Casa familiei Humiţa a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru copiii din comunitate.
Acum doi ani, Iliuţă Humiţa a găsit o pereche, căprioară şi căprior, animale bolnave în pădure. I s-a făcut milă de ele şi le-a adus acasă. De atunci viaţa lor s-a schimbat radical.
Ilie Humiţă, spune că „sunt vânător şi am vânat căprioare. Dar acum, după ce le-am crescut pe acestea, nu aş mai putea să trag în vreuna”. În primul rând, casa i s-a transformat într-un loc de pelerinaj: de la vecini la prieteni de la sute de kilometri distanţă vin cu toţii la casa omului ca să vadă căprioarele. În timp cei doi pui, îngrijiţi şi supravegheaţi de Iliuţă, au început să-şi revină, să se simtă ca în mediul lor. Aşa au apărut primii doi iezi, iarna trecută, pentru ca iarna aceasta alţi doi să reîntregească numărul căprioarelor din ţarcul lui Ionuţ. Din nefericire, masculul nu a supravieţuit, dar au rămas cele cinci căprioare: mama şi patru ieduţi, doi din iarna trecută şi doi din această iarnă.
Soţia lui Iliuţă, Ionela, s-a ataşat enorm de patrupede. Ionela Humiţa, spune că „era şi normal să mă ataşez de ea, din moment ce pe cea mai bătrână, mama sau Bella, cum îi spunem noi, eu am crescut-o singură, la biberon. Când a crescut, am învăţat-o să vină singură la mine, îi dădeam biscuiţi sau pâine. Şi acum, seara, dacă nu mă duc eu la ea, vine la uşa casei şi aşteaptă un biscuite sau o coajă de pâine”.
