Articolul meu de saptamana trecuta a adus un numar impresionant de comentarii de la cititori, nu putini dintre ei magistrati care si-au varsat oful pe autor. Articolul se numea "Dincolo de magistrati nu poate exista nimic?" si ma aratam acolo stupefiat de logica acestei propozitii, care apare in scrisoarea deschisa trimisa presedintelui Basescu. Din continutul multor comentarii reiesea ca autorii sunt magistrati, unii indicand chiar acest fapt in textele lor. Le multumesc ca m-au citit, chiar si celor care au depasit limitele unei dezbateri civilizate. In acelasi timp, ma mir ca prea multe dintre interventiile oamenilor din sistem erau surprinzator de inarticulate, ba chiar grobiene, pentru niste persoane educate sa lucreze cu logica si cu etica. De unde se vede ca, ascuns dupa un pseudonim, un magistrat nu se deosebeste foarte mult de muritorii de rand.
O doamna "Adina", care isi asuma scrisoarea deschisa a magistratilor, imi spune ca expresia din titlu: "era o figura de stil, intr-o pledoarie legitima. Asa cum faceti dvs. nenumarate. Sau dna nu are dreptul sa se exprime? Nu cumva condamnati libera opinie?". Nu, doamna, nu condamn libertatea de opinie si nu vad ce are a face libertatea de opinie cu aceasta speta. Dvs. si doamna Pivniceru ati emis o opinie publica, eu mi-am exprimat punctul de vedere ca opinia dvs. arata aroganta si lipsa de logica si am argumentat. Nici eu, nici dvs. nu suntem in pozitia de a suprima opinia celuilalt, afara de cazul in care dvs. ati fi in ipostaza de judecator al unui asemenea caz in instanta. Sper insa ca daca ajungeti sa judecati cazuri privind libertatea de exprimare sa nu confundati opinia din ziar cu pulanul de militian.
O alta doamna, "Claudia", ma acuza ca sunt hazardat si slugarnic, lipsit de orice principiu moral etc. si ma indeamna sa fac un joc de imaginatie: "cum ar arata statul fara autoritatea judecatoreasca, atat de blamata? Daca aveti minima decenta, aceasta simulare ar trebui sa va fie de ajuns si sa intelegeti ca da, dincolo de magistrati nu poate exista nimic". Pledoaria atat de patimasa a doamnei e insa fara obiect. Pe nicaieri eu nu negasem importanta magistraturii intr-o societate moderna. Asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam orice cerere a magistratilor. Acest argument este unul perfect santajist: dati-ne ce vrem, pentru ca noi suntem importanti si speciali si fara noi va duceti de rapa.
Altfel, o indemn si eu pe doamna "Claudia" la un exercitiu de imaginatie: cum ar arata reactia publica fata de greva magistratilor daca acestia si-ar fi facut treaba in ultimii ani, ar fi pus CSM-ul votat de ei la treaba, si-ar fi curatat ograda, ar fi implementat standarde etice serioase si, mai ales, daca nu pretindeau si apoi isi acordau singuri sporurile deja cuprinse in salariu? Doar ganditi-va, doamna, ce mandri am fi fost sa va sustinem. Deocamdata, nu e cazul.
Acestea sunt insa interventiile curatele, care incearca macar sa se tina de logica. Un anume "one" imi adreseaza de-a dreptul un blestem, daca nu chiar o amenintare: "Sa dea Dumnezeu sa aveti parte de un proces si sa fiti judecat de un judecator precum cel pe care il criticati. Sau va bazati pe calitatea dumneavoastra de ziarist si pe interventii?". Dupa asa ceva si dupa valva facuta de articol in randul magistratilor, trebuie sa spun ca increderea mea, de contribuabil, in sistem a mai scazut un pic.
Oricum, inteleg ca ziaristii isi pot aranja sentinte favorabile abuzand de statutul lor. Se pare ca numitul/a "one" nu prea are incredere in judecatori, altfel cum i-ar putea influenta un ziarist aflat la judecata? Of, logica! Altfel, il anunt ca in urma cu cativa ani am fost cel care a propus includerea in codul deontologic al ziaristilor a sanctionarii folosirii legitimatiei de presa pentru scopuri personale. M-as bucura sa vad principiul sustinut si de magistrati in cazul lor, asa cum m-as bucura sa vad magistrati anchetand ziaristi pentru abuz de functie (da, si ziaristii implinesc o functie publica. Din pacate, noi nu avem un fel de CSM care sa curete profesia, nu ca al magistratilor ar face mare branza).
E drept ca aproape la fel de multi cititori mi-au luat apararea, chiar daca cei mai multi erau la fel de patimasi. Aici trebuie sa fac o precizare fata de o acuzatie care revine mereu si mereu la adresa judecatorilor. Oamenii sunt suparati pe ei pentru procesele ajunse la CEDO. Insa majoritatea cauzelor ajunse acolo nu se datoreaza judecatorilor, ci legilor proaste, cel putin cele legate de restituirea proprietatilor. Judecatorii au fost obligati sa aplice niste legi proaste sau imorale votate de parlamentari.
Cel mai civilizat dintre magistratii anonimi a fost un domn care semneaza "mgr". Domnia sa a exprimat insa o idee care ma nauceste. Intr-un dialog cu un profesor de pe forum, care spusese ca dascalii nu au primit sporurile pentru care dadusera statul in judecata, "mgr" spune: "Pretentiile profesorilor de a avea venituri cat ale judecatorilor sunt lipsite de bun-simt si de realism. Judecatorii fac parte in baza Constitutiei dintr-o putere a statului, profesorii nu au acest statut, fiind simpli bugetari. De ce nu intelegeti?".
Chiar daca bine intentionat, "mgr" comite o grosolana si aroganta eroare de logica. Magistratura este o putere in stat, dar magistratii ca indivizi sunt si ei tot bugetari. Profesorii sunt numiti de un ministru, magistratii sunt numiti de presedinte. De unde aceasta aroganta cu care se uita la profesori? Nici unii, nici altii nu sunt alesi, nu sunt demnitari confirmati prin vot democratic. Legitimitatea functiei, atat pentru profesor, cat si pentru magistrat, vine din numire. Ambii sunt "simpli bugetari", daca e sa folosim terminologia nefericita a lui "mgr".
Sa intram intr-o dezbatere despre importanta muncii fiecaruia? De ce e mai important un judecator decat un profesor? Nu vom ajunge la nici un acord, dar mi-e imposibil sa inteleg cum cineva poate emite asemenea fraze. Altfel, magistratii spun mereu ca vor sa fie la fel de bine platiti ca parlamentarii. De ce? Oricat ne-ar enerva, parlamentarii sunt alesi direct de populatie, au un mandat limitat in timp si trebuie sa se lupte mereu pentru realegere. In schimb, magistratii sunt numiti, au un mandat sigur si pe viata. Doriti plata egala cu parlamentarii? Atunci inteleg ca acceptati una dintre propunerile Alinei Mungiu-Pippidi din editorialul trecut: magistratii sa fie alesi direct, prin vot popular, cu mandat limitat in timp.
Aroganti fata de "simplii bugetari" ca profesorii, magistratii vor musai leafa de parlamentar, desi oricum castiga in medie de trei ori mai mult decat profesorii. E ilustrarea perfecta a fabulei "Cainele si catelul". Samson, dulau de curte, vorbeste despre egalitate, dar cand catelul Samurache se arata incantat, dulaul il repede: "Adevarat vorbeam / Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei / Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". Iar concluzia trasa de Grigore Alexandrescu ni se potriveste perfect: "Aceasta intre noi adesea o vedem / si numai cu cei mari egalitate vrem".
Oricum ar fi, ma bucur sa dialoghez cu oamenii din sistem, asa ca saptamana viitoare voi continua cu cateva provocari si intrebari pentru onoratii magistrati.
