Anii electorali scot Romania profunda la iveala cu o violenta naucitoare. In preajma marii batalii pentru putere se vede din ce stofa suntem fabricati: ei, disperati sa ajunga intr-o pozitie din care sa poata fura la scara industriala, si noi, cei care, constient sau nu, ii vom ajuta sa isi implineasca obsesia. Si anul acesta lepadarea de bun-simt se face in lumina reflectoarelor, pe scene viu colorate si cu maximum de audienta. si anul acesta ni se cere sa votam surazatori in mijlocul vacarmului asurzitor de promisiuni si minciuni.
Cele mai nerusinate juraminte ni se fac acolo unde ne doare mai tare: la infrastructura. Acolo unde este cea mai mare nevoie de seriozitate si acolo unde resimtim cel mai puternic absenta unor politicieni si administratori onesti si competenti. In punctul nodal care obliga economia sa inainteze cu frana trasa si care ne face sa inghitim cu noduri prima perioada de prosperitate dupa mai bine de o jumatate de secol de subdezvoltare accelerata.
Ni se promit aeroporturi peste aeroporturi. In toate punctele cardinale. In sudul Bucurestiului si la Brasov. Fara sa clipeasca, ministrul Transporturilor avanseaza si termene precise: doi ani. In conditiile in care nici macar situatia juridica a terenurilor pe care ar urma sa fie construite nu este rezolvata.
A fost reinviat si proiectul faraonic in fata caruia pana si megalomania lui Ceausescu a ingenuncheat: canalul Dunare-Bucuresti. Cu porturi, barci, vapoare si concurs de salupe rapide.
Nu a fost uitata nici cealalta ctitorie a primului constructor al tarii: metroul. In 18 ani, au fost deschise doar trei noi statii. Astazi, in anul marii orbiri electorale, ni se promite un intreg nou tronson, intre Drumul Taberei si Universitate. Din nou un termen de finalizare foarte clar: mijlocul lui 2010. S-au dus cincinalele lui Ceausescu! Traiasca bienalele!
Nici celelalte partide nu se lasa mai prejos. Murgeanu a scos de la naftalina propunerea de infiintare a zonei metropolitane. Desi sunt cunoscute complexitatea proiectului si piedicile care il fac vecin cu utopia, Murgeanu nu are nici o retinere in a spune ca el se va materializa chiar anul acesta.
Nici Adriean Videanu nu renunta. Daca ar fi sa-l credem pe cuvant, parcarile subterane pe care le tot promite de vreo trei ani sunt ca si facute. Doar ca bucurestenii sunt prea carcotasi ca sa le vada.
Vanghelie este si el in forma de zile mari. Bucurestiului i se promite soarta sectorului 5. Un imens Ferentari in care vor curge lapte, miere si vopsea pe blocuri.
Cu totii dovedesc ca au invatat lectia de demagogie predata pe ecranele patriei de ilustrii lor inaintasi Nastase, Mitrea, Dan Ioan Popescu, care taiau cate o panglica la fiecare kilometru de autostrada construit si la fiecare sala de sport inaugurata.
Vorbim cumva de politicieni dintr-o alta tara? Nu, de cei care conduc Romania si care in patru ani au reusit sa construiasca doar 50 de kilometri de autostrada. Sunt politicienii al caror program electoral are ca pivot memoria noastra scurta. Alegatori carora poti sa le promiti orice cu un termen de minimum trei luni, pentru ca oricum nu vom mai tine minte si nu le vom cere socoteala.
In balciul colorat si nevrotic al vietii pe malurile Dambovitei, cine sta cu carnetelul in mana sa-i intrebe in 2010 pe ce s-au bazat atunci cand au spus ca vor ridica un aeroport in doi ani? Sau ca vor finaliza metroul dintre Drumul Taberei si Universitate? Nimeni!
Nu ni se va parea o catastrofa ca au mintit asa cum nu ni se pare nici astazi. Ministrul Transporturilor a anuntat, pe 9 august 2007, ca lucrarile la centura veche a Capitalei vor incepe peste o luna. In octombrie acelasi an, a spus ca peste o luna vor incepe lucrarile si la noua centura a Capitalei. La nici unul dintre aceste proiecte nu a inceput sa se lucreze la o luna de la anuntul ministrului. De fapt, nu se lucreaza nici astazi. Si de termenul de doi ani pentru finalizare s-a ales praful. Senin, ca si cum niciodata nu ar fi sustinut altceva, Ludovic Orban a declarat recent ca, de fapt, lucrarile la cele doua centuri vor demara anul acesta si ca vor fi gata in trei ani.
Si in cazul autostrazilor Arad-Timisoara si Timisoara-Lugoj situatia este identica. S-a asternut uitarea peste trambitele din mai 2007. Drumurile ar fi trebuit date in folosinta in 2009. Dupa un an, nici macar organizarea de santier nu este gata. Noul termen de finalizare avansat de seful Regionalei de Drumuri si Poduri Timisoara este 2011, insa, evident, si aceasta data pare scoasa din burta. De departe cea mai mare gogoasa care ni s-a servit este autostrada Bechtel. Iar vinovatia poate fi impartita in mod egal intre Mitrea, Dobre, Berceanu si Orban. Ultimul dintre ei declara anul trecut, la Cluj, ca in aceasta toamna va fi deschisa o portiune de 42 de kilometri. Intre timp, asteptarile au mai coborat. Premierul Tariceanu mai promite doar 25 de kilometri, si aceia spre sfarsitul anului. Infim, pentru un proiect inceput in urma cu patru ani si a carui valoare a plecat de la 2 miliarde de euro si va ajunge probabil la sapte.
De fapt, capacitatea si caracterul administratiei romane se vad pe centura Pitestiului. Le-a luat trei ani ca sa construiasca 15 kilometri de drum, iar taierea panglicii s-a facut anul trecut, cu un an inainte de finalizarea propriu-zisa.
Nimeni nu neaga problemele generale ale societatii romanesti, care se rasfrang si asupra marilor investitii publice: haosul legislativ, functionarea greoaie a justitiei si lipsa unui corp de functionari publici cu o inalta calificare. Insa ele nu justifica minciuna. In mai multe randuri, ministrul Transporturilor a anuntat ca lucrarile la diverse proiecte vor incepe in termen de o luna. Ca sa poti anunta un timp atat de strans trebuie sa fii convins ca 95% dintre detalii sunt rezolvate. Amanarea cu un an arata ca, de fapt, problemele ramase in suspensie erau foarte serioase. Fie ministrul nu le cunostea, fie le stia, dar a avansat in mod deliberat termene nerealiste. Vinovat in ambele variante: incompetenta, sau minciuna sfruntata.
Va conta asta in campania electorala? Greu de crezut! In Romania politicienii raspund doar in fata colegilor lor. Si doar daca nu isi fac planul la strans bani pentru partid. Restul este doar circ si concurs de mintit grandios.
