…la picioarele lui Gordon Brown. Acesta este tabloul la care viseaza zi si noapte aripa stanga a partidului laburist cu „The Guardian” in frunte. Intr-o lume care si-a decapitat regii periodic cu voluptate, aceasta dorinta atavica nu ne mira. In fond masele au nevoie, din cand in cand, de sange.
Ceea ce mira este incredibilul dispret al stangii pentru democratie si vointa populara. In 2004, dupa conferinta laburistilor, Blair a declarat, in mare parte sub presiuni din interior, ca nu va incerca sa obtina un al patrulea mandat de prim-ministru si ca ii va lasa mostenire partidul si guvernul cancelarului trezoreriei, Gordon Brown.
Apoi, anul trecut, a castigat alegerile si al treilea mandat de prim-ministru. De atunci, intrebarea „cand pleaca Blair?” a devenit obsesie nationala. Intr-o tara de pariori, bookmaker-ii angajeaza consultanti politici care sa ii ajute sa stabileasca niste cote cat mai acceptabile.
Acum, mai intai, ca insasi ideea lui Blair sa numeasca un mostenitor este gresita pentru ca este nedemocratica. Alegatorii l-au ales pe el sa conduca guvernul laburist si orice alta prezumtie iese din logica democratica. Postul de prim-ministru al guvernului Majestatii Sale nu e al lui sa-l lase mostenire.
In al doilea rand, asa stand lucrurile, coalitia formata intre timp intre sindicate, Old Labour si publicatii precum „Guardian” sau „New Statesman” nu are nici un drept sa-i ceara lui Blair sa demisioneze inainte de incheierea celui de-al treilea mandat. Mandatul nu tine cat vor sindicatele si nici comentatorii de la „Guardian”, ci tine cat spune legea. Dar nu conteaza. Ideea asta a stangii ca „ei stiu mai bine decat poporul ce e mai bine pentru popor” este cea care i-a facut intotdeauna sa esueze in autoritarism.
Acum, sub presiunea cererilor tot mai dese de a demisiona, venite si pe fondul scandalului „bani-contra-titlu”, Blair si-a permis sa declare (la Antipozi, saracul, ca la Londra nu mai are loc) ca poate a facut o greseala atunci cand a spus ca nu va mai mai candida a patra oara. Nu ca ar mai face-o, zece ani sunt destui, dar n-ar mai fi dat nastere la atatea speculatii.
Pan-aici i-a fost. Pentru „Guardian” aceasta recunoastere echivaleaza cu o declaratie de razboi la adresa lui Gordon Brown. Desi nu ar avea nici un motiv real sa se simta indreptatit la vreo mostenire, ministrul finantelor ar trebui sa revendice tronul. Un nou „razboi al rozelor”. Miza acestui razboi ar fi, potrivit ziarului amintit, insesi „directia si sensul partidului laburist”. Daca e asa, atunci gandul ca la carma se afla Tony Blair e de natura sa reconforteze.
