Cei care vor să se căsătorească în secolul dezordinilor și libertăților de toate felurile tind spre stabilitate și chiar spre o ordine morală. De ce să li se refuze homosexualilor această opțiune? În fond, au și ei dreptul la (ne)fericirea banalizată de administrarea vieții în comun și la speranța dragostei până ce moartea îi va despărți.
„Cine suntem noi să-i judecăm?“ – se întreba șeful Bisericii Catolice, Papa Francisc: „Cine suntem noi să judecăm o persoană care trăiește această condiție, cu bunăvoință, care îl caută pe Dumnezeu?“. Acest călugăr care spală duminica picioarele criminalilor, care vrea și poate să se pună în pielea celor excluși de dogme și de prejudecăți le spune creștinilor să-și ceară iertare față de homosexuali, față de femeile pe care le-au discriminat, față de săracii pe care nu i-au ajutat, față de copiii pe care i-au văzut muncind și n-au zis nimic.
Parlamentul român se pregătește să adopte inițiativa prin care Constituția să prevadă explicit că familia este formată dintr-un bărbat și o femeie. Biserica Ortodoxă Română împreună cu organizațiile sale au strâns peste 3 milioane de semnături în favoarea acestei idei, care să ne aducă mai aproape de Rusia și mai departe de Occident.
În SUA, Curtea Supremă a hotărât în iunie 2015 legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex în toate cele 50 de state. În Spania, cea mai mare țară din Europa care-și păstrează tradițiile catolice, căsătoria între homosexuali a devenit legală din 2003, iar din 2006 aceste cupluri pot înfia copii. Argentina și Brazilia au adoptat legi similare. Italia și Grecia, țări cu înclinații conservatoare, au fost de acord cu parteneriate, care să le dea dreptul să se moștenească reciproc, dar și obligația unui ajutor material după divorț, atunci când e cazul.
De ce cred românii că-și conservă un statut de superioritate dacă nu lasă cuplurile gay să se căsătorească? Argumentele senatorilor care au fost deja de acord cu inițiativa celor 3 milioane se referă la imposibilitatea homosexualilor de a se reproduce. Dincolo de faptul că există multiple variante în acest sens, argumentele lor contrazic dreptul la viața privată (art. 26 din Constituție) și mai ales prevederea constituțională că toți cetățenii sunt egali în fața legii (art. 16).
E normal ca Biserica Ortodoxă să se opună, cu toate că imoralitatea și cinismul clericilor autohtoni sunt adesea greu de înțeles și că, așa cum spunea un filosof francez, și „sub sutana unui seminarist stă destulă pornografie“ (Pascal Brukner). E straniu, însă, că politicienii de toate culorile, chiar și cei care defilează sub steagul liberal, preiau normele BOR fără să clipească.
Cuplurile homosexuale nu strigă ca André Gide odinioară: „Familii, vă urăsc!“. Nu sunt pentru libertinaj, ci pentru refacerea sub o formă lipsită de ipocrizie a familiei. Nu vor să mai trăiască ascunse, vor să renunțe la compromisuri, la mărturisiri mincinoase, vor să fie la fel ca ceilalți.
