10 – Te-asezi comod. Haotica Ana este insailat pe o numaratoare inversa; care vasazica pana la sfarsitul filmului esti hipnotizat. Lucrul bun e ca stii cat mai este pana la final, atunci cand speri sa te trezesti mai repede. M-am lasat hipnotizata de Julio Medem de-a lungul multor filme – Terra, Amantii de la Cercul Polar, Lucia si sexul, chiar si documentarul Basque Ball. si vraja lui functiona din ce in ce mai putin.
9 – Simti cum iti amortesc picioarele atunci cand vezi ca Haotica Ana nu are mai nimic, nici din erotismul fermecator, nici din exuberanta vizuala cu care il naucea pe Medem in vremurile lui bune. Ana e o tanara blonda virginala care locuieste intr-o grota in Ibitza si careia ii place sa picteze. Calatoria pe care o intreprinde ea in film nu e doar una geografica, ci si una in timp, in sutele de vieti anterioare, ale ei, sau poate ale altor femei? Misterul domina.
8 – Iti fixezi privirea intr-un punct din ecran, la intamplare, pentru ca stii acum despre ce este vorba. Lui Medem, altminteri un artist al imaginii, ii place sa citeasca. De data aceasta intre filme a dat, pesemne, peste o carte de psihanaliza, ceva hipnoza, si a mai combinat-o cu pasiunea lui pentru istorie si geografie. Un film despre republica Sahara, mitul lui Oedip, combinat cu istorie Nord Africana, mesaje politice anti-americane si anti-Bush, obiceiuri tribale, plus un elogiu adus surorii decedate a regizorului, pe numele ei tot Ana – ei bine un astfel de film e cu siguranta ambitios, dar Medem o da in bara – e mai haotic ca niciodata.
7 – Continua sa respiri profund, incet… Altfel te sufoci. In gura personajelor sunt indesate monologuri interminabile, false, chiar naive. Charlotte Rampling scandeaza lucruri de genul "Feminitatea este esenta umanitatii". E greu sa pui in imagini "feminitatea este esenta umanitatii". Asa, ca e mai usor sa iti fortezi personajele sa vomite astfel de platitudini.
6 – Roteste-ti ochii in sus, ca si cum ti-ai cauta cu privirea sprancenele. Incerci sa nu adormi dar capul ti-e tot mai greu. Gandul iti zboara aiurea. Mai sunt filme care se iau in serios in privinta calatoriilor inainte si inapoi, in timp si spatiu, si nu o dau in bara atat de dramatic. Ce a facut Darren Aronofsky din Fantana e capodopera, e o noua forma de cinema. Dar el avea acolo atuul atator trairi induse pur vizual, avantaj pe care Medem se pare ca l-a pierdut.
5 – Iti imaginezi ca esti intr-o gradina. Pe malul marii, la soare. Oriunde, numai la Haotica Ana. Nu!
4 – Gasesti un loc in gradina unde ai vrea sa adormi.
3 – Simti o mare durere la ceafa. E prea mult! Vrei sa te ridici dar corpul iti este greu. Asisti la o telenovela cu pretentii de opera clasica. Dezvaluire senzationala: iubitul Anei este un fiu de-al ei dintr-o viata anterioara, de pe vremea cand ea era o vajnica berbera in Sahara. Amandoi plang imbratisati. Pana si biata Ana adoarme.
2 – Speri ca ai scapat. E tot ce gandesti de pe la cifra 7 incoace: sa se aprinda lumina si sa iesi naibii din chestia asta. Teapa. Pentru ca urmeaza si 0.
1 – Te trezesti pe de-antregul cand Ana, acum chelnerita in New York, defechiaza in gura unui important om de stat American (cel care a pornit razboiul din Irak, care altul?). Fecale in gura la cadru strans, cat tot ecranul. Medem si-a pierdut gratia erotica, a fost destul de pudic tot filmul, si si-a dat drumul, dizgratios, la final. Inutil. Trist.
0 – Se aprinde lumina in sala; si te trezeste. In jurul tau multa lume mai sforaie inca. Nu ma va mai prinde Medem la un film de-al lui pana cand nu se trezeste si el.
Haotica Ana (Caotica Ana) Productia: Spania 2007 Regia: Julio Medem In distributie: Manuela Velles, Charlotte Rampling Distribuit de Independenta Film
