botniţă opoziţiei. Uitaţi-vă cum foloseşte doamna Firea poliţia locală împotriva unor ONG-uri…
Eu cred că noi, societatea civilă, trebuie să menţinem o presiune constantă asupra Parchetului General, arătând că nu am uitat şi nu vom accepta ca dosarul Mineriadei să fie îngropat. De 20 de ani se tergiversează finalizarea, iar marii vinovaţi, cei care au organizat lovitura de stat, nu ajung în faţa judecătorilor:
Dosare au fost deschise încă din 1998, Iliescu a fost pus sub acuzare, dar în 2007 Parchetul General a infirmat inculparea.
Dosarul „Mineriada” a fost redeschis după o decizie CEDO, din septembrie 2014, ceea ce l-a obligat pe procurorul general Tiberiu Niţu să „infirme” o serie de decizii de neîncepere a urmăririi penale.
Ilie Botoş, Codruţa Kovesi, Tiberiu Niţu sunt doar trei dintre procurorii generali implicaţi în tergiversarea sau blocarea acestui dosar.
În octombrie 2016, procurorul general Augustin Lazăr aprecia că acest dosar va fi gata „spre sfârşitul anului”.
Am prezentat această scurtă istorie pentru a înţelege mai bine cum, în pofida declaraţiilor pompoase făcute de mai mulţi preşedinţi ai României – cei care numesc procurorul general – dosarul Mineriadei a fost tergiversat mereu, în toate regimurile din 1998 până azi.
Ultima din aceste declaraţii este cea a preşedintelui Iohannis, în octombrie 2016: „Este inacceptabil să stăm și să nu știm ce s-a întâmplat la Revoluție sau la mineriade, cine sunt oamenii vinovați, oamenii care au încălcat legea, pentru că nu vorbim de o vină istorică”! Şi? Nici o urmare.
Când instituţiile statului de drept acţionează la ordin politic şi protejează criminali notorii, eu cred că putem discuta în ce măsură se justifică acţiuni de nesupunere civică, non-violente, aşa cum au procedat Mahatma Gandhi şi cei din mişcarea cubaneză „Yo No Coopero Con La Dictadura” sau aşa cum au fost protestele din 2004/ 2005 (Revoluţia portocalie) şi 2014 (Maidanul) din Ucraina.
Atâta vreme cât Ion Iliescu rămâne deasupra legii şi se încalcă astfel Constituţia României – articolul 16: „Nimeni nu este mai presus de lege” – şi cetăţenii ţării au dreptul să sfideze forţele de represiune şi să protesteze, paşnic, pentru a cere să se facă Justiţie. Eu personal cred că nici acum nu este târziu să adoptăm legea lustraţiei şi putem atinge acest obiectiv exercitând o presiune paşnică, dar constantă, asupra Parlamentului, prin dialog faţă în faţă cu aleşii poporului.
Voi repeta de câte ori voi avea ocazia acest avertisment: dacă crimele de la Mineriadă nu vor fi pedepsite, România nu se poate defini „stat de drept”, iar urmaşii lui Ion Iliescu vor fi mereu tentaţi să disciplineze opoziţia printr-o nouă mineriadă.
