Odatǎ înscrişi, dupǎ ce fiecare a îndeplinit condiţiile cerute de lege (inclusiv strângerea a 200.000 de semnǎturi de alegǎtori prezumtivi), toţi cei 14 candidaţi înregistraţi oficial la BEC ar trebui sǎ beneficieze de condiţii egale de participare la competiţia electoralǎ. Dar asigurǎ legea românǎ egalitatea de şanse? Sǎ vedem.
Inegalitǎţile încep cu momentul constituirii Biroului Electoral Central. Legea spune aşa: 5 judecǎtori, 3 reprezentanţi ai Autoritǎţii Electorale Permanente, 10 reprezentanţi ai formaţiunilor politice. Deja avem o inegalitate: candidaţii independenţi nu sunt reprezentaţi în BEC, deşi au îndeplinit aceleaşi condiţii de înscriere ca aceia ai partidelor politice.
A doua inegalitate apare prin diferenţierea între partidele politice parlamentare şi cele neparlamentare. Primele au câte un reprezentant de drept, celelalte – prin tragere la sorţi, în funcţie de câte locuri, din cele 10, au rǎmas neocupate. (Nu se ştie ce se întâmplǎ dacǎ ar exista 11 partide parlamentare.) Repet, toate partidele au îndeplinit aceleaşi condiţii atunci când şi-au înregistrat candidaţii.
A treia inegalitate provine din faptul cǎ se numǎrǎ partide, şi nu candidaţi. Aşa se face cǎ Victor Ponta are doi reprezentanţi în BEC (câte unul din partea PSD şi a PC); la fel, Klaus Iohannis (cu reprezentanţi din partea PNL şi a PSD). Aberaţia provine din faptul cǎ actuala lege a fost adoptatǎ în 2004 prin copierea celei precedente. Numai cǎ legea veche avea în vedere desfǎşurarea simultanǎ a alegerilor prezidenţiale cu cele parlamentare, sub jurisdicţia unui birou electoral unic.
La nivelul birourilor electorale ale secţiilor de votare lucrurile stau şi mai rǎu. Ele sunt formate din doi jurişti (“de regulǎ”, adicǎ niciodatǎ) şi cel mult 7 reprezentanţi ai partidelor. Şi aici, completarea celor 7 locuri începe cu partidele parlamentare. Cum acestea sunt 6 (pentru 4 candidaţi), înseamnă cǎ toţi ceilalţi 8 candidaţi din partea partidelor neparlamentare au un singur reprezentant (prin tragere la sorţi) şi, din nou, candidaţii independenţi nu sunt deloc reprezentaţi. Cât de important e sǎ fii reprezentat în biroul secţiei de votare este evident pentru oricine ştie câte nereguli se produc acolo.
Dacǎ mǎ întrebaţi cum altfel s-ar putea proceda, am sǎ vǎ rǎspund cǎ cel mai normal mi s-ar pǎrea ca în BEC sǎ existe câte un reprezentant al fiecǎrui candidat, iar în birourile de secţie sǎ se procedeze prin rotaţie (în prima secţie reprezentanţi ai primilor 7 candidaţi, în urmǎtoarea – ai urmǎtorilor 7, apoi de la capǎt etc.).
Acestea sunt inegalitǎţile care rezultǎ direct din lege. Urmeazǎ altele, pe care, din pǎcate, legea nu le interzice. Cea mai evidentǎ mi se pare poziţia privilegiatǎ de care se bucurǎ acel candidat care deţine o demnitate publicǎ – anul acesta e cazul prim-ministrului Victor Ponta, dar şi al lui Cǎlin Popescu Tǎriceanu. Lǎsǎm la o parte faptul cǎ, din poziţia în care se aflǎ, în preajma alegerilor el poate face (şi Ponta nu se priveazǎ) tot felul de gesturi prin care capteazǎ bunǎvoinţa diverselor categorii de electorat.
În plus, pentru toate deplasǎrile prin ţarǎ un candidat trebuie sǎ cheltuiascǎ o groazǎ de bani. Victor Ponta o face cu mijloacele Guvernului, antrenând şi costuri importante pentru tot felul de SPP-işti care îl însoţesc la tot felul de tǎieri de panglici. Ca şi cum n-ar fi suficientǎ expunerea disproporţionatǎ (în comparaţie cu ceilaţi candidaţi) pe toate canalele mass-media publice şi private, site-ul Guvernului (gov.ro) este plin de fotografii şi filme despre acţiunile de campanie ale acestui candidat, de genul lansǎrii programului “Prima Maşinǎ”, vernisajul unei expoziţii despre Regele Carol I, deschiderea şedinţei de tranzacţionare a Bursei de Valori – am ales la întâmplare o singurǎ zi, cea de luni, 6 octombrie.
Dacǎ o sǎ-mi spuneţi cǎ toate astea sunt obligaţii aferente funcţiei de şef al Guvernului, am sǎ rǎspund cǎ am o pǎrere mai bunǎ despre cititorii acestei pagini. Serios vorbind, cum s-ar putea evita toate aceste ambiguitǎţi, şi multe altele? Cred cǎ legea, sau bunul simţ, ar trebui sǎ oblige candidaţii care deţin funcţii publice sǎ se autosuspende sau sǎ-şi ia concediu (fǎrǎ platǎ, evident) pe toatǎ durata campaniei electorale. De altfel, domnul Ponta anunţase mai demult (22 august, la Tulcea) cǎ, pe durata campaniei, va delega unuia dintre vicepremieri atribuţiile de zi cu zi ale premierului. Se pare cǎ, între timp, a uitat.
P.S. Dacǎ şi-ar fi delegat atribuţiile pe perioada campaniei, actualul premier ar fi evitat sǎ se punǎ în afara legii dând sfaturi procurorilor care se ocupǎ de cazul Lukoil.
