Tot mai mulţi actori români se reprofilează în perioada sărbătorilor de iarnă pe petreceri pentru copii, intrând în pielea lui Moş Crăciun. Rolul le aduce nu numai emoţii ci şi satisfacţii materiale deloc de neglijat.
Firmele ce s-au specializat în organizarea petrecerilor de Crăciun promit să distribuie în rol de Moş actori profesionişti la preţuri diverse: între 200 şi 1.500 de lei în funcţie de numărul de copii, de timpul petrecut împreună cu aceştia şi de câte ajutoare (spiriduşi, zâne, Crăciuniţe etc.) îl însoţesc pe Moş. Sunt însă şi actori profesionişti care fac asta.
Moşul cascador
Unul dintre cei mai activi Moşi Crăciun este actorul Tomi Cristin de la Teatrul Naţional, care anul trecut a fost chiar Moşul din Parcul Cişmigiu ce a dăruit cadouri tuturor copiilor din Bucureşti. „Eu nu lucrez printr-o agenţie, astfel că reclama mi-am făcut-o din gură în gură, fiind solicitat mai ales de prieteni”, ne-a declarat actorul. Moşul Tomi are tolba plină ochi de poveşti haioase cu copii fericiţi şi nu numai. „Uneori plec de acasă îmbrăcat direct în Moş Crăciun şi, conducând maşina, am parte de un tratament rar întâlnit în traficul din Bucureşti: toată lumea îmi dă prioritate. Şi, deşi m-am dus şi prin cartiere mărginaşe, unde sunt încă haite întregi de câini, nu m-a lătrat niciodată nici unul. Aşa că bănuiesc că până şi maidanezii cred în Moş Crăciun.” Printre cele mai simpatice întâmplări a fost una în care a intrat în camera copiilor direct prin balcon, ceea ce i-a umplut de emoţie pe copii, mai ales că se aflau la etajul 4. „Era un apartament din acelea în care bucătăria şi camerele au acelaşi balcon, aşa că eu în realitate nu am făcut cascadorii, dar a fost suficient de şocant pentru copii să mă vadă intrând prin balcon şi nu pe uşă. Le-am cucerit respectul.” Altă dată a intrat în casa unui copil pe care îl avea pe listă şi l-a găsit singur acasă. „Când m-a văzut, a amuţit de emoţie. Eu mi-am făcut treaba, i-am dat darurile, i-am ascultat poezia şi el era necăjit că nu o să-l creadă părinţii când le va spune că a venit Moşul.” Moşul Tomi nu refuză pe nimeni. De multe ori a fost deturnat din calea lui, fiind invitat la copii necunoscuţi. Printre vizitele sale de suflet sunt cele făcute la copiii din orfelinate. „Anul trecut, când eram moşul din Cişmigiu, a venit şi fetiţa mea cu prietenii ei. Şi lucrul pe care vreau musai să-l spun este că m-a văzut, m-e recunoscut, dar asta nu o împiedică să creadă cu tărie în Moş Crăciun.”
Moş Busu
Nu numai copiii sunt de neclintit în credinţa lor. Chiar şi Moşul crede în Moş, cel puţin aşa susţine actorul Florin Busuioc, un moş Crăciun celebru care împarte daruri de ani buni copiilor ce se uită la PRO TV. Când l-am întrebat până la ce vârstă a crezut în existenţa moşului rotofei, ne-a spus de la obraz: „Nu înţeleg întrebarea asta. Eu cred în Moş Crăciun. Moş Crăciun există!”. Încercând să aflăm mai multe, l-am descusut cu privire la abilităţile pe care ar trebui să le aibă un domn care vrea job-ul de Moş: „ Orice om poate să fie Moş Crăciun, nu trebuie să fie neapărat actor şi în primul şi în primul rând, nu trebuie să fie «bătrân». Dacă încă îţi mai place joaca şi eşti un om care ştie ce înseamnă copilăria, dacă încă te mai emoţionează un zâmbet sau o lacrimă de copil, atunci chiar eşti Moş Crăciun”. El acceptă rolul de Moş Crăciun şi în afara orelor de serviciu: „La câţi Moşi Crăciun există, s-ar putea să mă nimeresc şi eu printre ei pe la vreo serbare de-a fiică-mii, pe la vreo casă de prieteni, pentru că ubicuitatea Moşului cel adevărat nu e chiar atât de acoperitoare”. Deşi cel mai mult îi place să-şi descarce tolba prin satele sărace la copiii care se bucură de orice dar, cât de mic, Moş Busu recunoaşte că se simte depăşit uneori de cererile copiilor educaţi în zona urbană. „Anul acesta societatea de consum loveşte din nou. Televiziunile dedicate copiilor prezintă în pauzele publicitare minunăţii nemaivăzute, neînchipuite, jucării fabuloase, multe dintre ele foarte educative, de altfel, prezentate în aşa fel încât să atragă copiii, unele mai scumpe, unele mai ieftine, dar absolut toate dorite de copii. Aşa că ceea ce au văzut la televizor de-a lungul unui an întreg le-a alimentat dorinţa şi Moşul s-a pregătit cât a putut el de bine. Dar măcar, faţă de alţi ani, nu s-a mai auzit la telefon vocea groasă a unui tată turmentat care îl soma pe copilul lui de 4 ani: «Cere, bă, imprimantă!».”
Business-ul cu Moşi
Actorul Vasile Calofir are firma lui şi alături de alţi tineri actori asigură distracţia la team-building-uri sau petreceri pentru copii. Luna decembrie este rezervată în fiecare an zecilor de petreceri cu Moş Crăciun pe care le organizează: „Fac cam trei, patru, maximum cinci Moşi într-o zi. Între 8 şi 25 decembrie nu am nici o zi liberă, dincolo de Moş Crăciun am petreceri de firmă, spectacole la mall-uri”. Vasile îşi împarte „Moşii” cu ceilalţi actori care lucrează la firma lui: Alin Oltean, Vadim Rusu şi Bogdan Fanariu. „Au apărut tot felul de impostori pe internet, genul de Moşi ce instigă la violenţă, care pun copiii să-şi dea şuturi în fund, să se bată pe jucării. Un actor înţelege altfel ideea de Moş. Moşul e ascultat, el nu se dă în spectacol. Emoţia copilului trebuie să fie dirijată”, explică Vasile Calofir care are şi un motto după care se ghidează: „Copiii te iubesc sau nu din prima secundă”.
Vasile primeşte între 150 şi 300 de euro pentru rolul Moşului. „Părinţii ar vrea să stau câte trei-patru ore, eu însă nu vreau să stau mai mult de 35-40 de minute, chiar dacă nu am niciodată timing. Dar cred că Moş Crăciun e un moment magic, îl aştepţi un an, vine şi pleacă. Nu trebuie să se obişnuiască copilul cu Moşul, să se joace prea mult cu el, să îl studieze şi să observe detalii”.
Un actor care nu se plânge de bani
„Am un costum exact ca acela din reclama la Coca-Cola, cu, curea lată, patinată, burtă imensă cu vatelină, care nu se mişcă în sus sau în jos, doi saci imenşi, toiag. A costat peste 60 milioane de lei vechi. Am cumpărat pentru barbă păr de iac, ce a costat 1.000 de euro”. Investiţia însă a meritat, Vasile mărturiseşte că anul trecut a câştigat 16 mii de euro în luna decembrie. „Anul acesta estimez undeva la 12-14 mii de euro”. Tânărul actor nu face însă numai moşi pentru copii. „Am fost şi Moş stripper la o petrecere corporate. Nu ăsta era conceptul, dar fetele au intrat în jocuri sexuale cu mine „moşule, noi am făcut de toate, tu ce ştii să faci. Şi le-am arătat”, îşi aminteşte el amuzat. „Au denaturat ideea de Moş”.
Săracii copii bogaţi
Moşul Calofir a trecut şi prin momente triste. „Îmi amintesc că am fost undeva în Pipera, la un tip care avea o casă imensă şi 26 de maşini Mercedes în garaj. Au venit cadourile, un munte, eu nu mă mai vedeam. Era o nebunie, cutii cu maşini, roboţi, în schimb copilul nu se apropia şi nu desfăcea nici un cadou. Atunci îl întreb ce se întâmplă şi îmi spune „Moşule, toate cadourile astea eu le mai am o dată”.
„Lucrez personalizat, întotdeauna aflu poveşti despre copii, dacă lui îi place Scooby Doo, îl aduc şi pe Scooby Doo. Am şi copii la care merg în fiecare an. E un băieţel, Teo, la care merg de la 3 ani. Acum are 12. Un singur an nu am fost, când l-a pedepsit maică-sa şi l-a dus la Disneyland. Chiar a fost o pedeapsă, pentru că a ratat petrecerea”.
Moş Gerilă, fratele mai „roşu” al lui Moş Crăciun
Amintindu-şi de vremurile în care Naşterea Domnului era interzisă de cenzura comunistă, actorul Constantin Cojocaru povesteşte făcând haz de necaz: „Pentru că se impusese legea autofinanţării, ca să ne facem norma, aveam de ales între a spune poezii patriotice sau a-l juca pe Moş Gerilă, ăla care aducea frigul de la Răsărit. Eu, deşi nu aveam faţă de moş preferam varianta asta. E drept că îmi ieşea mai curând o babă Gerilă, dar mergea. Colegii mei care spuneau poezia aia cu „mândră corabia, meşter cârmaciu'”, care mie îmi ieşea doar în varianta „mândră corabia, meşter cârpaciu”, câştigau cu mult mai bine. Adică unii o făcea din convingere. Din convingerea interesului, se înţelege. Se pricopseau cu câte un ARO după fiecare serbarea din asta. Norocul meu era că nu eram înalt şi frumos. Eram mic şi pricăjit şi asta nu cadra cu politica partidului. «Nu putem, Ţâcă, să te trimitem la partid, că se interpretează. Când te-or vedea o să zică: Păi ce, aşa prost o duc românii?». Cât despre cum devenea Ţâcă Moş Gerilă, el îşi aminteşte că fiica lui nu mai ştia ce să creadă, acasă venea Moş Crăciun, iar la grădiniţă Moş Gerilă, dar era acelaşi sau poate erau doar fraţi gemeni. „Când m-am dus la ea la grădiniţă să o fac pe Moşul, mi-a ieşit mâneca de la pulover de sub costum. Fetiţa mea venit lângă mine şi mi-a şoptit: «Moşule, ştii că şi tăticu’ meu are pulovăr din ăsta?»”
Dar cel mai credibil Moş a fost când a devenit bunic. „Pentru ca nepoţii să nu mă recunoască, am pus la punct un întreg spectacol, cu regie cu tot. Fiica mea i-a trezit în miezul nopţii şi doar a crăpat puţin uşa, şoptindu-le: „uite, a venit Moşu!” Eu intram tiptil în casă în timp ce ei mă priveau de la distanţă,inspectam camera să văd dacă e curată, că asta era obligatoriu, mă uitam la brad şi la ieslea pe care o împodobiseră ei peste zi, dădeam satisfăcut din cap şi de-abia după aia le lăsam cadourile. Ei bine, şi în ziua de azi, deşi unul e în clasa a şasea şi celălalt în clasa întâi, nepoţii mei cred cu tărie în Moş Crăciun. Ca şi mine, de altfel.”
