Unul din aceşti arhitecţi este Silviu Popaescu care spune că a încercat încă din timpul facultăţii de arhitectură să studieze această nişă, iniţial gândindu-se că ar fi fost o idee bună pentru lucrarea lui de licenţă.
Însă nu a găsit lucrări de specialitate care să aprofundeze feng shui în arhitectură. Şi-a schimbat tema de licenţă, dar nu a renuţat niciodată la prima lui idee.
„Căutând elemente comune în variatele tehnici feng shui, am ajuns sa studiez arhitectura tradiţională chineză şi japoneză, unde, cu mirare, am descoperit că multe din prescripţiile feng shui constituiau reguli de teoria arhitecturii aplicate modului de a construi, un mod subtil de a educa din punct de vedere estetic şi funcţional utilizatorii locuinţelor. Elementele (obiectele) feng shui funcţionează (aduc rezultatele dorite) mai degrabă datorită investirii lor de către utilizatorul spaţiului cu valoare de talisman. În rest, regulile feng shui, ca orice reguli de teoria arhitecturii, duc la amenajarea unui spaţiu armonios”, a explicat arhitectul pentru România liberă.
Practic, nu e nevoie de statuete cu mici Buddha sau elefanţi ori de broscuţa ce are cap de dragon ca să te simţi bine. Sau invers spus, o astfel de statuetă s-ar putea să nu te influenţeze deloc, doar dacă crezi cu ardoare în aşa ceva.
Viaţa noastră în noţiuni matematice
Atunci ce înseamnă arhitectura feng shui? „În feng shui există şi latura care ţine de calculul matematic al zodiei, al elementului personal şi al direcţiilor proprii (favorabile sau nu)”, spune Popaescu, adăugând: „Această parte ţine de inexplicabilul teoriei, a rigurozităţii cu care aceste calcule sunt repetitive, deductibile şi mai ales în permanent echilibru.
Cercul elementelor se suprapune cu ciclul zodiilor şi cu succesiunea direcţiilor favorabile, cu pas de repetabilitate diferit, însă cu cicluri perfecte. Partea inefabilă poate fi oricând identificată, calculată şi semnalată, însă modificarea traseului evolutiv al individului ţine aproape în exclusivitate de decizia lui proprie”. Şi detaliază explicând că unei persoane cu semne de foc trebuie să-i sugerezi elemente de foc – materiale şi culori care ţin de acest semn, la fel celor din semne de pământ, metal, apă sau lemn.
În consecinţă, elementul esenţial ar fi zodia clientului pentru a i se putea propune un proiect potrivit lui. „Singura analiză pe care o fac clienţilor mei este aceea de încadrare în ciclul matematic repetitiv al zodiilor, elementelor şi direcţiilor favorabile. Nu realizez un profil specific al clientului, doar o analiza sumară”.
De pildă, unui om care are în semnele zodiacale influenţe de apă, se va simţi bine într-o încăpere cu multe transparenţe, cu cărămidă de sticlă sau acvarii. Dacă e semn de pământ se va simţi în elementul său înconjurat de covoare în culorile pământului, cu ziduri din piatră, şi aşa mai departe. Geometriile, formele şi culorile ar putea să creeze un mediu prietenos oricărui individ în care el să se recunoască.
„Nu există un client ideal”
Clienţii sunt pragmatici şi în nici un caz nu cer un proiect de arhitectură în funcţie de data naşterii. Rar, au fost şi cazuri în care s-a cerut aplicarea acestei tehnici. „Am avut foarte puţine cereri de aplicare a teoriei feng shui, aceasta fiind considerată de majoritatea clienţilor la nivelul ştiinţelor oculte, fără explicaţii logice sau aplicabilitate practică şi utilă. O firmă de arhitectură este locul mai puţin vizat pentru astfel de cereri, ci mai degrabă consultanţii, cu sau fără pregătire de specialitate, care se ocupă de design interior”.
„De obicei aplicăm regulile feng shui fără a pune accent pe aceasta, ca simple chestionări sau verificări asupra gusturilor clientului. În general ne ajută să identificăm mai uşor direcţii comune cu ceea ce îşi doreşte beneficiarul”.
Aceste mici trucuri pot crea un fel de „alianţă”, pentru că „nu există un client ideal. Există mai degrabă compatibilitate între client şi arhitect, comunicare, empatie”.
Şi cu un pic de noroc şi ceva stăruinţe s-au arătat şi rezultatele. „Avem efecte concretizate şi în cazurile în care s-a ţinut cont de recomandările noastre, dar şi în cazul în care nu s-a ţinut cont”, spune Popaescu, precizând că în majoritatea cazurilor recomandările au fost făcute fără a aminti de feng shui beneficiarului. „Cele mai bune ca element de exemplu sunt cele negative, pentru că în cazul celor pozitive nu e mare lucru de spus. În orice situaţie, dacă aplicarea teoriei este declarată sau nu, elementul cheie îl constituie dorinţa de evoluţie ulterioară a clientului. Analiza feng shui este mai mult o radiografie, cu titlu de recomandare pentru cel ce beneficiază de pe urma ei”.
Dacă cineva a ales să-şi facă casă în formă de L şi în care „zona familiei”, potrivit calculelor zodiacale, a fost zona descoperită, liberă, cu tot îndemnul arhitecţilor de a modifica proiectul clientul nu a renuţat la idee. Peste ani, respectivul beneficiar este în continuare singur.
Funcţionare pe principiul „pânzei de păianjen”
Silviu Poapescu consideră că nu ai cum să impui cuiva să-şi schimbe proiectele. Plastic, spune că toţi trăim ca într-o „pânză de păianjen”, într-un sistem în mişcare. Când sistemul este „deviat” nu mai mulţumeşte pe nimeni, dar foarte greu cineva are voinţă să se desprindă din acest sistem. Dacă totul merge bine sunt şanse ca nimeni să nu observe acest lucru, tocmai pentru că totul se petrece aşa cum trebuie.
„Pânza de păianjen este de fapt summumul obişnuinţelor, al lucrurilor care ne leagă şi ne constrâng, al felului nostru de a fi, care ne fac să nu putem ieşi din nişte tipare în care ne-am obişnuit. Singurul lucru care ne poate dezlega este dorinţa proprie de altceva şi apoi credinţa că putem face această schimbare, prin credinţă înţelegând convingerea fără urmă de îndoială (aşa cum ştim că după noapte vine zi). Feng shui-ul este un mic ajutor în cadrul acestui demers, pentru a putea înţelege mai bine ce greşim în viaţa noastră şi a încerca să vedem lucrurile dintr-o alta perspectivă”, încheie arhitectul.
