Achiziţionarea unei case la roşu reprezintă pentru mulţi dintre noi o soluţie tentantă datorită preţului mai mic faţă de cel al caselor la cheie. Această variantă poate fi una avantajoasă dacă vânzătorul este de bună credinţă şi nu mai are bani, dar dacă ridicarea imobilului s-a făcut necorespunzător atunci vor apărea numeroase dezajantaje pentru cumpărător.
Dacă doriţi să cumpăraţi o casă la roşu, trebuie să ştiţi ce intră în preţ şi ce nu, precum şi care sunt avantajele şi dezavantajele ei. O casă la roşu nu cuprinde finisajele interioare/exterioare şi exteriorul acoperişului. Practic, în categoria „la roşu” sunt incluse: săparea, armarea şi betonarea fundaţiei conform specificaţiilor tehnice dispuse de proiectant, zidirea pereţilor interiori şi exteriori, realizarea armăturilor şi betonarea elementelor de structură ale imobilului (stâlpi, planşee), precum şi realizarea scărilor interioare (în cazul în care imobilul este prevăzut cu etaje), realizarea structurală a acoperişului, fără a include acoperişul propriu-zis al casei. Pe de altă parte, o casă la roşu nu cuprinde partea de instalaţii electrice (cablaje şi tot ce ţine de instalaţia electrică) şi nici partea de instalaţii sanitare (ţevi de apă, gaze, racordare la reţelele de utilităţi). Acestea vor fi adăugate şi bineînţeles suportate ulterior de beneficiarii imobilului.
Alegerea unei case la roşu presupune să dispuneţi de un buget flexibil deoarece pot apărea nenumărate costuri neprevăzute sau complicaţii. Cu alte cuvinte, chiar dacă plătiţi un preţ mai mic, trebuie să luaţi în calcul posibilele costuri ulterioare.
Mâna de lucru ieftină şi greşelile de execuţie
Mulţi dintre cei care oferă preţuri foarte mici pentru case la roşu le-au construit incorect, acestea având mari probleme în privinţa termoizolaţiilor sau a hidroizolaţiilor. Rezultă astfel locuinţe care necesită un consum foarte mare de energie sau care sunt predispuse la igrasie, la deteriorarea rapidă a unor elemente de construcţie etc. Unele case pot avea carenţe structurale, pornind de la tasări inegale ale fundaţiilor şi fisuri ale pereţilor, stâlpilor, planşeelor, singura „verificare” urmând a se realiza cu ocazia următorului seism major. De exemplu, dacă fundaţia casei nu este făcută pe tot perimetrul, noii beneficiari sunt nevoiţi să o subzidească.
Viitorii cumpărători trebuie să verifice dacă imobilul respectiv a fost ridicat după realizarea unui studiu geo în prealabil, unde este pânza freatică. Utile sunt şi informaţiile despre hidroizolaţia verticală (care vine perimetral) dar şi cea orizontală (sub placă).
Un alt aspect este cel legat de grinzile şi stâlpii construcţiei. Prea mulţi stâlpi sau grinzi prea înalte nu înseamnă că imobilul rezistă mai bine la cutremur, ci, dimpotrivă, poate fi prea rigid. Este valabilă şi situaţia opusă.
Forţa de muncă ieftină poate însemna punerea în operă cu defecte majore a unor tehnologii sau a unor detalii. Multe case sunt ridicate fără specialişti buni, astfel că mai târziu proprietarii descoperă greşeli care trebuie remediate, iar în final ajung să cheltuiască mai mulţi bani decât dacă ar fi fost construite de la 0.
