Admit că îmi place mult Robert Redford.
Toate rolurile acelea de bărbat misterios, capabil de pasiuni răscolitoare, mi-au hrănit fanteziile de iubiri ca în filme. Adică acele povești de iubire în care The End-ul apare la țanc, înainte ca protagoniștii să purceadă pe drumul anost și complicat al vieții de zi cu zi. Și deși nutresc astfel de sentimente pentru el, de câte ori îmi aduceam aminte de dragul de Robert în Out of Africa mă cuprindea un fioros feminism și o compătimeam teribil pe Meryl Streep. Săraca femeie nu își dorea decât un bărbat care să-i fie alături la bine și la rău. Iar el nu făcea decât să vină din când în când la ea pentru o porție de iubire, ca apoi să își urce singurătatea în avion și să facă ture de libertate pe cerul african. Zău că mă enerva.
De curând am revăzut din întâmplare tocmai scenele din film în care Meryl Streep îi cere, iar el nu-i dă. Și pentru prima oară am rămas pe gânduri, așa într-o postură cerebrală, întrebându-mă dacă nu cumva îndrăgostita Meryl e cam posesivă. Îi înțeleg foarte bine cerințele. Sunt gata să pun pariu că 99% din femeile din lumea aceasta o înțeleg la rândul lor. Dar parcă le zice bine și domnul Redford. Până la urmă el o iubea frumos și sincer, se comporta exemplar cu ea, doar că nu își dorea să își petreacă toate zilele și nopțile alături de ea. El cu safari, ea cu plantația de cafea. Iar la amenințările ei de femeie: „atunci mai bine nu mai vii pe aici”, el și-a păstrat calmul, i-a aruncat o privire tristă și dezamăgită, dar, cum s-ar zice, nu a pus botul. Și-a făcut bagajele și și-a luat tălpășița.
În zilele noastre ni se oferă mai multe modele de cuplu. Las la o parte cuplurile homosexuale că nu prea mă pricep să explic cum stă treaba cu ele. Din cele heterosexuale, m-aș opri la vreo trei tipuri. …citește mai departe pe like.noinu.ro.
