"Pentru prima data de la inceputul iudaismului si al crestinismului, ne gandim ca ziua de maine nu va fi mai buna decat astazi." Aceasta fraza o rostea recent eseistul francez Jean-Claude Guillebaud, intr-un interviu ce marcheaza aparitia noii sale carti, unul dintre evenimentele sezonului literar de toama in Franta. Le commencement d’un monde – "Inceputul unei lumi" – este (ca si "Gustul viitorului", pe care am tradus-o mai demult in romaneste) una dintre acele carti esentiale ce te ajuta sa privesti inainte. Nu-i este nimanui usor sa arunce priviri scrutatoare in viitor, intr-o epoca in care nu mai credem in progres, cand nici informaticienii nu stiu ce modificari esentiale pot surveni in domeniul lor peste 18 luni. Descoperirile stiintifice si avansul tehnologic ne scapa. O revolutie mai radicala decat toate cele precedente ne lasa indiferenti. Fiidnca nu mai credem nici in progresul perpetuu, nici intr-un viitor mai bun si nici in speranta.
De nu cumva ar trebui sa spunem ca nu mai credem deloc in viitor cand vedem ravagiile pe care le-au adus tehnologiile, bratele hraparete ale stiintei. Sau cat de inegal distribuite sunt roadele progresului.
Asistam la sfarsitul unei secvente occidentale care a durat timp de patru veacuri si nu stim prea bine in ce complexitate intram o data cu mondializarea contactelor si a schimburilor. Daca in toate epocile au existat momente ce pareau a fi un nou "inceput" decisiv, niciodata nu s-au produs atatea modificari radicale in domenii esentiale ale vietii individuale si colective: de la biologie la informatica, de la mediul inconjurator la definitia omului sau la brutalele interventii in structurile parentale sau societale. Un alt filosof francez, Michel Serres, considera ca traversam o revolutie comparabila cu cea din neolitic. Iar modificarile de clima par sa-i dea dreptate.
Jean Claude-Guillebaud a fost in tinerete reporter de razboi si ziarist de teren pentru Le Monde intr-o vreme in care aceasta meserie cerea si o cultura solida. Dupa care a acceptat sa conduca la prestigioasa editura Seuil o colectie de eseuri consacrata stiintelor umane, activitate care l-a obligat sa reflecteze la ororile si limitele epocii noastre recurgand la informatii din toate stiintele sociale (filosofie, antropologie, sociologie etc.), pentru a dobandi gandirea sistemica in care a ajuns sa straluceasca. Este singurul caz – exceptional – de reporter de razboi pe taramul ideilor. si singurul filosof ce investigheaza in razboiul ideilor ca un reporter, stabilind pozitiile vizibile sau presupuse, inclusiv pe cele ale unor false armate. Iata de ce trebuie sa-l credem atunci cand isi construieste metodic demonstratiile.
Aceasta ultima carte incheie o trilogie inceputa in 1995. In primul volum autorul analiza felul in care omul modern a tradat spiritul iluminist. In cea de-a doua carte, el redefinea ideile de progres, egalitate, ratiune, universalitate, individualitate, care inca ne-ar mai putea salva de la barbaria postindustriala. Cu ultima carte se vede si o noua luminita de speranta. Spre deosebire de Huntington, care prevestea un "soc al civilizatiilor" egal cu o apocalipsa, ganditorul francez crede ca "metisarea" culturilor va fi singura solutie de supravietuire.
Nu o negare a diferentelor, ci o combinare a lor; o "cultura lume" va veni cu diversitatea valorilor, nu cu aplatizarea si uniformizarea lor galopanta, cum se intampla astazi. Traim inceputul unei provincializari a Europei, spune acelasi autor, pe care Occidentul trebuie sa o perceapa ca pe o sansa. E o noua etapa pe care trebuie sa o accepte cu modestie, fara vechea aroganta, fara sa mai repete greselile vechilor colonizatori. O intrebare totusi nu-mi da pace: cum se vor acomoda cu aceasta metisare tendintele hegemonice de prin alte parti ale lumii, acolo unde se trezesc tot felul de tigri ai postoccidentalismului?
Din "La rentrée", cele cateva sute de titluri nou-intrate in libariile franceze la inceputul acestei toamne, fireste ca bataia mediatica a pestelui retine cu prioritate alte futilitati. In primul rand, romanele de sex, parca mai scabroase in acest an decat vreodata. "Mai cu seama, fii atent sa nu gresesti gaura", ii spune cu tandrete, chiar pe la inceputul "romanului" sau, prozatoarea Cristine Angot iubitului ei toxicoman, cantaret de rap. Desi abundent reprodus in comentariile de presa, pasajul cu pricina lasa pe toata lumea indiferenta. S-a banalizat si scandalul. Nici in pornografie nu mai exista progres. Aviz copiatorilor!
