Casa regală a Marii Britanii, condusă de regina Elisabeta a II-a, este fără îndoială cea mai cunoscută, adulată şi controversată monarhie a mileniului în care trăim. Presa de pe întregul mapamond conferă pagini întregi evenimentelor în care Prinţul Charles şi soţia sa Camilla, Prinţul William, Prinţul Andrew sau Regina sunt protagonişti. Mai sus numiţii şi ascendenţii lor au fost materie primă pentru sute de cărţi, documentare şi filme artistice de succes.
Dar, în ciuda faptului că regalitatea rămâne simbolul unităţii Marii Britanii, sub sceptrul reginei Elisabeta, importanţa monarhiei începe să pălească în faţa costurilor pe care din ce în ce mai mulţi britanici le consideră nejustificate, în raport cu rolul concret al familiei regale în conducerea Regatului Unit.
40 de milioane de lire pe an
Potrivit datelor oficiale, costurile pe care le presupune existenţa şi funcţionarea casei regale a uneia dintre cele mai puternice state ale lumii par infime: între 2006 şi 2010, Casa Regală a cheltuit oficial mai puţin de 200 de milioane de lire sterline (circa 230 de milioane de euro, sau sub un miliard de lei noi). Asta în condiţiile în care Produsul Intern Brut al Marii Britanii, în scădere din cauza crizei, a fost în 2010 de aproximativ 1.800 de miliarde de euro. Practic, în 2009, fiecare britanic a plătit cam 69 de pence, subunitatea lirei sterline, pentru bunăstarea Reginei şi a familiei sale, iar suma a scăzut anul trecut la 62 de pence.
Din aceşti bani sunt plătiţi cei aproape 300 de angajaţi permanenţi ai Casei Windsor, călătoriile membrilor acesteia în întreaga lume şi recepţiile oficiale oferite de regină invitaţilor, precum şi administrarea şi întreţinerea domeniilor regale (13 locuite, plus cele cu rol strict turistic). Nu sunt incluse în suma finală cheltuielile privitoare la securitatea oferită de Poliţie şi Armată, precum nici costurile cu ceremoniile militare fastuase.
Viaţă luxoasa pe bani publici
O altă controversă o reprezintă stilul opulent de viaţă al familiei regale, dar mai ales al anturajului acesteia. Majoritatea personajelor vizate trăiesc în locuinţele de lux ale Domeniului Regal, îndeosebi în reşedinţe extrem de costisitoare din centrul Londrei, unul dintre cele mai scumpe oraşe ale lumii.
Britanicii nu înţeleg nici de ce banii pentru vacanţele private ale Reginei şi ale familiei sale, trebuie suportate din buzunarele cetăţeanului. Dacă este greu de acceptat ca o călătorie oficială cu Trenul Regal să coste aproape 35.000 de lire sterline, este cu atât mai greu de digerat ca o vacanţă anuală să se ridice la peste 35.000 de lire (costurile de deplasare la o reşedinţă din Scoţia), la care se adaugă alte 17.000 de lire pentru anturajul familiei.
Transparenţa netransparentă a familiei regale
Nemulţumirea britanicilor nu se referă însă doar la cheltuielile propriu-zise ale monarhiei, ci şi la faptul că veniturile Casei Regale sunt mult mai mari, faţă de contribuţiile sale la buget prin taxe şi impozite.
Cheltuielile Casei Regale sunt asigurate din bugetul de stat, în baza unui protocol financiar. Potrivit acestuia, Casa Regală renunţă la venituri de circa 230 de milioane de lire anual (bani proveniţi din taxele de vizitare ale domeniilor regale, drepturi de televizare, cedarea unor drepturi de autor). Cetăţeni preocupaţi de cheltuirea banului public au semnalat în mediul virtual că, de exemplu, Prinţul Charles, Ducele de Cornwall, cedează statului doar 3,3 milioane de lire din veniturile totale de 14 milioane ale domeniilor pe care le patronează.
În ultimele decenii, pentru a spori transparenţa şi a reduce nemulţumirea cetăţenilor, Casa Regală a făcut publice listele de cheltuieli administrative, însă nu a clarificat şi costurile cu viaţa particulară ale familiei regale. Tot în încercarea de a domoli nemulţumirea publicului, Regina a renunţat la un elicopter în 2009. Cu câţiva ani mai devreme, Iahtul Regal Britannia a fost dezafectat, pentru a pune capăt unei cheltuieli anuale de întreţinere de circa 10 milioane de lire sterline.
Protestele anti-regalitate?
Membri ai familiei regale au fost prinşi la înghesuială în timpul unor proteste din 2010. Deşi este puţin probabil ca familia regală să fi fost ţinta unui protest din decembrie, studenţii care manifestau violent împotriva creşterii taxelor de studiu nu au ratat ocazia de a se răzbuna pe Rolls Royce-ul în care se aflau Prinţul Charles şi soţia acestuia. Maşina a fost bombardată cu vopsea, iar caroseria s-a îndoit serios sub pumnii şi picioarele studenţilor nervoşi. Totuşi, nu de puţine ori britanicii nemulţumiţi au reclamat cheltuiala cu Casa Regală ca fiind nejustificată, în contextual în care diferite taxe au fost mărite, iar nivelul de trai a avut de suferit.
Rolul Reginei Elisabeta a II-a
Ca şef al statului, Regina Elisabeta a Marii Britanii are un rol profund simbolic. Printre îndatoririle sale constituţionale se numără deschiderea unui ciclu parlamentar sau audienţe regulate cu primul-ministru, întreţinerea relaţiei cu parlamentul scoţian, efectuarea unor vizite oficiale în străinătate şi primirea unor delegaţii străine în Marea Britanie. Pe lângă rolul formal, Regina „pune accent pe identitatea naţională, unitate şi mândrie”, cu ocazia unor celebrări, „asigurarea simţului de stabilitate şi continuitate”, „recunoaşterea succesului, realizărilor şi excelenţei”, sau „contribuţia prin serviciul public şi sectorul voluntary la viaţa naţiunii”.
Sursele de venit ale Reginei
Casa Regală a Marii Britanii îşi finanţează activităţile din patru surse: Civil List (alocaţia bugetară din partea Parlamentului; majoritatea sumei acoperă costurile cu salariaţii Casei Regale), Grant-in-Aid (alocaţia guvernamentală care acoperă costurile cu transportul, angajamentele Casei precum şi întreţinerea domeniilor regale), Privy Purse (venituri private din Ducatul Lancaster) şi alte venituri private. Potrivit autorităţii regale, primele două, care acoperă cheltuielile oficiale, nu sunt taxate, în timp ce Privy Purse şi celelalte venituri sunt complet taxabile.
