Nimic nu are sens fara prezenta primarului Klaus Iohannis in fruntea unui guvern sustinut de o majoritate parlamentara cu PSD si PNL stand in capul mesei. Punct. O asemenea teza o auzim rostita la nesfarsit de lideri precum Geoana si Antonescu, din dorinta de a castiga voturi pe ideea ca Basescu nu stie sa aleaga un premier cu un grad de incredere inalt din partea Parlamentului. Pe agenda celor doi prezidentiabili nu mai incape nici un alt nume cand se discuta despre nominalizari de prim-ministri facute fara acordul politicienilor importanti din opozitie, dornici sa guste din deliciile puterii cat mai repede. In aceste vremuri nu mai conteaza decat "omul nostru", fortificat de criza si de problemele nationale, gata sa-si asume raspunderea pentru a conduce un executiv avand in spate o majoritate anti-Basescu formata din trei partide cu viziuni total diferite referitoare la ce va urma dupa 6 decembrie.
Grija principala a celor mari din opozitie nu pare sa fie criza, care o duce bine pe aceste meleaguri datorita scandalurilor politice, ci impingerea in prapastie din ambitie a unor echipe de guvernare conduse de oameni aflati in afara intereselor de conjunctura ale unei majoritati constituite la indemnul: "Dati, ma, in ei, ca sunt vraiste. Hai sa scapam de Iuda asta de Basescu". Singurul lucru care conteaza este doar Cotroceniul. Vedeti dumneavoastra o dragoste nebuna a lui Mircea Geoana fata de primarul Sibiului cand in PSD se sta la coada pentru functia de premier? Geoana le ramane dator cu explicatii unora dintre baronii locali, care nu au fost de acord ca PSD sa fie la remorca PNL prin acceptarea unui premier propus de Crin Antonescu. Argumentul potrivit caruia terenul pierdut trebuia recuperat chiar cu incalcarea unor principii, daca partidul are neaparat nevoie, a fost considerat o injosire dupa sacrificiul facut prin iesirea de la guvernare.
Nimeni n-a indraznit pana acum in PSD sa defileze cu un prim-ministru desemnat de un alt partid inainte de o competitie electorala unde joaca de-a premierul a devenit o moda pentru clasa politica. Geoana a facut-o in beneficiul unei strategii de ordin personal, spre disperarea activului din teritoriu, caruia nu-i vine sa creada cum de a fost posibil ca social-democratii sa nu aiba propunerea proprie de premier pentru a conduce un guvern pana la alegerea viitorului presedinte. Va imaginati cu cata bucurie au primit liberalii acceptul PSD de a-l sustine pe Klaus Iohannis in fata lui Traian Basescu ori de cate ori s-a pus problema unei noi desemnari pentru Palatul Victoria. Probabil ca Antonescu se mira si astazi cat de mare este empatia candidatului Geoana, vizibila cu ochiul liber, daca este in stare sa vorbeasca numai laudativ despre un om luat cu imprumut in aceasta campanie pentru a incerca sa iasa dintr-o situatie ce putea sa-l scoata definitiv in decor.
Pentru ca sustinerea lui Iohannis a dat sansa PSD sa-si propulseze candidatul pe frontul razboiului dus cu Cotroceniul, in tandem cu liberalii, cu riscul de a da in vileag lipsa de inspiratie privind desemnarea unui prim-ministru inainte de nominalizarea facuta de Crin Antonescu. Nu voi comenta aici profunzimea discursului electoral al unui prezidentiabil care trage dupa sine tinicheaua incompetentei probate in cele noua-zece luni de guvernare. Ma rezum doar la configuratia unei realitati pestrite, in interiorul careia normalul pare sa nu-si mai gaseasca locul atat timp cat regulile jocului sunt facute dupa placul unora si interesul altora. Unii spun ca asa este in democratie, chiar daca in tara astazi domneste o confuzie distrugatoare. Dar ce conteaza, important este ca scandalul sa fie in favoarea campaniei electorale, unde unii se lupta sa treaca guvernele, altii – sa le respinga intr-o veselie fara margini.
Marea satisfactie a majoritatii nu o constituie insa respingerea in sine, in comisii sau in plen, uneori chiar inainte de venirea premierului desemnat in Parlament cu noul cabinet, ci punerea intr-o lumina proasta a unui presedinte izolat, care, teoretic, are de partea sa Constitutia. Cabinetul Croitoru a fost facut praf pentru a-i da o lectie dura lui Basescu, avertizandu-l pe aceasta cale ca nimeni nu va trece de votul majoritatii de 65 la suta atat timp cat desemnarea vine de la Cotroceni. NU este valabil si pentru Isarescu, si pentru primarul Vienei. De unde rezulta ca guvernul Liviu Negoita, facut in viteza, va merge sigur la cosul de gunoi cu premier cu tot, solutia "omul nostru" ramanand valabila si de acum incolo. Ce nu au inteles insa Geoana si Antonescu este faptul ca acest joc ii convine adversarului lor, fiecare cadere de guvern fiind vazuta ca pe un refuz de a iesi din acest blocaj politic si economic.
Prin urmare, lui Basescu nu-i ramane decat sa contraatace cu armele contracandidatilor, mentinand starea de conflict deschis pana la scrutin, eventual, sa-i ameninte pe parlamentari cu organizarea de alegeri anticipate in cazul in care va castiga al doilea mandat. Mircea Geoana nu poate face mai mult, a jucat toate cartile, uneori pripit, alteori foarte preferential, din dorinta de a nu rata probabil singura lui sansa de a deveni sef de stat. Postul de presedinte al partidului il va elibera insa, in-diferent de scorul alegerilor. La fel si "aliatul" Antonescu, iesit la rampa cu o nominalizare pentru functia de premier inteligenta, dar insotita de prea multe ori cu ironii badaranesti anticotroceniste si niciodata cu solutii anticriza concrete. Cu o aseme-nea "oferta", ma tem ca victima liberalilor nu va fi Basescu, ci chiar primarul Klaus Iohannis.
